6,141 matches
-
Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe, paterne, religioase, triviale, medicale etc. Totuși, respectînd scopul acestei lucrări, ar fi indicat să ne oprim aici cu clasificarea, avînd în vedere că am despicat destul firul în patru. Împărțirea inițială a minciunilor în binevoitoare și răuvoitoare are drept criteriu intenția mincinosului. Acești termeni nu indică neapărat și efectul pe care-l au minciunile asupra păcăliților. De exemplu, o "minciună" de societate ca "N-am nici
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
calomnie. Dacă B nu voia să se certe, ar fi negat acuzația sau ar fi pretins că A inventase totul. După părerea lui du Boulay, valoarea unui asemenea gen de minciună constă în faptul că dacă toată lumea ar fi mințit destul cu privire la ceea ce s-a spus, nimeni n-ar fi trebuit să-și ceară scuze, iar C n-ar fi fost nevoită să se certe nici cu A, nici cu B. Fiecare ar fi ieșit cu fața curată. Minciunile de acest
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-ul este ironic prin structura lui. Este o pildă rostită printr-o enigmă. Ceea ce ai putea să crezi că-ți spune rămîne pe socoteala lucrurilor, imaginilor, scenelor pe care le evocă. Ele trebuie să-ți vorbească dacă te-ai inițiat destul În a le asculta-n tăcere și În reculegere. Ele Îți provoacă stări, dispoziții, trăiri. Ca un bun maestru, poemul nu explicitează ci te pune În fața faptului. Înveți de la lucruri. Pilda (implicită) nu te Învață sistematic, ci, cu un Înțeles
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
somnul îi va veni"? De la Leon Battista Alberti, marele arhitect al Renașterii florentine 1. Un om de aici, dintre cei care au definit idealul umanist. Iată lucrul cel mai compromițător. Astfel, omul rațional al secolului al XV-lea credea încă destul în imaginile sale încât să le audă. Apa pictată care-l deranja pe chinez îl liniștește pe toscan. În amândouă cazurile, o prezență traversează reprezentarea; prospețimea undei contemplate trece în corpul contemplativ. De la văzut la văzător, în afara spațiilor liturgice și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vedere, Arta este o problemă prea și totodată nu destul de serioasă pentru profesioniștii domeniului. Prea, am văzut, fiindcă, născută din moarte, imaginea are sens deplin numai în timpul cvasi-imobil al religiilor, foarte departe de dramaturgia scurtă a stilurilor și școlilor. Nu destul, fiindcă devenirea ei se clarifică printr-o foarte umilă istorie a materialelor, mecanismelor și procedeelor de creație, expunere și difuzare, nedemnă de un estet. Într-adevăr, e de ajuns să se schimbe dispozitivul pentru a se schimba conceptul. Benjamin: "S-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aruncate de piramide. Ca și cum, din cauză că dădea vederii utilizări raționale, pentru a întemeia geometria și astronomia, această cultură preocupată doar de viziunea intelectuală n-ar mai fi avut loc pentru privirea nerațională, pentru ochiul non-teoretic. Ca și cum n-ar mai fi avut destul timp pentru o vizualitate gratuită, de plăcere pură. De altfel, memoria arhaică și clasică a acestei culturi pare să fi fost mai curând auditivă, cum i se și potrivește unei civilizații incomodate de scriere. Nu există cuvânt pentru creație? Atunci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în loc să practice accederea la modelul exterior, translatio ad prototypum. În timp ce bunul creștin nu confundă cultul de dulie cu acela de latrie. Aceste diferențe sunt destul de reale încât să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din exces de transcendență; a doua, a noastră, din lipsă. În regimul idolului, imaginea, declinare a prototipului divin, avea prea mult "off": ea era parcă strivită de sacru, care o acoperea sau o străbătea. În regimul vizual, imaginea nu are destul "off": ea își creează propriul sacru. Ochiul nostru părăsește din ce în ce mai mult carnea lumii. El citește grafismele, în loc să vadă lucrurile. La fel cum, în cazul produselor sintetice, dependența industriei față de materiile prime scade de la o zi la alta, scade și dependența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au învățat câte ceva de la Desargues, contribuția acestuia a fost uitată. Nimic din toate acestea nu a avut importanță pentru Jean-Victor Poncelet. Ca elev al lui Monge, Poncelet învățase tehnica proiectării