5,796 matches
-
din Atena. Am început s-o căutăm și am căutat-o o zi întreagă, fiindcă adresa nu-i era clară și nici numărul de telefon. Am mers prin campusul Olimpic Beatch, dar de hotelul „Zafric” în care presupuneam că este colega ei n-am dat. Grecii pe care i-am întrebat s-au arătat binevoitori, dar nici ei nu auziseră despre acest hotel. Janeta susținea sus și tare că a văzut acest nume, dar nu și-a amintit unde. Poate pe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
o căuta cu privirile. Voi, cei care ați depus jurământul lui Hipocrat la terminarea facultății, sigur vă încearcă asemenea dorință. Poate mai vii în Grecia și vei sta mai mult ca să-ți permiți așa ceva. Știi că și prietena mea și colega de bancă din liceu este doctoriță aici în Larisa. Ați cam rupt legătura. Am căutat-o și acum la telefon, dar fără rezultat. Se observa și mitropolia orașului Larisa, în fața căreia se afla statuia ce reprezintă simbolul orașului, calul. În
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
era cu noi, sau vânzătorii din magazine. Bine, ei erau amabili și pentru că așa trebuie să fie când vor să-și vândă marfa. Dar grecul la care am apelat să ne arate pe unde vine hotelul „Zefiros”, în care locuia colega mea, cum a fost? N-a plecat de acasă în șlapiși a cutreierat cu noi prin campus? Și n-a fost nici ospătar, nici vânzător ca să zici că o face pentru a-și vinde marfa. A fost foarte cumsecade. Nici
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
un elocvent vizavi costisitoarele strădanii ale femeii zilelor noastre, dornică să țină pasul cu chisnovatele exigențe ale cosmeticii ce obligă la fitness, măști exfoliante, vopsele, șampoane, creme, uleiuri, sprayuri, balsamuri (lista e nesfârșită...); "Prin contrast cu simplele truse cosmetice ale colegelor mele de facultate: un săpun Cheia sau Stela, un praf de dinți Doina, o pastă Clorodent (...) Aveau părul curat, obrajii proaspeți, mâinile îngrijite, cu mici pete de cerneală... Atrăgeau fără sofisticării și zorzoane. Cât despre succes, îl pregăteau în laboratoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
suntem cei care încă am mai "cerut prietenia", ce încă roșeam la cuvântul "sex" și dădeam cu banul cine să intre la Farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă și să le aruncăm în capul colegelor. (Prezervative? Greu, foarte greu de crezut, dar mai toate colegele noastre izbuteau să termine liceul rămânând fete mari... Poate și fiindcă școala medie dura, atunci, doar trei ani...) Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
roșeam la cuvântul "sex" și dădeam cu banul cine să intre la Farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă și să le aruncăm în capul colegelor. (Prezervative? Greu, foarte greu de crezut, dar mai toate colegele noastre izbuteau să termine liceul rămânând fete mari... Poate și fiindcă școala medie dura, atunci, doar trei ani...) Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchere și cotiere (Bicicletă? Visul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de către societate, de noi între de noi. În ianuarie 2013, în revista de mare interes social Formula AS apărea un articol intitulat « Surpriza lacrimii », semnat de Adriana Adreiaș Micu, asistată social la Căminul Schitul Darvari, București, referitor la viața unei colege cu care a convețuit, uitată de cei dragi ai ei, adică plasată într-un fel de singuratate care însemna părăsire, pe seama Statului. Tema ne-a interesat, și cum lucram la o carte cu un astfel de subiect - SINGURĂTATE - care însemna
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Tema ne-a interesat, și cum lucram la o carte cu un astfel de subiect - SINGURĂTATE - care însemna mult, împreună cu doamna profesoară Ana Dumitrescu am decis ca să cuprindem în ea și textul care venea de la doamna din București, cu care colega mea începuse o corespondența, noi orientând-o din când în când asupra subiectului. Partenera noastră de dialog s-a dovedit a fi o bună, iscusită și adesea cu mult talent în prezentarea a ceea ce ne interesa - viața oamenilor într-o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lucrat sub ordine, am fost educată și am educat, am