5,945 matches
-
Habsburg, șirul reformelor ce vizau transformarea bisericii într-o biserică a statului, cu ordonanța asupra presei, din iulie 1781, prin care cenzura a fost scoasă din competența clerului, fiind încredințată unei comisii laice, în frunte cu Van Swieten, un iosefinist convins 26. Apoi, a urmat una din cele mai importante reforme în domeniul ecleziastic, anume "Patentul de toleranță", din 13 octombrie 1781. Prin acest patent, cu putere de aplicare în toate provinciile Imperiului habsburgic, s-a acordat comunităților creștine necatolice, precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aceea, și numai de aceea, nu ne tulbură. Dacă avocații chemați să pledeze în procese de excizie solicită opinia etnologilor, motivul este că ei trebuie să aleagă între două sisteme de apărare. Să pledeze iresponsabilitatea îi tentează, deoarece sînt personal convinși și cred că îi pot convinge și pe judecători că în societăți calificate drept înapoiate indivizii nu au liber arbitru, că aceștia sînt supuși în totalitate constrîngerilor exercitate de grup și nu pot fi socotiți așadar responsabili pentru faptele lor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
om serios cum era, ne-a dat la timp textele sale. Erau scrise cu talent și unele cu anumite subînțelesuri. Îmi amintesc și azi, după mai mult de o jumătate de secol, cateva versuri, pe care țin să le redau, convins fiind că va zâmbi și Tăvi, în lumea în care se află. Se referea la elevii „de azi”, adică la modelul nostru de viață de atunci, în comparație cu cei „răi” de altădată sau din alte părți: Poezia era intitulată „În veselul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
trecut pe hârtie poeziile lui Radu Gyr, pentru perioada când memoria nu-l va mai putea ajuta, mărturisind că „aceste poezii ale lui Radu Gyr ne-au îmbărbătat și ne-au ajutat să supraviețuim și să rezistăm terorii și torturilor, convinși fiind că numai în acest fel ne facem datoria față de biserica lui Hristos și Neamul Românesc”. Alți oameni deosebiți cărora le datorăm apariția poeziilor lui Radu Gyr în volume de poezii sunt Dumitru Cristea, care a memorat în închisoare și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
luat drept linie de start Întru umanizare, evadare adică din lumea necuvântătoare. Ei bine eu, pisica, stau cu o lăbuță Înainte, cu alta Îndărăt peste același Rubicon cerebral, căci și eu am 1 (și ceva!)% creier... Chiar de nu’s convinsă că trebuie să-l trec, mă pot considera cel mai inteligent animal. Aș trece Rubiconul, dar știu că tu, prietenul meu, ai făcut-o muncind. Eu nu pot, căci lăbuța mea n’are Încă degetul mare opozabil, deși scos din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de negentropie prin datul lor genetic; dar care se cere Întreținută, nu numai energetic, de o alta. Astfel, și ele râvnesc la un țoi, cu prea puține șanse Însă. Nu e vorba de cele discutate, căci pisica este o antialcoolică convinsă, dreptu-i de nevoie, căci nu este protejată, precum omul, de enzima alcool dehidrogenază, ci-i vorba de o pasăre ce poartă același nume: Sitta europaea; pe alt nume, țicletele. La fel ca pisica de antropofil, dar și circumspect la apropierea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sfat prețios“ bucureștean, care o fi bun ansamblului, nu particularului reprezentat de Moldova. Dispar acum emisiuni, vechi de chiar 25 de ani În care au format o generație, precum „Perpetuum-ul duminical“, ori mai noi, precum „Radiosfera“. Esența lor Însă - sunt convins - va dăinui În cele noi. Ca și În evoluția biologică unde, cât de oameni n’am fi, tot avem 5 degete, acelea „inventate“ cândva de batracian. Căci doar ce vine din interiorul vieții are valoare evolutivă, adică asigură viață. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În case făcute mai Întotdeauna din materiale - cărămidă, beton, gips - excedentare, dar nu toți aveți nevoie de energie din exterior. Energie? Sugerează, mai degrabă reamintește LM (nu-i vestita marcă de țigări, mai ales că purtătorul inițialelor e un antitabagic convins ca să nu spun militant, spre deosebire de mine care recunosc nocivitatea fumatului ori de câte ori Îmi vâr o țigară În bot) că sunt materiale de construcție de felul ghipsului, fabricate de fapt din deșeul industriei de Îngrășăminte fosfatice, anume fosfoghipsul, care sunt radioactive (tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar prizonierii acestora, însă vă spun părintește că întotdeauna trebuie asumate. Voi ați făcut acest lucru, datoria mea este să uit și să