5,493 matches
-
desigur a reformula traseul profesional. Doamna Moise era produsul Universității ieșene, promoția 1967, șef de promoție Geografie-Biologie la vremea aceea. Sunt multe de spus, nimic însă nu poate defini relația noastră, era ceva ce venea din noi și din acea comuniune arhetipică ce suda relația profesor-elev. Era un om profund, foarte atentă chiar și la micile detalii, extrem de riguroasă și operațională, dar mai cu seamă foarte bine educată. Doamna Moise m-a învățat geografia dincolo de frontierele sale descriptive, o geografie cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele12. Nu încape nici o îndoială că întru devenirea ființei rolul fundamental îl au componentele lumii cu care intrăm în comunicare/comuniune, începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai deschisă spre lumea-nchipuirii, dar și spre cea reală. (Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a dat, trecându-le prin focul genial al creativității sale, dimensiuni și înțelesuri universale. Nimic nu este întâmplător în lumea aceasta; căci întâmplare să fie când sămânța geniului stă să cadă unde nici nu te-aștepți ? Nu de comunicare și comuniune ține aceasta? Sau, nu și de comunicare-comuniune ? Cu cât lumea exterioară nu-i rămâne indiferentă insului care n-a sosit acolo decât prin hazardul divin, cu cât el rezonează mai mult și în alt chip decât ceilalți la toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i prin uitare și oferindu-le ocrotire, îndrăgostiții se ridică mai presus de existența lor. Dorința este poemul eminescian care exprimă poate cea mai sinceră chemare, cel mai sincer strigăt de bucurie către ființa iubită. Comuniunea cu elementele codrului, participante la dragostea curată a celor doi, atinge în final o perfectă armonie, pe măsură redată de prozodia eminesciană: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri120. Este cert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându-și ramurile-n laturi:// "O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi!/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi!131". Este una dintre cele mai profunde imagini poetice ale comuniunii cu natura pe care Eminescu a creat-o. Imaginea codrului și senzația copilăriei se întrepătrund, un fluid intim se furișează, scurgîndu-se dinspre codru înspre copilul ipoteștean, care va "traduce" poetic, mai târziu, un posibil dialog, precum: O rămâi, rămâi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot ?134 Regretul că nimic nu se mai poate întoarce produce un memento sentimental și trainic al stării la care poetul tânjește: Șuieram l-a ei chemare/ Ș-am ieșit în câmp râzând 135. Comuniunea cu natura-codru este cu totul specială în opera lui Eminescu și se reflectă în imagini de o gingășie rar întâlnită. În Freamăt de codru − spre exemplu iubita va avea parte de tot atâta alint din partea pădurii ca din partea propriului ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de lume, virgini din imemoriale timpuri: De desișul din pădure/ Nu s-atinse vr-o secure./ Cât de naltu-i, cât de mare/ Nicăieri nu vezi cărare,/ [...] La temei de codri deși/ Nu-i cărare ca să ieși154. Dovada cea mai clară a comuniunii profunde a omului cu pădurea (organism viu și prieten nedespărțit) este aceea că la moartea cuiva apropiat se "smulge" din codru un arbore drag pentru a-l resădi, ca veșnică aducere-aminte, la căpătâiul celui pierdut: Iar când am auzit/ Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fie aruncând ea însăși în apă petalele simbolicei flori pentru a-și vedea ursitul; în subsidiar, însă, trandafirul simbolizează nașterea sentimentului iubirii abia-nțelease, dar care, încet-încet, îi cotropește sinea. Când zburătorul apare, el nu este descris fizic; este redată doar comuniunea sufletească a celor doi, accentuându-se ideea de mister: încăperile gândirii mai nu pot să le încapă 107. Incertitudinea din ipostaza incipientă a iubirii se reflectă sub multiple fațete: dragostea-suferință, dragostea-așteptare, dragostea-semn. Numai norocul este cel care lasă un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atunci când ora întâlnirii cu ființa iubită se apropie. Altădată, el domină absolut atmosfera satului: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 196 sau urcă în impalpabile rezonanțe religioase: Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți 197. Comuniunea dintre sufletul poetic și glasul clopotului este dată de elementul comun amândurora tânguirea, ce aparține melancoliei: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn198. Faptul că buciumul și clopotul au valențe echidistante în rezonanțele auditive și sentimentale ale poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