știut să fiu econoamă, stăpână pe mine. La copii sau nepoți nu aș fi putut sta, ar fi fost greu”. Și a evitat să ne spună relatându-ne povestea Elenei, colega pe care a avut-o aici, la Cămin, cu patul alăturea, si nu întâmplările ei, protejându-și personalitatea la ai săi, am găsit noi justificarea ocolișurilor. Elena, colega ei « Am cunoscut-o aici, la Darvari, a trăit în cămin doar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fost greu”. Și a evitat să ne spună relatându-ne povestea Elenei, colega pe care a avut-o aici, la Cămin, cu patul alăturea, si nu întâmplările ei, protejându-și personalitatea la ai săi, am găsit noi justificarea ocolișurilor. Elena, colega ei « Am cunoscut-o aici, la Darvari, a trăit în cămin doar 15-16 ani, nu ca mine o viață... Elena Stratulat se numea, femeie cu doi copii, băieți, amândoi bine plasați în societate. Vă dați seama, soțul îi fusese militar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
valabil și azi, după 70 de ani! Îmi spunea amărât un prieten. Cântece Joi 2 iulie 2009, spre marea mea bucurie și plăcere, la televizor s-a cântat dimineața Cântec de marinari, cântec pe care l-am cântat cu o colegă de la Academia de Înalte Studii Militare, Lidia, profesoară, o melodie extra- plăcută, de nu se mai opreau din aplauze ofițerii, printre care erau și elevi marinari. Cânta acest cântec o formație de marinari din Constanța de mi-au dat lacrimile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
făcut ceva pentru el, dar destul de puțin. Spune poetul: Să fii un munte de voinic Oricât un pumn să fii de mic Cărarea mea și-a tuturor E tot nimic. Adriana. Cântecul care urmează, Șatra, l-am învățat de la o colegă tare drăguță, Veronica, prin anii 1942. În anul 1947 eram la niște cursuri la Oradea și pe podul Crișului, sub niște sălcii pletoase până la apă, s-a dat un festival cu muzică și dans. Cine cânta pe podul Crișului acest
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
anii 1942. În anul 1947 eram la niște cursuri la Oradea și pe podul Crișului, sub niște sălcii pletoase până la apă, s-a dat un festival cu muzică și dans. Cine cânta pe podul Crișului acest cântec? Eu cu o colegă de-a mea Dorina care a murit la vârsta de 24 de ani, nu-mi amintesc de ce boală, dar a fost mare jale, iar la festival a fost tare frumos, o iarbă verde-covor, iar sălciile și cântecele noastre îți dădeau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aprindeți Cu tutun să m-afumați. Și pe cruce-așa să-mi scrie C-aici zace un student Săturat de băutură Și slăbuț la-nvățătură. Iar cântecul care urmează îl cântam prin anul 1953 la Academia militară cu o biată colegă a mea Virginia care a decedat de tânără. Din trista amintire, și acum îl mai fredonez cu drag dar și cu durerea treceri anilor și a noastră. Zadarnic Zadarnic tremuri când mă vezi Cu ochii rugători. Zadarnic verși în calea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
război, la copii se dădea numai mâncare bună, pâine - cornuri mari calde, dar cum toate erau atât de bune, cele mai bune erau turtele de la tăicuțu, făcute de mânuța lui, așa cum a putut el. Le-am dat și la fete, colegele mele, dar niciuna nu m-au refuzat și au mâncat cu poftă. După un timp, cinci sau șase luni, nu-mi amintesc, am primit salariu. Doamne, ce fericire mare dăduse peste mine să iau eu bani, banii mei ! Cum așa
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
trecuți a fost internată și Călina, de fiul ei. O femeie de 75-80 de ani, mărunțică, slăbuță, cu o vorbă caldă, domoală, îmbrăcată curat ca la țară, cu fustiță și bluzică, flaneluță, cu băsmăluță curată, se împăca foarte bine cu colegele sale, o privire blândă și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic”, cărora le plăcea mahalaua și ironizarea omului cuminte. Lucrase vreo 30 de ani la spălat sticle, cu mânuțele ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
uiți că de-acum tu nu mai poți face nimic din toată truda ta, te uiți la toate și boala, bătrânețea te fac să nu te mai intereseze nimic, nici pe alții de tine. Mie mi-a și zis o colegă, ce mă mai interesează scrisul, cititul, televizorul, deși se pretinde că a fost cineva la viața ei. I-am răspuns, pe mine, la vârsta mea, mă interesează totul. Uite, așa, din toate, rămâi un singuratic ! Eu nu, vă am decât
