4,513 matches
-
cu cea latină), cel referitor la cultul capacității generatoare masculine și feminine și la constituirea formelor dominante ale religiei domestice, cu finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii, pe cât de celebre pe atât de controversate, care conțin rămășițe neîndoielnice ale credințelor etrusce filtrate prin arta auspiciului, insistă fie asupra caracterului inexplicabil (zei involuti) și asupra obscurității (zei opertanei) forțelor divine, fie asupra pluralității (zei complices) și apartenența lor la ambele sexe (zei cosentes), fie, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fuseseră primite la Roma, chiar dacă cu o anumită Întârziere și cu variante locale mai mult sau mai puțin accentuate 1. Acest lucru putea, evident, să fie valabil și pentru epoca arhaică și religia ei. Către sfârșitul anilor ’20, Franz Altheim, controversatul istoric al școlii istorico-religioniste de la Frankfurt, formulase o sinteză a religiei romane (Altheim, 1930; 1931; 1938). El se baza pe teologia elenică a maestrului său Walter F. Otto și folosea În special cercetările făcute despre mormintele italice (F. v. Duhn), numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte și controversate. De exemplu, nu se poate afirma cu siguranță că termenul latin flamen este comparabil cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte și controversate. De exemplu, nu se poate afirma cu siguranță că termenul latin flamen este comparabil cu cel vedic brahmán „preot” sau că numele zeului indian Varuna poate fi alăturat numelui grec ouranòs „cer”. În orice caz, chiar dacă vor fi acceptate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iraniene asupra culturii slave este dată de termenul rus mogyla, „mormânt, tumul”, despre care se consideră că este foarte probabil să conțină numele de magi (trib sacerdotal iranian). Această influență presupune zoroastrismul și, chiar dacă cronologia lui Zoroastruxe "Zoroastru" este foarte controversată, aceasta s-ar fi putut produce Începând chiar cu zorii mileniului I Î.Hr. (Gnoli, 1980); o datare atât de Îndepărtată explică și felul În care a fost posibil ca o asemenea influență să atingă Întreaga lume slavă, deci Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum o arată și Cezar, scrierea nu era niciodată folosită pentru a fixa sau conserva patrimoniul cultural al poporului respectiv, patrimoniu ce era transmis doar prin tradiția orală. Păstrătorii și creatorii acestora erau așa-numiții „druizi” (termen cu o etimologie controversată: ar putea Însemna „cei foarte pricepuți”, „pricepuții stejarului”, cu referire la practicile mantice care necesitau folosirea ramurilor unui stejar); de fapt, ei erau administratorii oricărei activități care presupunea acte de natură verbală, astfel Încât, din când În când, apar ca preoți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dar, În general, mii de date iconografice eterogene nu pot să substituie Într-un mod adecvat un text verbal (fie el de tradiție scrisă sau orală), cu atât mai mult cu cât aceste reprezentări sunt, ele Însele, interpretări incerte și controversate: de exemplu, unii cercetători consideră că orice obiect pe care sunt reprezentați un cal și un mânz aparține cultului Eponei, În timp ce alții sunt, pe bună dreptate, mai prudenți. Trebuie așadar să se recurgă la izvoare indirecte, adică mai ales la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minore nu pentru că funcțiile lor ar fi irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul germanic din epoca romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dar, toate granițele trasate de toate Marile Puteri prevedeau ca întreaga Transilvanie (inclusiv Clujul și zona secuiască) să aparțină României. Diferendele care s-au ivit se refereau la cît de mult urma să se întindă România spre vest și la controversata problemă a Banatului. Dacă Aliații promiseseră României în 1916 întregul Banat, ei țineau tot mai mult seama acum de superba contribuție la victorie a Serbiei și de numeroasa populație sîrbească din partea de vest a acestei provincii. Plus ignorarea de către oamenii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
slavistică 158. Poate că a mai existat un factor care a facilitat metamorfozarea lui Panaitescu: el nu s-a angajat niciodată (cel puțin în scrierile sale) în polemici antisemite. Paul E. Michelson consideră că lucrările lui istorice sînt originale și controversate 159. Autorul acestei cărți le-ar considera mai curînd originale decît controversate, în special modul în care îl interpretează el pe Mihai Viteazul, ca și pe celălalt fulger de-o clipă al scenei românești, acea sclipire democratică incitatoare (un alt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