iert.” Acesta era în esență și dincolo de toate tiparele academice, omul și profesorul universitar, Vasile Băcăoanu. Sunt convinsă că nimeni dintre noi n-a uitat adâncimea și relevanța cuvintelor domniei sale. După terminarea facultății, o singură dată am mai avut ocazia să-l întâlnesc, la un simpozion organizat de catedra de geografie. În toamna lui ’89 am internat-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Indice de personalitate, sensibilitatea. Doamna doctor Zenovica Bădărău, medic primar specialist neonatologie în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. Relația mea, a familiei mele cu doamna doctor vine în prelungirea celei socio-profesionale. Ne cunoaștem de aproape douăzeci de ani și sunt convinsă că doamna doctor îmi știe parte însemnată din frământările mele. A fost alături de mine și a deschis ușa sufletului meu zbuciumat atunci când timpul a cerut-o. Indice de personalitate, altruismul. Doamna doctor Tatiana Samoilă, medic primar specialist, interne, în cadrul Spitalului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tradiția a fost păstrată și după instalarea credinței întru Christos și acceptată tacit chiar de preoți. În tot timpul, de când omul și-a dat sufletul, până ce copârșeul îi este acoperit cu bolovani, membrii familiei nu trebuie să dea nimic nimănui, convinși fiind că dacă cel mai mic lucru e dat din casă, curând va mai muri cineva din familie, iar cumpărăturile de la prăvălie pentru diversele trebuințe se fac în cont deschis, urmând a fi plătite numai după încheierea întregii ceremonii. După
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care după ce absolvă teologia nu se mai întoarce în sat și ocupă pentru multă vreme scaunul de consilier arhiescopesc la Sibiu. Numărul preoților și al învățătorilor pe care-i dă satul încă înainte de primul război mondial, este impresionant de mare. Convinși fiind că vom avea scăpări și nu vom reuși să-i cosemnăm pe toți cei ce ca tineri ai satului au devenit domni cu carte, vom trece în revistă numele acelora care s-au mai păstrat în memoria Cârțișorenilor care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
anii de după instalarea în țara noastră a unei puteri străine ce a făcut atâta rău poporului român, încă nu poate fi vorba. Și nici nu se va putea realiza așa ceva, atâta vreme cât mult prea multele personalități politice, ce se autodeclară anticomuniști convinși, instalați azi în fotolii parlamentare, guvernamentale sau ale altor forme ale puterii în stat, atunci când fac referiri la acești anonimi eroi, ei îi numesc acum, exact așa cum îi numeau cândva organele de represiune ca și exponenții puterii comuniste de atunci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
rând. Nu este pe aici. Cred că pe strada ce duce la Platamonos am văzut eu acest hotel. Am parcurs această distanță holbându-ne după numele hotelului. Nu l-am zărit, că de fapt nici nu era în partea aceea. Convinsă că nu ne-am orientat bine, m-a mai purtat încă o dată pe același drum în după masa aceleiași zile. Furioasă de nereușită, s-a informat din nou privind hotelul și numărul de telefon al prietenei. Nu este vorba de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
când bruftuluită ("lucrează ca o perfectă securistă buna Lenuța"), drept pentru care cititorul neavizat nu știe ce să mai creadă. De-a dreptul monumentale sunt câteva portrete înfiripate din două-trei tușe: Suzana Gâdea (care a condus o ședință dedicată debuturilor convinsă fiind că se discută despre... rebuturi!). Dumitru Popescu, Vasile Nicolescu, Gabriela Negreanu, Dulea et comp. Și o concluzie amară: Nu poți cere normalitate în jur, când ție nu-ți mai ceri nimic. Să ajungi a răspunde doar la agresiuni, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dacă intelectualul public X combate în temeiul unei convingeri, unei credințe statornice, indiferent care ar fi aceea. Este, însă, extrem de dezagreabil să vezi avalanșa de răspopiri și re-boiri, în urma căreia cei care spuneau ieri că albu-i alb, susțin azi, la fel de convinși, că-i negru. Cartea consemnează sumedenie de viraje la 180 de grade, în urma și-n temeiul cărora intelectuali publici de marcă și de notorietate combat azi ceea ce susțineau ieri. Chestiuni pe care autorul le atinge mai degrabă în treacăt, preocupările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