figurilor pe două planuri, iar ca prizonier de război avea destul timp liber la dispoziție. El a profitat de perioada petrecută în închisoare pentru a reinventa conceptul de punct aflat la infinit și, combinându-l cu ideile lui Monge, a devenit primul matematician cu adevărat specialist în geometrie proiectivă. Când s-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că avansarea se face pe merit, dar are salariu mai mare cel care stabilește criteriile după care se face salarizarea... Astfel de paradoxuri pun oamenii sub tensiune, în contradicție cu ei înșiși. Cultura gestionară induce teama permanentă că nu faci destul, că nu ești la înălțime, că nu-ți îndeplinești obiectivele, ți-e frică să pari stresat, epuizat... În societatea în care toți trebuie să facă bani, să ajungă mai sus, mai bine, să rămână în cursă, să nu stea pe
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Employability Skills făcute între 2005-2010, în universități din mai multe țări europene 515 pot fi reținute unele răspunsuri semnificative ale studenților români 516. Privind posibilitățile cazării și calitatea vieții de student: • "E scump un apartament în Iași și nu este destul loc în căminele studențești". • " Cu cazarea fiecare se descurcă singur, fiecare pentru sine". • " Nu mai avem timp pentru activitățile pe care le desfășuram înainte de facultate...". • " Mă simt și acum, la sfârșitul semestrului, cam pierdută". • "Nu mi-e foarte clar ce
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Agamemnon, Odiseu și Aias, îi primește cu prietenie și le spune că, deși e mânios, ei doi îi sunt cei mai dragi dintre toți aheii. Și apoi îndeplinește, magnanim, toate îndatoririle de politețe și de ospitalitate. Socotind că au zăbovit destul, nu le spune să plece, ci îi face semn lui Patrocles să-i pregătească așternut lui Foinix, dându-le astfel de înțeles că e târziu. Iar după împăcarea cu Agamemnon îi dă, în două rânduri, toată cinstirea cuvenită rangului său
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Agamemnon, Odiseu și Aias, îi primește cu prietenie și le spune că, deși e mânios, ei doi îi sunt cei mai dragi dintre toți aheii. Și apoi îndeplinește, magnanim, toate îndatoririle de politețe și de ospitalitate. Socotind că au zăbovit destul, nu le spune să plece, ci îi face semn lui Patrocles să-i pregătească așternut lui Foinix, dându-le astfel de înțeles că e târziu. Iar după împăcarea cu Agamemnon îi dă, în două rânduri, toată cinstirea cuvenită rangului său
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
producă cea ce nu mai e în stare înseamnă a abuza de dânsa și a o strica. Pe de altă parte, veche fiind, ea e și bogată pentru cel ce o cunoaște, nu [doar] în cuvinte, dar [și] în locuțiuni... , destul numai că de fiecare cuvânt vechi se ține un șir întreg de zicale” (1 aug. 1877, IX, 407). Ca o consecință a vechimii, Eminescu scoate în evidență polisemia cuvintelor, bogăția locuțiunilor pe care ele le formează. În această ordine de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe părerea străinilor, pe când această părere, spunea el, ar fi trebuit să ne fie cumplit de indiferentă, și atunci poate mergeam mai bine”; „A crede că [poporul român] a fost compus numai din nătângi și că n-a avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi ciudatul axiom că numai d-nii filologi sânt oameni cuminți, carii ne pot pune la cale după teorii pe care le sug între patru păreți din degetul cel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
hainele" spiritului îți sunt negre, de invidie, de dușmănie, de răzbunare, de lăcomie, de acel: "măcar un cuvânt rău să arunc, că asta mă face să mă simt bine". Noi toți avem nevoie de EA, de lumina Duhului Sfânt. Este destul să dorim și să-i cerem ajutorul ca să ne curețe. Ne va curăța, lăsând asupra noastră culorile și forța ei divină. Astfel, ea se oferă la dispoziția noastră pentru a realiza orice transformare. Ghid pentru viitorii părinți De multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
odată cu creșterea copilului, dar a învăța presupune și a greși, iar aceste greșeli le plătim prea scump. Ce mai facem când, peste câțiva ani, constatăm că am greșit ceva în abordarea copilului nostru și nu am reușit să-l ajutăm destul (nu din punct de vedere material)? Când i-au apărut o serie de dezechilibre sau neputințe? Ce ne spune conștiința și sufletul nostru de părinte în momentul când adolescentul are probleme serioase iar psihologul ne spune ce s-a greșit
