7,752 matches
-
în memoria mea, tot zgomotul a încetat pentru o clipă. Nici un copil țipînd sau urlînd, nici o mamă chemînd. Un moment solemn. Ca într-o prismă de liniște, am intrat în apă. Un mic Ioan Botezătorul, deși Mîntuitorul era la mare depărtare încă. Cînd apa mi-a atins genunchii, m-am oprit. Atunci să fi realizat că eram singurul copil complet îmbrăcat printre toți ceilalți, creaturi ale apei, pe jumătate despuiate. Nu știu. Tot ce știu este că m-am holbat la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tot: șlepurile încărcate în drum spre centrul orașului, ori, dimpotrivă, întorcîndu-se după ce-și livraseră mărfurile magazinelor, viața pe locuințele plutitoare, drapelele vapoarelor mai mari, albiturile atîrnate la uscat, undeva la bord, un pescar aplecat peste undița sa și, în depărtare, amestecul de frontoane, stîlpi și turnuri, silueta orașului. Dar chiar mai mult decît viața pe și în jurul rîului, studiam chiar apa care era cît se poate de calmă în acele zile de vară, chemătoare, parcă anume făcută pentru a o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pavajul străzii ca și cum desăvîrșitul maestru al realismului și-ar fi pictat capodopera. Dacă nu ar fi fost atît de frumos, mi-aș fi rănit ochii. M-am întins, cît eram de lung și am eliberat un strigăt sălbatic, ciudat. În depărtare am auzit potcoavele unui cal tropotind printre case și trăncăneala putineielor de lapte al căror ecou era întors fațadele caselor. Sunetul era precum muzica. Aveam chef să spun bună dimineața tuturor. Dar nu era nimeni acolo, așa că am spus bună
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
capul în mîini, cu hainele ude aruncate într-un colț, cu fesele pe lemnul rugos. Prea obosit chiar și să văd plăcile dintre picioarele mele. Auzeam numai graba jetului de apă sub care se spăla David, mai întîi la mare depărtare, apoi mai aproape, ca și cum el și, deopotrivă, dușul s-ar fi apropiat. Mi-am ridicat capul și mi l-am sprijinit în mîini. Într-o ceață de apă și abur l-am văzut pe David. Buclele negre de-a curmezișul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De un minut, sunete ciudate ajungeau la el de la ușa opusă. Se îndreptă într-acolo, conștient că întârziase mai mult decât se cuvenea pentru o primă dimineață. Ușa era închisă, dar o deschise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument de agresiune, trebuie să mai fie și altele. Memoriză repede o zonă lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce depărtare mă aflu de Pământ?" Părea ciudat, anormal, chiar, să-și dea seama de imensitatea acestei distanțe. Îi dădea impresia de micime, un sentiment a tot ce rămânea de făcut. Nu avea decât să tragă nădejdea că va fi în măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fără egal în istoria științei, permitea omului să se deplaseze în marile spații ca și cum nu ar exista. Un Prezicător intra în cabina distorsorului de la bordul navei de război și se trezea transportat la o sută sau o mie de ani-lumină depărtare, aproape instantaneu... Nava se odihnea pe o pajiște. În timpul celor patruzeci de minute cât dură observarea, ieșiră din umbră două aerulote. Nu sosiră în același timp și aterizară ușor lângă un punct luminos care trebuia să fie deschizătura unui sas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ofițerilor superiori. Aici va putea să facă simțită personalitatea fermă, a noului Ashargin. În sală erau deja ofițeri și încă mai veneau din mai multe părți. Sub ochii lui, alții ieșeau din cabinele de distorsoare la vreo treizeci de metri depărtare. Prezentările nu mai conteneau. Mai mulți ofițeri îi aruncară priviri aspre, auzind numele lui. Dar Gosseyn se arătă la fel de politicos cu toți. Va veni și vremea lui. Astfel atenția îi fusese distrasă. Realiză subit că sala imensă din spatele lui constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului. Cu un bobârnac, Gosseyn deplasă levierul care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu atât mai impresionantă. Întunericul se lipea de geam. Nu avea o asemenea impresie de depărtare văzând toate stelele acestea. Erau mici puncte strălucitoare la câteva sute de metri. Și iată iluzia: proximitatea. Acum, însă, pentru el, ele erau aproape. În cinci ore și jumătate el putea să parcurgă prin similari-zare suta de mii de ani-lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bucur s-aud asta. O, uită-te! Uită-te! — La ce? — Uită-te! Intersecția era locul de întîlnire al mai multor străzi largi și puteau străbate cu privirea două dintre ele, însă, din pricina beznei, cu greu se zărea ceva în depărtare. Acum, cam la o milă depărtare, acolo unde străzile ajungeau în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-te! Uită-te! — La ce? — Uită-te! Intersecția era locul de întîlnire al mai multor străzi largi și puteau