7,054 matches
-
autobiografiei sale intelectuale, scrisă în anii târzii ai vieții sale, că adoptarea acestui crez a constituit singura schimbare cu adevărat „revoluționară“ pe care a cunoscut-o modul său de a gândi. Câteva pagini mai încolo, întâlnim următoarea exprimare semnificativă: „De la despărțirea mea de Kant și de Hegel, m-am străduit continuu să caut soluția problemelor filozofice pe calea clarificării analitice; și sunt, ca și mai înainte, pe deplin convins că nu putem ajunge la progrese autentice decât cu mijloacele analizei.“77
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
instituției Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate din principatele teritoriale al Imperiului german se află în "sfatul și ajutorul" prevăzut de ordinea feudală, se consideră că temeiul Dietei imperiale se regăsește în sistemul electiv al regelui, probabil în adunările carolingiene 303: despărțirea actului electiv de atribuțiile Dietei și preluarea lui de către principii electori, va delimita strict prerogativele adunării. Cele mai vechi deliberări ale germanilor sunt o amintire comună Imperiului german și Franței. După destrămarea Imperiului carolingian și fondarea dinastiei saxone (919), în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cotidian detabuizat, decât desenul gros al mizeriei imediatului (pe care îl realizează, spre exemplu, în întreaga baladă cotidiană și în debutul din orașul), sau mecanismul metaforic prin care intenționează a da corporalitate refuzului unui patetism ridicol formule precum "supă de despărțiri" ori "sos de povești fără tați" nu cred îi exprimă adevărata a(l)titudine poetică. Care este aceea a unui descriptor de spații interioare bine marcate de adevăratul fior ascensional, cel pe care îl dă certitudinea manifestării sacrului în toate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
versuri După sentimente (1979). Cărți de poezie publicate: Play Back (ființa lucrurilor), Editura Albatros, București, 1983; Înțelepciunea Semnelor, Editura Junimea, Iași, 1989; Clopote pentru amândoi, Editura Moldova, Iași, 1995; Noi (despre cealaltă parte a lumii), Editura 24: ORE, Iași, 1997; Despărțirea de silabe, Editura Tipo Moldova, Iași, 2002; Pasărea fără aripi, Editura Tipo Moldova, Iași, 2003; Dezertare din Paradis, Editura Tipo Moldova, Iași, 2004; Anatomia culorii, Editura ACP, Iași, 2004; Valsificatorul de tablouri, Editura ACP, Iași, 2004; Coborârea cu picioarele pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu prevestește salvarea", poetului nu-i rămâne altceva de făcut decât să riposteze prin vers: "voi fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus în Despărțirea de silabe (Editura Tipo Moldova, Iași, 2002). Revolta nu poate presupune altceva decât o poezie orgolioasă, ce promovează perfect lucid distanțarea de realul contondent și în special de acea "mulțime pestriță prin limbi fără noi", drept pentru care se organizează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lecție camilpetresciană bine asimilată; astfel, înseși dezastrele istorice, politice, sociale ajung să fie înțelese ca mijloace de definire a... feminității și iubirii: "fără urmă de resemnare/ traversai întâmplarea// în timp ce dezastrele lumii/ îți clamau identitatea", recunoaște el într-un text din Despărțirea de silabe, intitulat în timp ce încercam să-ți memorez numele o frunză ți-a acoperit șoldurile. Când abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își relevă cealaltă latură dominantă, cea sentimentală. Începând cu volumul Clopote pentru amândoi (Editura Moldova, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am dat noaptea peste cap/ transformând-o într-o serioasă zi de lucru/ într-o nebunească poveste de dragoste// pe spatele tău am început să-mi zidesc poemele/ în formă de templu" etc. (cu spatele la mine coborai în oglindă, selectat din Despărțirea de silabe). Pierderea potențială a femeii devine pentru poet o spaimă la fel de puternică precum neputința de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze, prea puțin convingător, pe marginea fiorului prethanatic, așa cum o face spre exemplu într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dominau volumele anterioare, cu o diferență majoră, totuși: în toate cele trei cicluri de scrisori (Scrisoare dintr-un ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura,/ vocea cu țigle roșii" (Cu cele șase porunci ale despărțirii), bea din Cupa demoniilor sau dansează, sălbatic, samba și tango. Ritualuri menite, bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii unei fericiri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura,/ vocea cu țigle roșii" (Cu cele șase porunci ale despărțirii), bea din Cupa demoniilor sau dansează, sălbatic, samba și tango. Ritualuri menite, bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volum în care tensiunea preeminentă provine totuși din altceva, din întâlnirea frecventă a recursului la evenimentul biografic marcant cu impulsul revitalizării filonului mitologic. Mai multe texte, de pildă, glosează pe marginea nevoii de conservare a identității feminine, nealterate de trauma despărțirii (prin moarte?) de soț: "Cuburi de gheață de la ultima întâlnire/ parfum și fotografia soțului defunct/ (pe care, fie vorba între noi,/ tare mult l-am mai iubit/ dar care foarte de tânăr s-a prăpădit/ nemernicul/ de m-a lăsat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dorin Popa, Când o femeie vine către tine (Editura Fides, Iași, 2001) și Când o femeie pleacă (Editura Axa, Botoșani, 2005), revin, în forță, la erosul devastator, căci contaminat de același pesimism congenital. În absența semnelor/ bineprevestitoare", între întâlnirea și despărțirea continuă, ca într-un veșnic anotimp închis și rece (octombrie și decembrie sunt lunile în care este fixată istoria cuplului), poetul binecuvântează, totuși, apariția femeii. Căci femeia, convertită uneori într-un ciudat obiect al