scaunului și picior peste picior." Ca să vezi ce-și permitea obiectivul Ghiță Mărgărit! Și uite-așa, Securitatea își făcea de lucru, învinuirile deveneau fantasmagorice, condamnările, aberante și, pentru funcționarea mecanismului auto-gonflat, trudeau zi și noapte sute și mii de "lucrători" convinși (?) că-și apără patria ocrotind-o cu ștampila "Strict secret! De importanță deosebită!" * L uigi Sardino recidivează: iar a scos o cărticică "de vânătoare" povestioare de-ale lui, scrise cu o sinceritate care (ca să utilizăm terminologia puștii) dezarmează. Cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o narează pe toate planurile. Admirabil și de respectat este patriotismul care pigmentează lucrarea tocmai în părțile esențiale, viața satului românesc, justificându-se încă odată părerea lui Lucian Blaga că la sate este și rămîne veșnicia, lucru de care rămânem convinși citind și paginile semnate de una dintre personajele cărții, doamna Marcela Badea, fiică de mare om gospodar și nu numai, care referindu-se la satul natal, parcă preluând dar și aprofundând spusele autoarei portretului său, subliniază : « Familiile comunei Călugăreni Prahova
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de toată frumusețea!" mi-a explicat Ea după ce mi-a făcut semn să ieșim puțin pe hol: Vezi tu, colega, și acesta de ieri e tot Miu! Și asta ca să știi și să reții!... Am reintrat în birou unde Ea, convinsă mai mult ca oricând că s-ar fi putut să ne fi fost instalate microfoane n-a mai scos nici o vorbă. -5 Prin ultima decadă a lunii iunie, când, într-o dimineață am intrat în birou, Ea s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și convenea. Ne încălzea în adâncul ființei. Poate de aceea, după ce-am terminat cafelele pe care el le-a achitat numaidecât, oricât am insistat să le fi dat noi ne-am ridicat și am plecat împreună. Ne-am lăsat convinși și-am urcat în mașina lui. Eu, în față, lângă el. Vera pe bancheta din spate. 3 "Șeriful" a ambalat motorul, s-a uitat încă o dată la ceas și n-a virat spre gară, cum ne așteptam, ci pe artera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unii împliniți și vestiți în țară și străinătate, alții știuți și cunoscuți doar în epocă sau pe plan local, dar toți legați între ei prin fire tainice și trainice, mobilizați de aceleași curate aspirații, de a da preț clipei trăite, convinși că altfel ar fi acuzați de regretul, atât de admirabil și durabil exprimat de poet: "Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?" (Eminescu) ... Acesta-i bădia Eugen Dimitriu basarabeanul, un octogenar care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu le-a trecut prin minte așa ceva. Vai, Nicule, dar fata-i prea crudă, prea tinerică. S-o întrebăm și pe dânsa. Să ascultăm ce-o să zică ea, sărmănica. Trebuie să-și dea și bacalaureatul. Apoi, negreșit, s-au lăsat convinși. Și-n toamnă, pe la sfârșitul lui octombrie s-a făcut nuntă mare și frumoasă. A fost tocmit să cânte și-a venit de la Fălticeni Alexandru Bidirel cu orchestra lui vestită. Și s-a adus vin de la Odobești. Nuni mari au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
succedau ca și băuturile. Una dintre tipurile de muzică favorite în familia noastră era muzica populară română. În toamna anului 1939 tatăl meu oferea azil la trei soldați în uniformă poloneză (loc de dormit, mâncare, bani) iar aceasta în calitate de german "convins" (naționalist). Când am ajuns în 1940 în Germania, în țara despre care auzisem atâtea lucruri bune, întâlnirea cu această țară a fost puțin dezamăgitoare. Cuvântul "poftim" se părea că era necunoscut aici. Noi eram, expresis verbis, "țigani". A durat mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mine, am spus. Stau la cinci minute de aici, În Bariera Vergului, puțin mai sus de cinematograful Munca. Ortansa nici n-a vrut să audă. - Noi stăm la datorie. Apărăm lumea de teroriști. În pofida tonului zeflemitor, mi se părea foarte convinsă de ceea ce spune. Oricum Îmi dăduse cu flit. Mă Înșelasem, pusesem botu’ ca un dobitoc Închipuindu-mi că m-a avut vreodată În vedere. Nu-i ardea și nu-i trebuia, nu s-ar fi Încurcat cu unul ca mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
propovăduite de Zalmoxis, să trăiești înseamnă să mori. Să nu mori, înseamnă să nu trăiești. Deci să trăiești pentru moarte. Să trăiești pentru a-ți căuta moartea ce ți se potrivește. Și totuși, eu nu reușesc să mă las complet convins. Ca latin, sunt încă mult prea legat de plăcerea epicureică a lui carpe diem. Mă simt istovit și neputincios. Nu reușesc să-mi conciliez identitatea mea culturală cu aceste terapii esoterice, care totuși sunt așa de binefăcătoare pentru spiritul celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]