metamorfozarea lui Panaitescu: el nu s-a angajat niciodată (cel puțin în scrierile sale) în polemici antisemite. Paul E. Michelson consideră că lucrările lui istorice sînt originale și controversate 159. Autorul acestei cărți le-ar considera mai curînd originale decît controversate, în special modul în care îl interpretează el pe Mihai Viteazul, ca și pe celălalt fulger de-o clipă al scenei românești, acea sclipire democratică incitatoare (un alt istoric politician) care a fost Nicolae Bălcescu. Panaitescu a reintrodus în istoriografia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contribuit la consolidarea națiunilor înconjurătoare. Primul volum este intitulat Strămoșii care i-au precedat pe romani, iar cel de al doilea, Amprenta Romei. Urmează apoi Întemeietorii și (mai important) cel de al patrulea, numit Oamenii ținutului, care este cel mai controversat dintre toate, deoarece se ocupă de mileniul lipsit de documente din istoria românilor. "Oamenii pămîntului" au supraviețuit în acest vîrtej al marilor migrații și al năvălirilor barbare, retrăgîndu-se în codri și în creștetul munților și alcătuind un fel de "români
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
slavi etc.) erau considerate de el drept "minorități prietenoase". Ele erau acceptate de către Iorga nu conform contribuției lor, ci în funcție de loialitatea lor față de România. Este interesant faptul că Iorga a spus puține lucruri bune sau rele despre numeroșii (și foarte controversații!) țigani din România. Iorga era în primul și în primul rînd istoric. Politicianul ocupa un biet loc doi. Naționalismul său cultural i-a dominat și scrierile istorice. El nu respecta nici o abordare filosofică și nici o lege istorică și nu aparținea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
olimpiană. Fără a renunța, sper, la obiectivitate și echidistanță, Epoca postbelică oferă o interpretare declarat personală a trecutului recent al Europei. Este, Într-un cuvânt care a căpătat pe nedrept conotații peiorative, obstinată. Unele dintre judecățile sale vor fi poate controversate, altele se vor dovedi cu siguranță greșite. Toate sunt failibile. Bune sau rele, ele Îmi aparțin - ca și greșelile care se vor fi strecurat inevitabil Într-o lucrare de o asemenea amploare. Dar dacă erorile nu sunt majore, iar aprecierile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În povestea lină a unei Europe ce Înaintează spre „culmi Însorite”, cum zicea Churchill, a fost omis și În Est, și În Vest până În anii ’60, după care a fost invocat numai cu privire la exterminarea evreilor de către germani. Cu câteva excepții controversate, dosarul altor criminali - și cel al victimelor lor - a rămas Închis. Istoria și memoria celui de-al doilea război mondial se limitau de regulă la obișnuitul repertoriu de convenții morale: Bine versus Rău, antifasciști contra fasciști, partizani Împotriva colaboraționiștilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezinte În 1945-1951 aplicarea principiilor socialiste de către un guvern laburist, erau În realitate moștenirea unui stat ce fusese organizat pentru a duce un război total”. Fascismul și războiul au transformat astfel planificarea economică dintr-o noțiune marginală, heterodoxă și deseori controversată În politica economică oficială a perioadei postbelice. Această filieră compromițătoare nu a afectat Însă cu nimic atracția exercitată de planificare: fie că era asociată cu stânga, cu dreapta, cu ocupația sau cu războiul, planificarea nu era asociată cu politica discreditată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încerca să elimine riscul ca francezii să cedeze cântecului de sirenă autoritarist sau cezarist - aspirație ce urma să se dovedească a fi total nerealistă... Adunările provizorii sau constituante care au promulgat aceste constituții postbelice au propus referendumuri populare pe teme controversate și au votat reforme instituționale majore, cu o orientare ușor stângistă. În Italia, Franța și Cehoslovacia, partidele comuniste au avut rezultate bune la alegerile de după război. În alegerile din 1946, Partidul Comunist Italian (PCI) a obținut 19% din voturi, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deopotrivă găseau avantaje reale și durabile. Nu era un mister: rezolvarea situației din Germania era cheia viitorului politic al Europei, lucru la fel de evident pentru Moscova ca și pentru Paris, Londra și Washington. Dar forma concretă a acestui acord era aprig controversată. IVtc "IV" Un acord imposibiltc " Un acord imposibil" Cei care Încă nu se născuseră vor Înțelege mai greu În ce măsură politica europeană din anii de după război era dominată de teama unei resurecții germane și hotărâtă să o Împiedice cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
