5,067 matches
-
își compune discursul alimentar într-un mod absolut liber și reversibil, atras de forma și culoarea segmentelor alimentare. Polarizării fundamentale în lingvistica structurală și semiotică simultaneitate/vs/succesiune sau paradigmă/vs/sintagmă interpretabilă ca opoziția dintre axa selecției și axa combinării i se subsumează în spațiul non oriental actul agentului consumator ce alege din paradigma (menu) un set de produse: aceste produse odată alese, nu se mai admit reveniri en arrière, "discursul" curge ca o poveste de la un ab quo la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nici sunetul de gîndire, nici gîndirea de sunet decît printr-o abstracție al cărei rezultat ar ține de psihologia pură sau de fonologia pură. În fapt lingvistica operează pe terenul limitrof în care elementele celor două ordini se combină: această combinare produce o formă, nu o substanță (CLG:127. 3.2.4. Paradigmatic și sintagmatic. Ideea de cod se bazează pe faptul că persoanele care comunică dispun de un repertoriu de simboluri din care vor fi selectate cele ce urmează să
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care vor fi selectate cele ce urmează să fie combinate în conformitate cu anumite reguli. Armătura oricărui cod este reprezentată de două axe: una verticală paradigma (repertoriul de simboluri din care se operează selecția) și cealaltă orizontală, sintagma, în care se operează combinarea. Relațiile paradigmatice sînt relațiile in absentia care vizează posibilitatea de substituire în același punct al lanțului vorbirii, subsumată logicii lui sau...sau. Astfel în sintagma "fată frumoasă" putem înlocui lexemul "fată" cu "femeie", obținînd "femeie frumoasă", dar nicidecum *"fată femeie
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
două axe. Afazicul suferind de tulburări de selecție este incapabil să izoleze și să denumească termenii, dar îi va circumscrie prin perifraze (în lipsa termenului "cuțit" va utiliza perifraza "cu care tai cînd mănînc"); în schimb, afazicul suferind de tulburări de combinare va alinia doar cuvintele într-o telegramă absurdă, fără a dota fraza cu un sens complet. Tot Jakobson a evidențiat faptul că alegerea unei anumite unități din ansamblul elementelor unei paradigme este relevantă pentru cantitatea de informație (cu cît ocurența
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ansamblul elementelor unei paradigme este relevantă pentru cantitatea de informație (cu cît ocurența va fi mai neașteptată, cu atît cantitatea de informație va fi mai mare; de aici definiția figurii de stil ca "așteptare frustrată" sau surpriză maximă în selecția/combinarea elementelor). De fapt, pentru a descrie sistemul limbii trebuie specificate pe de o parte componentele ansamblurilor paradigmatice, iar pe de altă parte posibilitățile combinatorice din care rezultă secvențe corecte (astfel sintagma substantiv/-articol hotărît/-adjectiv posesiv este corectă în română
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Se poate afirma că limbile particulare actualizează acele distincții de semnificație care sînt importante și frecvente în culturile popoarelor respective (cf. și John Lyons, 1977:242-243). Spre deosebire de elementele paradigmei care operează in ab-sentia, elementele sintagmei sînt coprezente, articulîndu-se prin mecanismul combinării (succesiunea felurilor la un prînz, secvențiali-tatea puncte / tăceri în alfabetul morse). Regulile sintagmatice diferă după tipul de semiotică. În limbajul verbal ordinea lineară este dominantă (cu excepția caligramelor lui Apolinaire sau a experimentelor poeziei vizuale), în timp ce în limbajele vizuale sintagmele sînt
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dat fiind că este imposibil de construit o triadă autentică fără a introduce ceva diferit de unitate și pereche (C.P. 1.363 în care se discută exemplul elocvent al cadoului C oferit de A lui B, relație tripartită ireductibilă la combinarea de relații binare). De aici definirea semnului ca "ceva care stă pentru cineva în locul a ceva într-o anumită privință. El se adresează cuiva, ceea ce înseamnă că creează în mintea acelei persoane un semn echivalent sau mai dezvoltat. Acest semn
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cea mai cunoscută și operațională este tipologia din 1867 (On a New List of Categories) cu distincția fundamentală iconic/indicial/simbolic. Cele nouă spații ale tabelului precedent nu reprezintă categorii de semne, ci pure poziționări logice; semnul se construiește prin combinarea elementelor aparținînd fiecărui nivel trihotomic în conformitate cu reguli de ierarhizare. Doar zece combinații sînt posibile. Tabelul următor (C.P. 2.264) prezintă cele zece clase de semne. Spațiile separate cu linii groase indică clase de semne ase-mnănătoare într-o singură privință, spațiile
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