străbate cu privirea două dintre ele, însă, din pricina beznei, cu greu se zărea ceva în depărtare. Acum, cam la o milă depărtare, acolo unde străzile ajungeau în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele. în fața lui era o priveliște cu depărtări mișcătoare și încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puternică, același miros de putreziciune pe care îl remarcase atunci cînd Gloopy dispăruse în întuneric. Munro traversă o platformă spre o balustradă și rămase cu mîinile pe ea, uitîndu-se în jos. La dreapta și la stînga, platforma se curba în depărtare de parcă ar fi înconjurat un bazin uriaș, însă cu toate că reflectoarele de pe tavanul negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
multe ori, draperia doar tremură și bufni ca o tobă. Furios, era pe punctul de a-i da un picior, cînd observă peisajul de la fereastră. Privea în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță de gheață și, în depărtare, se vedea o casă cu două etaje, placată cu gresie roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei întregi mașinării care cobora. Nu era decît o idee mai îngustă decît stîlpul, pentru că dinspre pereți se auzea un zgomot de frecare, de parcă un colț metalic i-ar fi scîrjelit, la mai bine de o mie șase sute de metri depărtare, pentru că părea foarte mică. O strînse pe fată de mînă. — Ce-i aia? — Un aspirator de adîncime. Creatura oferă o parte proiectului de extindere. Vorbeau în șoaptă. — De unde aveți energie pentru a manevra asemenea dispozitive? — Din curent, desigur. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei cu propriul lui corp. CAPITOLUL 11. Regim și oracol Au stat în pat trei zile, pentru că ea era slăbită și lui îi plăcea să fie aproape de ea. Prin fereastră se vedea un cer de azur și păsări zburînd în depărtare sau contururi de nori luminate de soare sau mohorîte care își schimbau forma în bătaia vîntului. Lanark citea Războiul Sfînt și se uita la Rima, care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cu lebede care înotau în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură apoi un teren pietros și după aceea iar un pod și auziră în depărtare o goarnă, o chemare caricaturală la luptă. — Față-palidă, zise Boab. O luară repede pe cărarea cu zgură, intrară printr-o poartă și ieșiră într-o stradă. Thaw descoperi o stradă ciudat de străină. Locuințele erau placate cu piatră cenușie în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe o tablă de șah, pete umane mișcîndu-se pe cărările drepte dintre ele. Și mai departe, drumul - cu un autobuz ca o insectă - vira de pe coastă spre o regiune mlăștinoasă, cu mici lacuri și mici ridicături muntoase verzi-albăstrui pălind în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine viața, poate că Iadul o să ți se pară mai credibil. Ești din Glasgow? — Da. — Șase ani am fost student la seminar în acel oraș. Atunci Iadul a devenit ceva foarte real. O rafală înăbușită le ajunse la urechi din depărtare. Un nor alb se înălță dinspre o vale a zonei mlăștinoase și se îndreptă spre sud, deșirîndu-se și risipindu-se în urcare. Sunetul ricoșă din culme în culme, apoi se prelinse în ecouri spre văile din depărtare. — Da, zise pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la urechi din depărtare. Un nor alb se înălță dinspre o vale a zonei mlăștinoase și se îndreptă spre sud, deșirîndu-se și risipindu-se în urcare. Sunetul ricoșă din culme în culme, apoi se prelinse în ecouri spre văile din depărtare. — Da, zise pastorul. Fac teste la fabrica de muniții de-acolo. Țara trebuie ocrotită cu tot Iadul pe care-l putem strînge la un loc. Thaw simțea o furie contrariată. Mușcase din fructul superb al după-amiezii și găsise sîmbure tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să trăiască de pe urma unei munci pe care o ura. Din nefericire, țara lui era înconjurată de ținuturi barbare conduse de regine și tirani care nu pregetau să comploteze împotriva lui și să încerce să-i cucerească țara, fiind ținuți la depărtare doar de curajul și inventivitatea lui. în consecință, era deseori implicat în lupte, misiuni de salvare, evadări bătălii cu monștri în mijlocul arenelor și în procesiuni triumfale de o vulgaritatea șocantă, la care lua parte doar pentru a nu jigni sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deși făcută din cuvinte și nu din cifre, era aproape matematică prin limpezimea și lipsa ei de emoție. Ridicîndu-și ochii din carte mai tîrziu, văzu printre perdelele în dezordine cum cerul era străveziu acum și auzi o muzică slabă în depărtare, un zăngănit melodios care crescu în intensitate, părînd că se produce chiar deasupra capului lui său apoi se duce. Era prea ritmic pentru a fi cîntec de pasăre și prea armonios pentru a fi zgomotul unui avion. Nu-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]