interdicției, alteori într-o Străină veșnic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suspiciune, gelozie, speranță, dezgust și confuzie). Texte ca nesfârșită-i surparea, e prea târziu, iubito, ca să mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-un abis al conștiinței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și totuși optează pentru retragerea într-o solitudine mândră, de o grandoare ca a marilor romantici. Versurile vorbesc despre "soarele fix al singurătății" (Pieta), despre o rigoare autoimpusă, fără mari rezerve: "să taci/ și în singurătate absolută" (***) sau despre o despărțire trufașă de lume: "adio, tuturor adio,/ doar umbra mea vă mai salută" (Ploaia de pe manuscrise). Astfel de idei se repetă obsesiv, dovedind că Eugen Simion avea dreptate să descopere, dincolo de "limba, gesticulația și răsfățul de sine" al lui Ioanid Romanescu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru care recursul la memorie reprezintă o garanție a păstrării identității, dar și recuperării frumuseților altfel uitate, oricum puține, ale vieții. Prin consemnarea în poem se poate recupera, cu finalitate evident cathartică, o "euforică stare de levitație" (Melancolia), gestica sau despărțirea îndrăgostiților (Calul verde), o etapă a vieții (spre exemplu, copilăria tragică, ca în Plecat sunt din Abdera, sau studenția boemă, în Viața de student la conservator), în fine, chiar întreaga viață (În forță, cu nerușinare. Suveran este însă timpul-fluviu, majoritatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii" între acvatic, terestru și cosmic, între lumea de aici și cea de dincolo. Dar nodurile aspre ale poveștii sale, cele patru despărțiri simbolice de lume, nu fac altceva decât să irizeze (firește, ritualic) cealaltă istorie de prim-plan, aceea a Deltei, adevăratul protagonist al cărții lui Talpalaru. În ciuda faptului că este jalonată de toponime reale, identificabile prin exercițiul cartografic (Jurilovca, Periprava, Mahmudia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi extremă: "E prea mult din tine în aceste cutii ale cuvintelor,/ în aceste profiluri,/ în aceste nesfârșite vecinătăți ale copilăriei.// Este prea mult din tine,/ tu, suflet de nicotină./ Apăs la pedalele tale/ și mergem împreună/ spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers psihic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cutii ale cuvintelor,/ în aceste profiluri,/ în aceste nesfârșite vecinătăți ale copilăriei.// Este prea mult din tine,/ tu, suflet de nicotină./ Apăs la pedalele tale/ și mergem împreună/ spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers psihic și senzorial, de cei "o mie o sută treizeci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
citește un ziar uriaș/ cu pagini galbene/ și se gândește la trădarea cuvintelor". Să rețin, în fine, una dintre cele mai originale, temerare, dar și mai sensibile definiții ale poeziei, cea dintr-o surprinzătoare ars poetica inclusă în ciclul Douăsprezece despărțiri, în care amestecul de melancolie, (auto)ironie și ingeniozitate imagistică nu umbrește, ci, dimpotrivă, potențează o rară sensibilitate poetică: "Să prind clipa aceea în care o femeie se transformă într-o umbrelă. Asta urmăresc în poeziile mele. Trecerea de la femeie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de gingaș sentimental, în versuri ce preferă stilizarea afectivă sau stilistică a propriilor neliniști sau drame existențiale. A se citi, spre exemplu, remarcabilul Cântec de adormit Joshua Emmanuel, din Patimile după Anton Pann (Editura Rafet, Iași, 2008), în care durerea despărțirii de nepotul "rătăcit între străini", rupt de matca identității lingvistice și etnice materne, este contrasă într-o artă poetică sensibilizatoare, în special datorită pronunțatei note testimoniale din final: "Robul tău în har îți lasă/ limba cu altoi și spini/ să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
et autres contes parisiens, p.221]. Scenele arhetipale ale pasiunii nu sunt doar simple artificii sau stereotipuri, ele marchează întreaga istorie a românului, mai ales a celui de dragoste. Fazele relației tradiționale includ: întâlnirea, cucerirea romantică, intrigă palpitanta, explicarea și despărțirea banală 303. Dragostea, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, constată contesă Dash [p.278], a cunoscut un regres în dinamică să, românele se reduc tot mai mult la două capitole: prefață și epilogul. Totul ce le separă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce trebuie. Aptitudinile actoricești o fac să apară în această scenă într-o manieră mai puțin melodramatica, ba adoptând chiar poză unei femei puternice 335. Cauzele despărțirii pot fi cele mai obișnuite 336, dar în cazul femeii pariziene suferință iubirii provocată de ea face această legătură imposibil de suportat pentru bărbat: "Îl était lui-même tellement exaspéré de son impuissance, tellement mordu par un désir vain et enragé
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
emoțională din care izvorăște lirismul, se pot scoate în evidență și supune unei analize speciale câteva poezii care alcătuiesc, în felul lor, o unitate, un adevărat ciclu eminescian sub pecetea stimmungului relevat mai sus: De câte ori, iubito, Apari să dai lumină, Despărțire, Din valurile vremii, Nu mă înțelegi și O, mamă (Negoițescu:2000, 29). Alexandru Boboc dezvoltă o demonstrație în 9 puncte a problematicii "pesimism sau optimism" în opera eminesciană sub influența lui Schopenhauer, filosof care, de fapt, nu mai este privit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa...ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. Umbra lui îi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate...un dialog și cu toate acestea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa ... ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. El clipi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]