118). În orice narațiune, Todorov distinge trei aspecte foarte generale ale povestirii, care pot fi numite: SEMANTIC, SINTACTIC și VERBAL. Aspectul semantic este reprezentat de conținuturile mai mult sau mai puțin concrete pe care le aduce povestirea. Aspectul sintactic înseamnă combinarea unităților între ele, relațiile pe care la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e receptată povestirea. Aici intră, de pildă, trăsături ca prezentarea unei acțiuni în cadrul unei povestiri a autorului, un monolog, un dialog, din cutare sau
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
rezistența la dominare, libertatea ca obiectiv central și condiție a fericirii și recunoașterea celuilalt ca subiect (A. Touraine, 1994:178-179), altfel spus rațiunea, libertatea și memoria. În aceeași măsură democrația va fi percepută ca travaliu, ca efort, ca proiect de "combinare a universalului cu particularul, a universului tehnic cu universurile simbolice, a semnelor cu sensul" (A.Touraine, 1994:182), ca recuperare a creativității, a productivității (semnelor și simbolurilor) în locul purei receptări sau consumări de obiecte. De aceea Clifford Geertz preluîndu-l pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu o hîrtie și un creion, cunoscînd regula va izbuti și în cel de al doilea caz). COMUNICARE Limbajul ca fenomen de comunicare presupune (în modelul lui R. Jakobson): 1. codul ca sistem specific de semne asociat unor reguli de combinare și interpretare; 2. canalul suportul fizic al transmiterii; 3. emițătorul ca sursă a mesajului; 4. receptorul sau destinatarul mesajului; 5. contextul și 6. mesajul. CONOTAȚIE (în raport cu denotație) Atitudine emoțională a locutorului față de semnele pe care le emite sau receptează (astfel
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
disciplină care are ca obiect interpretarea simbolurilor; 2. în filosofia structurală (Michel Foucault inter alii) ea a fost definită ca demers interpretativ, de descoperire a sensurilor, diferit de demersul descriptiv al semioticii (de identificare a semnelor și legilor lor de combinare). ICONIC Semn aflat în raport de similaritate cu obiectul reprezentat (fotografia, desenul, harta, diagrama, metafora sînt semne iconice). IDEALTYPUS În sociologia lui Max Weber construcție a cercetătorului care accentuează unilateral unul sau mai multe puncte de vedere pentru a crea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Orice obiect al cunoașterii poate fi sesizat sub două aspecte fundamentale: ca sistem sau ca proces. În opoziție cu axa paradigmatică definită prin relații de tip sau... sau, axa sintagmatică presupune relații de tip și...și. Axa sintagmatică este axa combinării, a contiguitații, a metonimiei. Sintagmaticul privește succesiunea lineară a discursului, actualizarea limbii (paradigmei). SINTAXĂ 1. În semiotică, sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect și pragmaticii ca raport între utilizatorii de semne și diversele categorii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect și pragmaticii ca raport între utilizatorii de semne și diversele categorii de semne utilizate. 2. În lingvistică, sintaxa a fost tradițional considerată parte a gramaticii și anume studiul combinării propozițiilor în fraze. Gramatica generativă definită de Chomsky (1957) ca teorie aptă să explice creativitatea lingvistică a oricărui vorbitor, capacitatea sa de a emite și înțelege un număr infinit de fraze inedite este bazată pe ipoteza existenței unor structuri înnăscute
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
despre gândirea slabă sau societatea transparentă sau gândirea lui Castoriadis. Aș spune, de asemenea, că doamna Cristina Gavriluță demonstrează o cunoaștere profundă și intimă a cercetărilor de bază din domeniul istoriei religiilor. Din punctul meu de vedere, este extrem de interesantă combinarea unei viziuni a divinației, înțeleasă ca un act religios primordial, cu o viziune modernă, globalizantă. Partea cea mai importantă a lucrării conține descrierea tehnicilor divinatorii. Este un capitol original din punct de vedere analitic, dar și din punct de vedere
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
poate genera, în urma unor descântece, forme bizare ale acestei combinații. Aparent imposibile, ele vin să contrazică adevăruri deja cunoscute, de pildă că apa, fiind mai grea, se va lăsa întotdeauna la fund. Unii magicieni au demonstrat însă că este posibilă combinarea lor prin ritualuri speciale. Amestecul ciudat al celor două lichide, diferite ca densitate, formele pe care le sugerează acesta constituie un obiect de studiu serios pentru cei ce se îndeletnicesc cu arta prezicerii. La fel se întâmplă și în ceea ce privește vinul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ar avea ca suport astfel de credințe străvechi. 315 Antropologi de renume, precum Robert Redfield, Ralph Linton, Melville Herskovits în "Outline for the study of acculturation" (American Anthropologist, 38, 1935, pp. 149-152), subliniază complexitatea fenomenelor de aculturare care presupun înlocuiri, combinări și respingeri culturale. Acest fapt nu presupune automat ca produsul cultural final să fie un kitsch, ci o nouă expresie culturală. 316 Cf. Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, București, Ed. Univers, 1995, p. 199. 317 Mai multe exemple ale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sunt selectate și folosite posibilitățile expresive ale limbii în comunicarea cotidiană sau în cea artistică; opțiunile stilistice ale emițătorului se manifestă concomitent pe cele două axe ale limbii, prin posibilitatea selectării anumitor termeni din serii sinonimice multiple și prin posibilitatea combinării cuvintelor în sintagme, enunțuri, structuri textuale personalizate. Stilul individual al fiecărui scriitor se definește prin mărci ale identității auctoriale (socioculturale, estetice, spirituale etc.), dar, în același timp, este modelat de funcția poetică a limbajului și de finalitatea creativității estetice. 3
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
organizare spațială, de obicei, sincronică (structură paradigmatică semnalată prin indici spațiali multipli). Frecvent, ia forma unui discurs enumerativ și figurativ. Organizarea tematică este evidențiată prin câmpuri semantice în care predomină substantivele și adjectivele. Ca secvență textuală, descrierea artistică recurge la combinarea imprevizibilă a strategiilor și tehnicilor descriptive: strategia relaționării prin analogie/prin contrast, stra tegia focalizării multiple etc.; tehnica acumulării prin juxtapunere - „efectul de listă“ -, a reluării „în cercuri concentrice“ sau „în oglindă“, tehnici cinematografice etc. Formele principale în care se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personajului). - Se combină, în formule diverse, perspective convergente/complemen tare/di vergente, rezultanta fiind o perspectivă difuză care relativizează eroii și lumea lor „de hârtie“. 3.2.4. Perspective temporale. Ordine narativă Particularitățile compoziției fiecărui text narativ sunt generate de combinarea factorilor esențiali ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile narative (apud G. Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor care alcătuiesc trama) și timpul narării, al istorisirii. Ca element constitutiv specific discursului epic, temporalitatea generează trei modele narative principale, din combinarea cărora rezultă mai multe formule narative (narațiunea în ramă, povestirea în povestire, jurnalul comentat etc.): Narațiunea ulterioară, în care evenimentele sunt relatate din perspectiva faptelor petrecute deja, orientează axa temporală spre trecut (momentul narării este situat după timpul istorisit). Sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
riguroase, el fiind doar aproximat prin diferențieri specifice în cadrul „arhigenului“ care este literatura și prin opoziție cu celelalte genuri/limbaje literare, fără ca aceste determinări săi dezvăluie substanța inefabilă. „Poezia - afirma Paul Valéry în Dialoguri - este o artă a Limbajului; anumite combinări de cuvinte pot produce o emoție pe care altele nu o produc și pe care noi o numim poetică [...] Universul poetic astfel definit prezintă mari analogii cu ceea ce putem presupune despre universul visului.“ Universul poetic imaginează o lume lăuntrică fără
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Aparținând celei dea doua etape a creației barbiene (etapa baladicorientală), balada surprinde un ritual de inițiere prin Logos și prin Eros. Tema iubirii imposibile se asociază cu tema cunoașterii și cu cea a creației. Discursul poetic își evidențiază modernitatea prin combinarea lirismului obiectiv (lirică a rolurilor în prima secvență) cu cel narativ. Astfel, primele patru catrene închipuie un dialog între poetul menestrel și lectorul avizat, numit nuntaș fruntaș. Această „ramă“ textuală este urmată de balada propriuzisă, care vizează arhetipalul, prin „istorisirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
absorbiți de un mediu de învățare, cum este cazul resurselor multimedia, și lăsați-i să lucreze ore și zile". (Veen/Vrakking, 2011, p. 145) Mediului virtual i se adaugă mall-ul cu tentațiile lui strălucitoare, cu posibilitățile lui multiple de combinare și recombinare a activităților (trecere în revistă a magazinelor, săli de cinema, o cafea cu prietenii, participarea la concursuri cu premii, studierea ultimelor gadgeturi expuse în magazinele de profil și încercarea lor la standurile amenajate în acest sens, cu nenumăratele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
contează, care trasează granițele dintre adevăr și fals, dintre bine și rău, dintre convenabil și neconvenabil, dintre frumos și urât. Publicitatea funcționează structural prin crearea de stimuli supernormali, în încercarea disperată de a diferenția produse cvasi-identice, recurgând de fapt la combinarea acestui proces (de exagerare a stimulilor considerați importanți) cu procesul opus, de diminuare a stimulior (considerați secundari, un balast care blochează receptarea celor considerați esențiali în crearea imaginii de marcă): " Atunci când anumiți stimuli sunt exagerați artificial până devin stimuli supernormali
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]