38,100 matches
-
Brașov o ședință literară cu aceste traduceri, într-o după-amiază cu zăpadă. Și cu căldura inimei Tale împrăștiată în toată camera, ca mirosul de gutuie!" Concluzionând, putem spune că această ediție a corespondenței Blaga-Domnița Gherghinescu, luminează două personalități remarcabile, revelează cititorului moduri înalte de trăire și sublimitate sentimentală, un fel special de poetizare a existenței, de trăire a ei în spațiul ideal. Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, Domnița Nebănuitelor Trepte, București, Editura Humanitas, 183 pag., f.p. Pas de deux Un alt volum
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
nu numai ale lui CVTudor la adresa Ceaușeștilor? * Răspunzînd la pamflet cu pamflet, atunci cînd sînt atacați în paginile ROMÂNIEI MARI, editorialiștii presei centrale intră într-un joc personal de replici cu ziaristul care e CVTudor, ceea ce îi poate face pe cititori să-și închipuie că la mijloc ar putea purta polemici de tip care pe care, nu probleme de principiu. Or, atîta timp cît presa cotidiană nu va lua în serios strategia PRM pentru a o prezenta ca atare opiniei publice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
la 600 de numere. Vîrsta unei reviste se împlinește în numere și, ținînd cont că, din varii motive, multe publicații dispar înainte de a cumula "rotundele" demne de sărbătorit, "22" merită felicitări pentru felul cum trece peste dificultăți și își păstrează cititorii datorită colaboratorilor de marcă. În chip de laudă colegială, Cronicarul mărturisește că uneori e gelos: și-ar fi dorit în paginile noastre anumite materiale cu teme literare. De pildă eseul memorabil al lui Mircea Martin, de acum o lună, intitulat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
înseamnă că ne aflăm în fața unei cărți facile, dimpotrivă. La sfîrșitul lecturii persistă impresia vag neliniștitoare că ți-ar fi putut scăpa ceva esențial, că dincolo de desfășurarea rapidă a evenimentelor senzaționale se ascunde un sens mai adînc, poate de aceea cititorul este și tentat să reia anumite pasaje, pagini, uneori capitole întregi, să mai zăbovească un timp în pădurea narativă, rătăcind pe urmele lui Baudolino în ținuturi imaginare pline de un farmec exotic, de-a lungul unor hărți trasate din loc
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
displăcea nici publicului cultivat, fie acesta oricît de elitist. Scriitorul italian știe exact cum să întrețină suspansul, dozează cu grijă elementele de senzațional și mostrele de erudiție, adoptă mecanismele literaturii de consum, dar face din cînd în cînd cu ochiul cititorului avizat, știe să fie amuzant sau grav, după împrejurări. Cînd (re)construiește - ca și Calvino în Cavalerul inexistent - atmosfera Evului Mediu, este atent mai cu seamă la detalii, la mica istorie, la ceea ce se întîmplă în culise. În timpul incendierii Bizanțului
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
păduri pline de primejdii), iar eroul-narator nu este nici el mai prejos. Baudolino, amestec ingenios de Odysseu și baron Münchhausen, se confundă, de la un anumit punct cu istoria sa și, à la rigueur, cu ficțiunea însăși, reușind să-i trezească cititorului - mai mult sau mai puțin inocent - nostalgia primelor lecturi... Umberto Eco - Baudolino, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, București, 2001, 573 de pagini, preț nemenționat, (în librării 130.000 de lei). Reînvierea lui Don Juan O carte consacrată lui Don
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
al XVII-lea, constituie pentru romancier un prilej cum nu se poate mai nimerit de a traversa, selectiv și sintetic, întreaga istorie a motivului literar, de a reactualiza, cu alte cuvinte, contextul cultural originar al mitului donjuanesc. Îi vom lăsa cititorului plăcerea de a parcurge singur istoria anecdotică a experiențelor erotice ale seducătorului din Sevilla, nu înainte de a preciza încă o dată că romanul lui Torrente Ballester este departe de a se rezuma numai la atît. Căci un loc aparte ocupă în
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
făcute, cu atît mai mult cu cît poemul cel mai straniu și cel mai comentat din întreaga lirică a secolului XX se află acum în spațiul unei culturi mai puțin familiarizate cu poezia anglo-saxonă și în fața unei noi generații de cititori. Mai întîi de toate nu putem să nu remarcăm faptul că The Waste Land este și astăzi cît se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
rubrici de cultură, artă plastică, muzică, teatru, cinema, coregrafie, arhitectură, modă, sport, umor, pagina jocurilor. Prin toate aceste rubrici revista România literară redactată de către Cezar Petrescu a îndeplinit și funcția unui magazin cultural, o publicație pentru publicul larg, fiecare dintre cititori găsind cîte ceva în paginile ei. O revistă de tip magazin, care avea pe atunci o destul de mare trecere. Fără să fi avut importanța României literare a lui Liviu Rebreanu, publicația lui Cezar Petrescu se înscrie printre numeroasele publicații ale