coboară/ Melancolic glas de corn198. Faptul că buciumul și clopotul au valențe echidistante în rezonanțele auditive și sentimentale ale poetului este exprimat de apariția lor simultană: S-aud din bucium cânt/ Să sune talanga 199. Mai mult, ele se asimilează comuniunii cu natura: Am auzit a stelelor cântare/ Al mării glas, al râurilor grai/ A frunzelor umilă suspinare/ Mișcate-n freamăt de-al vântului vai!/ În codrii cei adânci și nalți în zare/ De tânăr auzeam păsări din rai/ Cu glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
asemenea îngerilor, reprezentarea stelelor își trage sevele din folclor: Iar doi îngeri cântă-n plângeri,/ Plâng în noapte dureros,/ Și se sting ca două stele,/ Care-n nuntă, ușurele/ Se cunun căzânde jos206. Adesea, imaginile poetice eminesciene se constituie drept comuniuni ideale între cer și pământ: piramidele-nvechite/ Urcă-n cer vârful lor mare207, iubitul se cufundă în stele/ Și în nori și-n ceruri nalte 208, ceru-i câmpie senină/ Cu râuri de lapte și flori de lumină, iar norii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care ambele personaje tind de fapt318. În lumea sublimată a creației, comunicarea nu se mai produce ca în lumea obișnuită, prin cuvânt; îngerii comunică fără vorbe între ei. S-a vorbit de starea nudității adamice a celor două personaje întru comuniunea lor. Pe rând, fără a ști că se vor întâlni, Ieronim și Cezara se dezbracă de hainele zilnice, întrucât acestea sunt apanajul concret a ceea ce rămâne în urmă lumea, adică. Gestul poate fi interpretat ca dublu simbolic: o dată, ca simbol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
integrare în scrisoarea sa către Ieronim: Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei 319. Integrarea celor doi îndrăgostiți în natura edenică a insulei, prin gestul simbolic al dezbrăcării, oferă prilejul unei contemplații estetice de netăgăduit și al unei comuniuni în Eros. În felul acesta, natura încorporează în ea o vocație demiurgică 320. Insula are darul suprem de a aboli realitatea, timpul și spațiul, consacrând ieșirea în afara acestora. Dacă, în Luceafărul, Cătălina ar fi acceptat să părăsească viața pământeană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a respecta tradiția, părăsește această lume la numai 42 de ani. Dacă nu s-ar fi tipărit Jurnalul, pur și simplu n-am fi știut că Jeni Acterian a radiat atâta sclipitoare inteligență, izbutind să existe doar pentru și prin comuniunea cu marea cultură a lumii, într-o vreme în care Bucureștiul era zguduit de triste evenimente lumești: rebeliunea legionară, războiul, intrarea rușilor... În carte, li se rezervă loc și rang de paranteze. Am suspectat că s-au operat eliminări din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și luna, unde eroina devine mai întâi mreană și apoi se transformă în luna de pe cer, fiind astfel pedepsită fiindcă se opune incestului. Colectivitatea nu admite aici ca regulile fundamentale să fie violate: transgresorii sunt exilați la margine sau uciși. Comuniune Aia e tânără și frumoasă. Dar nu tinerețea sau frumusețea ei mă rețin aici, cât mai degrabă perfecta comuniune pe care o avem: în realitate, noi comunicăm în modul cel mai profund. E vorba de descoperirea acelor pulsiuni secrete ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiindcă se opune incestului. Colectivitatea nu admite aici ca regulile fundamentale să fie violate: transgresorii sunt exilați la margine sau uciși. Comuniune Aia e tânără și frumoasă. Dar nu tinerețea sau frumusețea ei mă rețin aici, cât mai degrabă perfecta comuniune pe care o avem: în realitate, noi comunicăm în modul cel mai profund. E vorba de descoperirea acelor pulsiuni secrete ale trupurilor și sufletelor noastre care se află în conjuncție, motivate de corpusculii unor chemări îngropate atavic în noi. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Să mori cu încetul. Să te stingi imperceptibil, urmând foșnetul fin al vântului ce scutură petalele unui trandafir. Să percepi, în adânc, orice ecou sufletesc al acestei extincții pure. Și apoi îngroparea în prospețimea humei, ca să te-ntorci la o comuniune absolută cu natura, ca să poți să-i restitui tot ce-ai luat cu împrumut. Și să te bucuri. Error M-am complăcut, din slăbiciune concupiscentă, să asist la cele mai obscene acte incestuoase, fiindcă n-am putut să trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