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
știți ce să faceți. Ca să știi cum să-l educi, nu cum vă place vouă, ci cum trebuie. Pentru asta e necesar să citești, să înveți, să te pregătești, să consulți psihologi. Asta ai de făcut ca mamă și este destul, dar fă-o bine, că femeia este sufletul și spiritul familiei. Mulțumesc foarte mult, parcă aveam nevoie să aud toate câte mi-ai spus. După care a plecat hotărâtă să lase copilul chiar dacă a avut discuții cu soțul acasă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în cuibul său, a unui ou străin, lăsat acolo de un cuc. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Așa cum am precizat mai sus, o mare parte dintre preluările culinare turcești, rusești, poloneze, grecești, bulgărești ori maghiare au avut destul timp pentru a fi modificate creativ de bucătăria noastră târgoveață. Dar mai tot ce a apărut în „era furculition“ a rămas formă fără fond. Și astfel, din influență în influență, am ajuns la România gastronomică a secolului XXI... Situația ei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în care nu sunteți de acord să se vorbească în versuri și chiar în rime31 în teatru, sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, și absurditatea acestui lucru mi se pare atât de mare încât numai asta și ar fi destul să mă facă să pierd dorința de a lucra vreodată la poezia scenică chiar dacă aș avea o puternică înclinație. Și în această privință limba noastră se poate declara mai nefericită decât altele, fiind obligată, în afara versului, la tirania rimei, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne supune acestei reguli, de ce este nevoie ca la deschiderea teatrului, să facem observația că răsare soarele, că este amiaza în actul al treilea, și că apune la sfârșitul ultimului? Este o exagerare ce nu face decât să deranjeze; este destul dacă se stabilește posibilitatea lucrului în timpul în care este cuprins, și să-l putem găsi cu ușurință, dacă vrem să-i acordăm atenție, fără să ne preocupe mintea fără voie. În însuși cuprinsul acțiunilor care nu mai au altă durată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și teamă, efectivă și sensibilă, este ușor să fim de acord cu Aristotel. Nu trebuie decât să spunem că prin acest mod de exprimare, el nu a înțeles ca aceste două mijloace să fie utilizate totdeauna împreună, și că este destul unul din ele pentru a face această purificare, cu această deosebire totuși că mila nu se poate produce fără teamă, iar că teama poate să se realizeze fără milă." (Discurs despre Tragedie) Dacă Corneille se distanțează aici de Aristotel, asta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât să vorbească." El omagiază pantomima în care excelau romanii și ale cărei secrete timpurile moderne le-au pierdut. "Prea mult vorbim în dramele noastre, scrie el în Convorbiri despre Fiul nelegitim, și, drept urmare, actorii noștri nu joacă în ele destul. Am pierdut o artă, ale cărei resorturi erau bine cunoscute de antici. Pantomima reprezenta altădată toate condițiile sociale, pe regi, pe eroi, pe tirani, pe cei bogați, pe cei săraci, locuitorii orașelor, pe cei de la țară, alegând din fiecare stare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciodată comportamentul vreunui avar, nici Jucătorul lui Regnard pe vreun jucător; să admitem că râsul nu poate corecta felul acesta de nebuni: cu atât mai rău pentru ei, și nu pentru comedie! Dacă ea nu poate vindeca boli disperate, este destul că-i întărește pe cei sănătoși. Avarul este plin de învățăminte chiar și pentru omul liberal; Jucătorul este instructiv chiar și pentru cel care nu joacă. Nebuniile pe care nu le împărtășim nu sunt mai puțin frecvente la persoanele lângă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că este vorba de decor sau de jocul scenic. Și el dorește ca artificiile să fie sensibil subliniate: În fundal, pânza mâzgălită la modul cel mai neglijent, scrie el în Prefața la Pantoful de satin, sau de niciun fel este destul. Mașiniștii vor face cele câteva amenajări necesare chiar sub ochii publicului, pe când acțiunea își urmează cursul. La nevoie, nimic nu-i va împiedica pe artiști să le dea o mână de ajutor. Actorii fiecărei scene vor apărea înainte ca cei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]