militar vital. La Yalta și la Potsdam, Stalin a insistat ca teritoriile dintre Rusia și Germania, dacă nu erau incluse cu totul În URSS, să fie state „fără elemente fasciste și reacționare”. Acest principiu a fost aplicat Într-o manieră controversată, ca să folosim un eufemism. Dar În 1945, americanii și britanicii nu erau dispuși să-l contrazică pe Stalin. Exista sentimentul că sovieticii Își câștigaseră dreptul de a defini securitatea națională cum doreau, la fel cum s-a acceptat inițial că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța, Marea Britanie, Statele Unite), fie colaboraseră cu autoritățile sau fuseseră uciși. Germania Însăși era distrusă. Emigrația intelectuală germană după 1933 nu lăsase În urmă decât figuri compromise de colaborarea cu regimul. Simpatia notorie dintre Heidegger și naziști era atipică doar prin controversatele implicații asupra influentelor sale scrieri filosofice; zeci de mii de Heideggeri mai mici din școli, universități, administrația locală și națională, instituții culturale și presă erau la fel de compromiși de entuziasmul cu care Își conformaseră scrierile și faptele exigențelor naziste. Scena germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu scopul explicit de a stimula și disemina „calitatea”. Deși se adresa segmentului numit În Europa „intelighenție”, acesta evita Într-un stil englezesc inconfundabil, prin amestecul de muzică clasică, discuții serioase și conferințe de specialitate, orice subiect politic sensibil sau controversat. Britanicii nu erau indiferenți la problemele europene. Diverse periodice informau regulat despre politica și cultura europene, iar cititorii britanici puteau fi la curent dacă doreau. Ei conștientizau, de asemenea, proporțiile traumei suferite pe continent. În septembrie 1945, Cyril Connolly descria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Spania și Grecia -, Italia a devenit o democrație și a rămas un stat democratic de-a lungul deceniilor postbelice. Era o adevărată performanță. Italia era o țară profund scindată. Însăși existența ei ca stat a fost multă vreme un subiect controversat, care avea să revină În actualitate. Unele studii de la Începutul anilor ’50 sugerează că mai puțin de un adult din cinci comunica exclusiv În italiană: mulți continuau să se identifice În primul rând cu localitatea sau regiunea de baștină și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar părea, tocmai pe aranjamentele instituționale neobișnuite descrise mai sus. În Italia nu exista o majoritate clară de partea unui partid sau program, iar sistemul electoral complicat de reprezentare proporțională genera parlamente prea divizate ca să poată promulga legi majore sau controversate: Constituția republicană postbelică nu a avut o Curte Constituțională până În 1956, iar mult-discutata autonomie regională nu a fost votată În parlament decât paisprezece ani mai târziu. În consecință, precum Franța celei de-a Patra Republici și În parte din aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
culturilor politice. Chiar cu ajutorul unui terț - liberalii, care depindeau În mod stânjenitor de votul ex-naziștilor și a căror popularitate scădea oricum cu fiecare scrutin -, nici unul dintre partidele austriece nu putea spera că va forma un guvern stabil; orice proiect legislativ controversat risca să stârnească amintiri amare. Prognoza pentru democrația austriacă nu era deloc optimistă. și totuși, Austria a reușit nu numai să evite repetarea istoriei, ci să devină În scurt timp democrația alpină model: neutră, prosperă și stabilă. Era În parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alții. În comparație cu trauma Algeriei sau cu consecințele catastrofale ale retragerii Belgiei din Congo În 1960, destrămarea Imperiului Britanic a fost relativ pașnică. Dar au existat și excepții. În estul și Îndeosebi În sudul Africii, destrămarea imperiului s-a dovedit mai controversată decât fusese În Africa de Vest. Când Harold Macmillan i-a informat pe sud-africani, Într-o cuvântare faimoasă ținută la Cape Town În 1960, că „vântul schimbării suflă peste acest continent și, fie că ne place sau nu, această dezvoltare a conștiinței șafricaneț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]