7,569 matches
-
o rână sub acoperișul coșcovit. Doar o foșgăială, ca niște șușoteli, ca o tupăială de șobolani, ca niște gemete. Dacă o fi taică-tu acolo, te biruie gândul În timp ce te uiți pe gaura cheii. Nimeni. Doar ticăitul ceasului C.F.R. cu clopot. Deasupra ta se scutură flori albe de corcoduș. Aștepți până ce tanti Angela o să se Întoarcă de la serviciu. În acest timp, te joci cu pisica, te uiți la cer și te gândești la Gagarin. Când ea vine de la fabrică, o filatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări. Șerpi Își mistuie zvârcolirea pe sub stoguri de fân. Ochii albaștri sunt ai bunicii tale. Amintirea e dintr-o vacanță. Te uiți la ochii albaștri și Îți vine să plângi. Îți Îmbrățișezi bunica. „Am mai venit și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și cenușa lor aruncată În canale. Urale și aplauze puternice, prelungite. Promite, cu nerușinare, o sută de lei. .....Alo.......Alo........Alo.... Stați liniștiți, tovarăși! Huiduieli puternice, prelungite, Întreaga asistență În picioare. Copiii morți privesc martirizați, liniștea eternă a cerurilor. Bat clopote și România e pe străzi. Stimați telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui aici În studiou pe Ion Iliescu (aplauze). Domnul Iliescu este fiul unui revoluționar, al unui patriot, el Însuși patriot. Stimați tovarăși, prieteni, cetățeni. Fac apel, acuma este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nu zău, zise Ruby, examinând o vază uriașă plină de crini albi și Îndepărtând o frunză ofilită. —Soph mi-a spus că părinții lui sunt amândoi profesori universitari de fizică. A fost unul dintre copiii ăia precoce crescuți sub un clopot de sticlă și experiența asta l-a cam marcat. O să-ți găsesc pe altcineva. Promit. Prietena mea, Kate, are un prieten care-l cunoaște pe conductorul ăsta. —De orchestră sau autobuz? Întrebă Ruby, doar pe jumătate În glumă. Fi clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Habsburg al Spaniei, odată cu care a intrat la noi - e vorba de Contrareformă - tragedia în care încă trăim. Bietul prinț Don Juan, ex-viitorul Don Juan al III-lea, cu care s-a stins posibilitatea unei dinastii spaniole cu adevărat neaoșe! Clopotul din Fuenterrabía! Când îl aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade. Și una dintre ele, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Fuenterrabía! Când îl aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade. Și una dintre ele, la clopotul din Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune: Dacă nu mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus pe munte și-n ocean, Fuenterrabíe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade. Și una dintre ele, la clopotul din Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune: Dacă nu mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus pe munte și-n ocean, Fuenterrabíe visată, clopotul ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune: Dacă nu mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus pe munte și-n ocean, Fuenterrabíe visată, clopotul ți-l aud iar. Jaizquibel-ul plânge acolo - măturat de uragan - din rărunchii-adânci ai Spaniei simt în mine cum te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
clopotul ți-l aud iar. Jaizquibel-ul plânge acolo - măturat de uragan - din rărunchii-adânci ai Spaniei simt în mine cum te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție, clopot ție-adevărat, și-n războiu-acestor vremuri pacea-eternă-n groapă-mi dea! Și să ne întoarcem la relatare.] În aceste împrejurări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție, clopot ție-adevărat, și-n războiu-acestor vremuri pacea-eternă-n groapă-mi dea! Și să ne întoarcem la relatare.] În aceste împrejurări și-n acea stare sufletească, mi-a venit ideea, acum câteva luni, după ce citisem teribila Piele de sagriu (La Peau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție, clopot ție-adevărat, și-n războiu-acestor vremuri pacea-eternă-n groapă-mi dea! Și să ne întoarcem la relatare.] În aceste împrejurări și-n acea stare sufletească, mi-a venit ideea, acum câteva luni, după ce citisem teribila Piele de sagriu (La Peau de chagrin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
măștile lor solemne dispărând în aerul proaspăt, vocile lor ridicându-se nesigure și ușurate că scăpaseră de acolo. Am luat-o la stânga și am pornit-o pe Prinsengracht. Când am ajuns după colț, în fața bisericii Westerkerk, au început să bată clopotele. În anexa secretă, sunetul era asurzitor, până când au topit clopotele și liniștea era și mai rea, dar aici, pe stradă, ecoul abia tulbura aerul. Vânzătorul de heringi își închidea taraba, dar florarul și vânzătorul de ziare și cel de la chioșcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-se nesigure și ușurate că scăpaseră de acolo. Am luat-o la stânga și am pornit-o pe Prinsengracht. Când am ajuns după colț, în fața bisericii Westerkerk, au început să bată clopotele. În anexa secretă, sunetul era asurzitor, până când au topit clopotele și liniștea era și mai rea, dar aici, pe stradă, ecoul abia tulbura aerul. Vânzătorul de heringi își închidea taraba, dar florarul și vânzătorul de ziare și cel de la chioșcul cu tutun încă mai erau ocupați. Bicicliști