plănuisem dinainte, dar am acceptat întotdeauna efectele, ca și cum acestea făceau parte din planurile mele. Chiar și plecarea plină de grabă împreună cu Pompeius Macer către templul Venerei Ericina intră între aceste acte neprevăzute. După acea călătorie, am simțit un soi de comuniune cu hierodula getică întâlnită acolo. Ea a fost cea care mi-a dezvăluit doctrina potrivit căreia, după moarte, sufletul nemuritor al oamenilor transmigrează în alte ființe și rătăcește timp de trei mii de ani în trupuri de animale sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
devine cu adevărat complet, e posibil să atingi starea de androginie. Mie mi s-a întâmplat doar cu Aia: numai cu ea am putut să schimb „masculinitatea” mea cu „feminitatea” ei. Când două persoane se iubesc intens, ele ating o comuniune spirituală reală. Atunci sufletele lor se unesc, se contopesc și ajung să se confunde. În clipele acelea, nu știi dacă mai ești tu însuți sau celălalt. Vocație Cred că așteptarea morții este o chestiune de vocație ce depășește orice învățătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că puterile mă vor părăsi. Acum, dimpotrivă, pot să spun că mă simt mai sănătos decât la sosirea mea. Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a înrâurit asupra ritmurilor mele vitale. Am simțit o ciudată comuniune cu mișcarea aștrilor. La Tomis îmi plăcea să contemplu profunzimile valurilor, dar freamătul stelar era mai atractiv decât huruitul adâncurilor marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să contemplu profunzimile valurilor, dar freamătul stelar era mai atractiv decât huruitul adâncurilor marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată. Aici, pe Kogaionon, creierul meu a intrat în comuniune directă cu ritmurile altor lumi, iar eu mă simțeam în stare să decriptez gânduri străine, transmise telepatic, pe care mai înainte nici nu mi-aș fi închipuit că le pot percepe. Eram în contact permanent cu al meu alter astral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
coroană murala de argint, formată din trei turnuri crenelate. Semnificația elementelor însumate: - zidul simbolizează Cetatea Neamț și relevă continuitatea de locuire; - butucul de vită de vie, preluat de vechiul sigiliu al orașului, amintește bogățiile naturale, bogățiile solului și ale subsolului, comuniunea cu natura; - coroană murala definește localitatea ca centru urban, evocă comuniunea locuitorilor. Anexă 10 STEMA ORAȘULUI TEIUS este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 12 octombrie 1999. DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei orașului
HOTĂRÂRE nr. 792 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor oraşe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125562_a_126891]
-
însumate: - zidul simbolizează Cetatea Neamț și relevă continuitatea de locuire; - butucul de vită de vie, preluat de vechiul sigiliu al orașului, amintește bogățiile naturale, bogățiile solului și ale subsolului, comuniunea cu natura; - coroană murala definește localitatea ca centru urban, evocă comuniunea locuitorilor. Anexă 10 STEMA ORAȘULUI TEIUS este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 12 octombrie 1999. DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei orașului TEIUS, județul ALBĂ Descrierea stemei: Stema orașului Teius, potrivit anexei nr.
HOTĂRÂRE nr. 792 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor oraşe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125562_a_126891]
-
284-288). Alți cercetători au adus argumente diferite pentru a explica situarea valorilor de bunăvoință și autodirecționare pe primele două locuri în ierarhia sistemului de valori (Frost, Frost, 2000, p. 726). Astfel, s-a considerat că nevoia de relaționare și de comuniune, autonomia și dezvoltarea personală sînt nevoi psihologice fundamentale ale ființei umane. Satisfacerea acestor nevoi determină în individ o stare de împlinire intrinsecă, resimțită în mod direct și imperativ de către subiectul individual. Spre deosebire de acest caz, aspirațiile bazate pe scopuri extrinseci (bani
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
corelate în lotul de colectiviști, dar sînt negativ corelate în lotul de individualiști. în general, în culturile colectiviste sînt aproximativ 60% alocentriști, iar în culturile individualiste, aproximativ 60% idiocentriști. Totodată, alocentriștii din culturile individualiste tind să se asocieze în grupuri, comuniuni, asociații etc., după cum idiocentriștii din culturile colectiviste tind să se simtă oprimați de culturile lor și încearcă să le părăsească. 8.2. Comparații interculturale realizate pe dimensiunea individualism-colectivism Dimensiunile culturale sînt parțial asociate cu factorii ecologici și economici. De exemplu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]