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în spate, adusă rău, cu boala parkenson, de tremură și i s-au sucit mâinile și picioarele, dar foarte respectuoasă și o ajutătoare de preț a mea, o fată de caracter, foarte curată, și asta face mult, și o altă colegă la 90 de ani care a fost în viața ei o încrezută și este și o mare lăudăroasă. Ne sculăm aproape de la ora 6 dimineața. Eu cu Paula ne facem paturile că încă mai putem noi, ne mai aranjăm ce
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
asistații, ca și conducerea, o iubim foarte mult, iar atunci când Getuța este plecată din unitate ne lipsește foarte mult. Asistenta și farmacista noastră se împacă frumos și respectuos cu medicul care-i acordă toată încrederea și aprecierea muncii ei, cu colegele din cabinet și este tare înțelegătoare la toate nevoile și cererile care se ivesc. Eu personal o iubesc foarte mult, cunoscându-i zbuciumul și lupta ei cu viața și munca în cei 23-24 de ani de când lucrează în cadrul căminului. Pentru
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
descurc frumos, nu-i nici o problemă. Aș fi bucuroasă să fiți și dvs. sănătoasă, și dl. INO, să vă bucurați în continuare de muncă. Eu când pot și când mă simt bine am să vă mai scriu despre câte vreo colegă de cameră, dar care au și plecat. Am avut colege și vecine de cameră patru prietene cu care eram nedespărțite, și ele au plecat cu soții lor sunt astăzi în mormânt. Mi-au murit două nepoate, sufletul și viața mea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fiți și dvs. sănătoasă, și dl. INO, să vă bucurați în continuare de muncă. Eu când pot și când mă simt bine am să vă mai scriu despre câte vreo colegă de cameră, dar care au și plecat. Am avut colege și vecine de cameră patru prietene cu care eram nedespărțite, și ele au plecat cu soții lor sunt astăzi în mormânt. Mi-au murit două nepoate, sufletul și viața mea, Ilenuța care a fost soția lui Radu Anton Roman care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
groapa maichii Câte-un pui de lumânare...” A tăcut apoi bătrâna, Și-a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându-i râu în poală Se-mpleteau cu ale mele... După ce-am terminat patru clase, învățătoarea și preotul - că eram colegă cu fetele părintelui - l-a chemat pe tăticuțu la școală și i-a zis să mă dea mai departe la învățătură. S-a dus bunul tăicuț să mă dea la școală, dar gazda, țin foarte bine minte și astăzi, i-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și omenea ca în sânul lui Avram că în prima duminică din octombrie mă duc împreună cu un coleg de la aceeași școală până la Sirețel, satul de peste apa Siretului. Aveam acolo o prietenă, învățătoare, proaspătă absolventă, care ședea în gazdă la o colegă din Sirețel și voiam să o întâlnesc. Fiindcă primisem ordin de recrutare. Urma să fiu încorporat pe 15 noiembrie și voiam să o revăd să reîmprospătez și să consolidez sentimentele pe care le aveam față de ea sau, în caz contrar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
uită" mă neliniștea, trebuia să o verific. Și ca să nu fiu singur la o astfel de drumeție, l-am rugat pe Costică Ciubotaru, care-mi era prieten, să mă însoțească, mai ales că prietena la care mergeam stătea la o colegă din Sirețel care, după câte știam eu, era singură, nu avea încă prieten, și vorba ceea: cine știe de unde sare iepurele? Fidel promisiunii de-a mă însoți, curios și el să o cunoască pe colega prietenei mele, Costică Ciubotaru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care mergeam stătea la o colegă din Sirețel care, după câte știam eu, era singură, nu avea încă prieten, și vorba ceea: cine știe de unde sare iepurele? Fidel promisiunii de-a mă însoți, curios și el să o cunoască pe colega prietenei mele, Costică Ciubotaru a sosit pe la mine, după cum ne-am înțeles, pe la orele 8 dimineața. Când să plecăm, gazda mea, mătușa Paraschiva, grijulie ca o mamă, îmi întinde un pachețel învelit într-o hârtie subțire, și-mi zice: Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]