pedalau spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mine, pe bancă, Madeleine întrebă dacă eram gata să o luăm înapoi spre hotel. I-am spus că eram și ne-am ajutat să ne ridicăm unul pe altul. În timp ce ne îndreptam spre podul de peste canal, prin piața din fața bisericii, clopotele de la Westerkerk tulburau aerul fierbinte. Treceam pe lângă statuie acum. Nu aveam să mă uit la ea. Nici măcar nu e vreo asemănare cât de mică. Este o imitație proastă a unei balerine de Degas. Chiar și Madeleine, care nu știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bărbați, femei sau copii -, nu aveau nici o Însemnătate, În afară poate de nivelul absolut exterior, de suprafața schimbătoare. Așa cum apa se preschimba În zăpadă, ceață sau abur sau Într-un sloi de gheață sau În nori sau În grindină. Așa cum clopotele bisericilor sau ale mânăstirilor se deosebeau doar prin sunet și ritm, semnificația lor fiind aceeași. Le Împărtășea aceste gânduri fetelor, dintre care două le acceptau, iar a treia Îl făcea naiv și se mulțumea să-i coasă cămașa, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va spune lui Dimi și va primi În schimb o gărgăriță Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mergea pe un drum de țară părăsit, iar de o parte și de alta, știa bine, se Întindeau câmpuri de mine. Ținea minte mai ales că aerul era Îmbâcsit și foarte cenușiu, ca Înainte de furtună. În depărtare se auzea un clopot care bătea Încet și rar, iar dangătul lui răsuna peste văile ascunse vederii. Nu se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de data asta. Un convoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
apropia de o trecătoare Îngustă printre munți, un fel de defileu pe care Fima Îl zări la Începutul dealurilor abrupte. Își dădu seama că aerul devenise cenușiu din cauza prafului care se ridica de pe șenile. Începu să audă vag, dincolo de dangătul clopotului, un huruit surd de motoare. Cumva știa că misiunea sa era să-i aștepte În defileu, În locul În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima mai notă În jurnal: „Așternutul de pat miroase deja. Azi trebuie să duc o legătură cu așternuturi la spălătorie. Totuși a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu pauze foarte lungi Între bătăi, care parcă ajungeau la mine de la o depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord asupra Întrebării cine sunt cu adevărat indienii La ora zece dimineața, pe când stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amenințau, salvatori și reformatori ai omenirii, escroci, impostori, vizionari, preoți și auzitori de voci, călugări, trădători, mântuitori, prefecți romani, guvernatori bizantini, generali musulmani și prinți cruciați, asceți, pustnici, făcători de minuni și martiri. Până În ziua de azi Ierusalimul mai trage clopotele bisericilor În amintirea lor, le plânge numele din vârful minaretelor și Îi invocă prin incantații cabalistice și jurăminte. Dar acum, În clipa asta, părea că nu mai rămăsese În oraș nici un suflet viu În afara lui, a șopârlei și a luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o așezare evreiască? E o așezare nazistă. Nemțească. De fapt, ar trebui să se transforme, dimpotrivă, Într-o așezare creștină În general și catolică poloneză În special. Mai mult: să acopere tot acest lagăr al morții cu mânăstiri, cruci și clopote. De la o margine la alta. Cu un Iisus pe fiecare horn. Nu există pe lume un loc mai potrivit În care creștinismul să stea de vorbă cu el Însuși. Ei, nu noi. Lasă-i pe ei să facă pelerinaje acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Am Înnebunit de tot? Din contră, ar fi chiar foarte bine ca un evreu care pleacă acolo pentru a se apropia de memoria victimelor să vadă În jurul lui o pădure deasă de cruci. Să audă din fiecare colț doar sunetele clopotelor. Să Înțeleagă că exact acolo se află inima Poloniei. Inima inimii Europei creștine. Din partea mea, n-am nimic Împotrivă se fie transferată acolo cetatea Vaticanului. Să stea acolo papa pe un tron de aur de-acum și până la Învierea morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-o consoleze. 25 Degete care nu erau degete La șapte coborâră jaluzelele și Încuiară clinica. Ploaia și vântul se opriseră. Un frig limpede, sticlos se lăsase deasupra Ierusalimului. Stelele străluceau cu o intensitate tăioasă, iernatică. Iar din partea de est, clopotele bisericilor creștine sunau puternic și trist, de parcă răstignirea avea loc pe dealul Golgotei chiar În acel moment. Doctorul Wahrhaftig plecă acasă cu un taxi, iar Tamar, pe care se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu puteau acoperi liniștea Ierusalimului, liniștea aceea fundamentală, permanentă, pe care, dacă vrei, o poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acea dispoziție adolescentină care o făcea să se jeneze în sinea ei, pentru că îi venea să se miște mai liberă, mai cu elan, ba chiar să-l roage pe W. să-i cumpere una din rochiile acelea în formă de clopot care-i ajungeau doar până la genunchi, aveau două bretele înguste și un decolteu adânc, rochii la care - ar fi trebuit să știe - se purtau neapărat pantofi cu toc cui de oțel, care făceau coapsele bombate. Faptul că nu ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]