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
ordine în hîrtiile personale sînt aproape sigur că și-ar fi distrus însemnările de tinerețe. Pentru scriitorul care și-a limpezit conștiința de sine jurnalul nu e o îndeletnicire inocentă, ci un gen literar ca oricare altul. Și așa cum există cititori de romane și jurnalele își au cititorii și gloria lor. În afară de asta sînt lucruri care nu pot fi comunicate convingător decît prin intermediul jurnalului, într-o operă care se susține și prin alte genuri. Jurnalierul sau memorialistul nu mă interesează ca
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
că și-ar fi distrus însemnările de tinerețe. Pentru scriitorul care și-a limpezit conștiința de sine jurnalul nu e o îndeletnicire inocentă, ci un gen literar ca oricare altul. Și așa cum există cititori de romane și jurnalele își au cititorii și gloria lor. În afară de asta sînt lucruri care nu pot fi comunicate convingător decît prin intermediul jurnalului, într-o operă care se susține și prin alte genuri. Jurnalierul sau memorialistul nu mă interesează ca producător de document, ci precumpănitor prin subiectivitatea
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
prin subiectivitatea lui. N-am de unde să știu dacă ceea ce îmi oferă autorul de jurnal sau memorialistul drept relatare adevărată nu e decît o interpretare distorsionată, relatată credibil. Convenția sincerității, care stă la temelia relației clasice între jurnalierul inocent și cititor, a devenit treptat un pretext în înflorirea genului. Îl cred pe cuvînt pe cutare autor de jurnal sau pe cutare autor de memorii contemporan mai mult din cauză că nu mi-a dat motive să-l suspectez pînă acum, dar îmi păstrez
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
analitică a lui Faulkner, alegorismul lui Updike. Mă întreb, unde mai rămîne loc să-i "iubesc mai mult pe francezi"? Colecția literară universală a fiecăruia dintre noi cred că nu cunoaște neapărat, cum am înțeles, în timp, de la tata un "cititor" în toată puterea cuvîntului!, granițe naționale. De cînd trăiesc în America, de pildă, îi înțeleg poate mai bine pe Cortázar, Buzzati, Calvino, Marguerite Yourcenar. Sper că asta răspunde măcar parțial întrebării dumneavoastră. Aveam, oricum, de gînd să vă întreb cum
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
pentru studiul acestui spațiu cultural (W. Johnston, Spiritul Vienei, Jacques Le Rider, Mitteleuropa etc.). Despre unele dintre cărțile apărute la Editura Univers am scris deja într-o altă ediție a Lecturilor la zi. De această dată voi încerca să prezint cititorilor României literare o altă inițiativă a grupului timișorean, cu atât mai interesantă cu cât ideea de la care s-a pornit a fost una originală: e vorba despre ciclul de seminare publicat la Polirom - cuprinzând transcrierea unor discuții cu specialiști în
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
Rider e profesor la Sorbona, autor al Modernității vieneze și al multor altor cărți, germanist cu un interes special în cultura austriacă (în înțelesul germanului weltkultur), iar Vladimir Tismăneanu de la Universitatea din Maryland, College Park, e deja o figură familiară cititorului român, mulțumită cărților sale (Arheologia terorii, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, ș.a.), conferințelor de la New Europe College și Institutul de Studii Liberale și rubricii Sociologia comunismului din Revista 22. Deși discuțiile s-au purtat în jurul unor subiecte distincte - toate, totuși, în legătură cu Europa
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu neapărat pe acela care fusese în realitate. Și pune atîta forță în tablou, încît cititorii din secolul XX sau de astăzi numai cu greu își pot închipui alt secol XIX decît acela al lui Ghica. Nu cu muzeul Carnavalet ar trebui să-l comparăm pe autorul Scrisorilor, ci cu un pictor de locuri, oameni și
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
Rogozanu Literatură fără nici un fel de angajament. Iată o sintagmă potrivită pentru romanele și povestirile lui Alexandru Ecovoiu. O lipsă de angajament care are, bineînțeles, părți bune și părți rele. Pe de o parte, romane precum Saludos sau Stațiunea reamintesc cititorului gustul literaturii "pure", "ușoare", gustul pentru relaxarea intelectuală; pe de altă parte, lectorul contemporan, isterizat de experiment, "lucidizat" peste măsură, poate să intre în jocul calm și sigur al autorului. Foarte important este simplul fapt că Alexandru Ecovoiu promoveaază o
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
care te confiscă - întotdeauna lasă loc pentru interpretări. Și atunci ficțiunea se transformă în fabulă, limbajul parabolic devine limbaj esopic. Dar drumul ales de acest autor este extrem de interesant. Cine se mai gîndește astăzi la "semnificațiile" naufragiului lui Robinson Crusoe: cititorul este prins de atmosfera exotică, puterea de acaparare a ficțiunii este incredibilă. Tocmai acest lucru încearcă să-l demonstreze și Michel Tournier în "rescrierea" romanului. El nu dorește să adauge noi "sensuri", cum mulți au crezut. Crusoe cade în crize
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
sens denotativ. În acest roman, o mică sectă fură frumusețea cu ajutorul unui aparat inventat de membrii săi. Și nu-și schingiuiesc victimele - le fură tocmai... inefabilul frumuseții. O astfel de literatură depinde extraordinar de mult de interpreți, critici sau simpli cititori. Dacă este investită cu sensuri transtextuale, "frumusețea" îi este furată. Dacă cititorul îi tolerează fragilitatea, dacă participă la un pact ficțional radical, atunci "poveștile" capătă o consistență aparte. Alexandru Ecovoiu este capabil să creeze premizele pentru o astfel de lectură
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
aparat inventat de membrii săi. Și nu-și schingiuiesc victimele - le fură tocmai... inefabilul frumuseții. O astfel de literatură depinde extraordinar de mult de interpreți, critici sau simpli cititori. Dacă este investită cu sensuri transtextuale, "frumusețea" îi este furată. Dacă cititorul îi tolerează fragilitatea, dacă participă la un pact ficțional radical, atunci "poveștile" capătă o consistență aparte. Alexandru Ecovoiu este capabil să creeze premizele pentru o astfel de lectură. Îi lipsește totuși textul programatic, manifestul. El trebuie să împace aceste două
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
adică ironie, puțin contrapunct sau un manifest premergător (cu astfel de inițiative Calvino își însoțește ficțiunile sale "pure", nu le lasă de izbeliște). Fără acest baraj, lucrurile se complică. Alexandru Ecovoiu rămîne complet "neangajat". El nu încearcă să-și mobilizeze cititorii. Parabola regizorului conține problema autorului nostru. Acel film nu ar fi avut succes fără un îndemn extraficțional. În lipsa acestui programatism, literatura sa este condamnată la marginalitate (deși a fost premiat de Uniunea Scriitorilor și de Academia Română). Doar cu textul în
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
deși a fost premiat de Uniunea Scriitorilor și de Academia Română). Doar cu textul în față, este greu să decizi dacă demersul său este doar desuet, o perpetuare artificială a esopismului, sau deschiderea reală către o ficționalitate servită în supradoză unui cititor alienat. Oricum, chiar credința lui Alexandru Ecovoiu (pe care o deducem, în lipsă de altceva) că textul poate vorbi singur este depășită. Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart, Editura Cogitum, 2001, 176 p., f.p.
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
o morală, ci - fac trimitere la regretatul Mircea Ciobanu, la cartea lui Tăietorul de lemne, care începe cu aceste cuvinte (citez cu aproximație): ideea unei povestiri trebuie să fie cuprinsă în masa narațiunii, nu să fie spusă cuvînt cu cuvînt cititorului. Să se dizolve ca sarea în apă. Asta am căutat tot timpul în Marfa și banii: să nu arăt cu degetul, să nu indic, să nu explic, să las povestea să se deruleze, iar spectatorul - liber să judece. Compromisul ca
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
încremenită, la declicul artificial al blitzului, semn al înghețului spiritual. O panoramă, o expoziție - foto I. Cucu, o trecere amplă asupra unor fizionomii ilustre, studiul minuțios al figurilor de poeți, de prozatori, în viață ori duși, vor stârni, sigur, interesul cititorilor. Expoziția ar cuprinde în jur de cinci sute de imagini esențializate, concentrate dintr-un număr de peste 40.000 de fotografii făcute unui număr de aproximativ 1000 de scriitori. Tânărul, întreprinzătorul Eugen Uricariu, al optulea președinte al U.S., slujit de Ion
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
a luat concediu. În STEAUA nr. 3 (abia numărul pe martie), un extraordinar eseu al d-lui Virgil Nemoianu: Iubirea și ura față de formalismul estetic. Cîteva argumente. Tradus de Carmen Bujdei, eseul nu pare a fi fost scris special pentru cititorii revistei din Cluj, dacă luăm în considerare atît limbajul, cît și unele explicații laterale. Problema d-nului Nemoianu poate deveni actuală și la noi (avem destule indicii): e vorba de a apăra "formalismul estetic" de adversarii săi. Conceptul mai familiar nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]