4,964 matches
-
prin complementul intern accentuează obsesiv nevoia de ocrotire, dublată de tragismul eșuării. Stilistica verbului are funcția unei chei de boltă în decodarea textelor, prin puterea acestei clase gramaticale de a instaura lumi și perioade. Jocul permanent dintre timpurile duratei și devenirii (cum sunt perfectul compus și perfectul simplu) și timpurile dimensiunii mitice (deschise de prezentul și imperfectul indicativ) separă planurile discursului liric. Avem pe de o parte existențele limitate de legile profanului, pe de altă parte, protagoniștii care au pătruns în timpul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și mai ales de explicații în legătură cu modul în care lumea și umanitatea au ajuns la actuala lor configurație, în legătură cu motivele, cauzele pentru care toate aceste transformări s-au petrecut, în legătură cu tot ceea ce civilizația a înregistrat în îndelungata sa devenire, care își urmează și astăzi cursul. Pentru că, dincolo de relativitatea determinismelor stabilite de istorici, supuse permanent reevaluărilor și reconsiderărilor, tot ceea ce există astăzi în lume, bun sau rău, își găsește explicația într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Priviți de
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
În memoria mamei Motto: M-am născut în comuna Jadova, județul Storojineț, din Bucovina de Nord, din părinții Petru și Varvara. Jadova era un orășel în devenire, așezat pe ambele maluri ale Siretului, străbătut de o importantă arteră rutieră și frontiera care lega orașul Cernăuți de Cracovia poloneză. Localitatea era sistematizată de austrieci, și avea un potențial economic, social și cultural în plină ascensiune. La vârsta de
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
cărți de poezie. Cred în creatorii care scapă acestor încorsetări canonic-critice, dar nu resping ideea de afinitate, de prietenie literară. Nu sunt un monstru cu orice preț. Cât datorezi înaintașilor din literatura română, clasicilor și modernilor? Unde te situezi în devenirea (ce prețios sună!) literaturii române? Sunt un poet născut la o sută doișpe ani după Mihai Eminescu, în timpul vieții lui Nichita Stănescu, care murea când împlinisem 21 de ani. Sună exact, nu prețios. Nu mă așez în nici o descendență. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fim. Dar devenim doar ceea ce suntem. Desigur, ființa umană, ca de altfel tot ceea ce există, evoluează în cadrul unui program. Al unei matrice bine definite. Evoluția are loc în perimetrul acestei matrice. Aici intervine liberul arbitru. Alegerea. Alegi o cale de devenire, care își pune amprenta asupra substanței tale lăuntrice. Te schimbă. Arta înseamnă o pervertire și o convertire a fondului și a formelor. Nu poți să ajungi la esența lucrurilor fără a nu fi pedepsit. Prin urmare, practicând poezie, pierzi ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai recunoscut pe critic? El l-a recunoscut pe prozator? Primii critici i-am întâlnit în cenacluri. Puține cenacluri am frecventat, dar acolo am găsit câțiva critici buni, nu doar critici de cenaclu, aceștia fiind de obicei scriitori adevărați în devenire, dar critici veleitari. Prin 1975, la Casa Studenților din Iași, conducea un cenaclu stufos Virgil Cuțitaru, redactor-șef la Editura Junimea. Ca redactor de editură era un funcționar pe linie care-i aburea pe tinerii scriitori și-i publica la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
magistrul de la Păltiniș mărturisea caracteristic: "Mi-am trăit viața în idee, fără rest'. Acest "rest" însemna și creația literară, care a ieșit treptat din atenția sa (Eminescu era mai curând un simbol), resimțită ca "impură", ca o simplă anecdotică a "devenirii întru ființă". Este explicabilă așadar iritarea pe care i-o provoca tagma oamenilor de litere, altceva decât, de regulă, specialiști în greaca veche, însă în vederile sale "urechiști", "lăutari". Ni-l putem imagina mustrându-i cu severitate, socotindu-i neîmpliniți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șeful" la o publicație literară? "Șeful" e produsul unui grup, sau el impune o atitudine, o paradigmă? Care e amprenta ta, din punctul tău de vedere, evident, asupra revistei "Familia"? Revista "Echinox" era/ este o revistă a studenților literați în devenire, dar care de la început era deschisă și scriitorilor consacrați și a continuat să fie așa până în anii '90. când se circumscrie strict ca revistă studențească. În perioada când uceniceam în redacția ei, alături de colegi care au devenit mai apoi nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mediul literar românesc? De ieri și mai ales de azi? Detest injectarea vieții literare cu umori imunde. Și absența umorului. N-am avut și nu am antimodele. Cât datorezi înaintașilor din literatura română, clasicilor și modernilor? Unde te situezi în devenirea (ce prețios sună!) literaturii române? Datorez enorm fiecărei cărți de poezie citite. Cred că fac parte din rarisima gintă a naturilor crepusculare. Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Revoluției, te-ai fi mutat la București, cam care ar fi fost parcursul existenței tale scriitoricești? Ai fi fost mai vizibil în plan literar? Cât te-ar fi ajutat locul, cât ți-ar fi lipsit Maramureșul? Cât datorezi Maramureșului în ceea ce privește devenirea ta literară? Cât datorează Maramureșul consecvenței tale? Mulți maramureșeni sunt vedete la București, după cum știm cu toții... Nu m-am gândit să emigrez înspre București nici în 1989 și nici mai târziu. În mare ți-am dat răspunsul mai sus. Vizibilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Tătă fata-i cu drăguț. Cuvinte "obișnuite", cunoscute de lumea întreagă. Citesc, în continuare, Nicolae Labiș, Mihai Eminescu, Gellu Naum și folclor maramureșean fără să mă plictisesc! Ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Cât datorezi poeziei în devenirea ta umană? Cât reproșezi poeziei în neîmplinirile tale cotidiene? Poezia e un dar sau o povară? Iată un răspuns șablon: poezia mi-a dat dreptul să trăiesc; poeziei îi datorez "dreptul la timp". Tot ce nu am realizat îi datorez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Sighet. Voi, câțiva, păreați locotenenții lui Laurențiu Ulici într-o tentativă de salvare a poeziei, înainte de 1989 din motive ideologice, după 1989, din motive economice și de criză a societății deversată în capitalism...! Ce a însemnat Laurențiu Ulici pentru devenirea ta, a voastră? Pot a vorbi despre Laurențiu Ulici doar în numele meu. Laurențiu Ulici a fost și rămîne, în ciuda unor minimalizări, o personalitate de prim rang a literaturii române, precum și un personaj al ei. Laurențiu Ulici a făcut din Sighetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unde este (prezență obligatorie!) Lucian Vasiliu... În timpul vieții mele n-aș putea concepe "geografia Iașului" fără reperul care e Lucian Vasiliu. Dezavuez, de altfel, pe oricare "individ" care ar cârti la această afirmație. Ce a însemnat pentru tine și pentru devenirea ta scriitoricească această apropiere "ombilicală" de Muzeul Literaturii Române din Iași? Tatăl meu m-a crescut în cultul a trei orașe: Cernăuți (unde a studiat teologia), București (unde vedea marea noastră reașezare interbelică în spirit european) și Iași (unde i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
crede un fel de Dumnezeu înainte de crearea lumii. Îți trebuie mult bun simț însă ca să înțelegi că de fapt acest tip de percepție este o... joacă. Crezi în predestinare? Crezi în talent? Cât e talent și cât e perseverență în devenirea unui artist? În ce mă privește, eu cred în muncă și în umilința scrisului. Rămân umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Când încerc să scot din creierul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conturează imaginea fidelă a României anilor ’80. Cartea prezintă, după repere cronologice, mai întâi istoria fabricii. Este o reconstituire datorată aproape exclusiv surselor arhivistice și ziarelor vremii. Istoria Nicolinei a fost influențată decisiv de repere istorice cu impact teribil în devenirea însăși a țării: cele două războaie mondiale, mișcările muncitorești din perioada interbelică, instaurarea regimului comunist în România etc. Ele au condus către schimbarea profilului fabricii, i-au anticipat prăbușirea definitivă, ca victimă colaterală a comunismului și a tranziției românești postcomuniste
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu au uitat să sărbătorească împlinirea a 500 de ani de la ctitorirea de către Ștefan cel Mare a Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar în 1998 au comemorat 400 de ani de la înființarea Episcopiei Hușilor (1598-1998), ca etape esențiale ale devenirii lor istorice. Chiar dacă procesul de modernizare s-a desfășurat lent în actualul municipiu Huși, așezat într-un cadru natural de o neasemuită frumusețe, care i-a susținut statornicia, hrănindu-i sufletul și trupul de-a lungul veacurilor, poate deveni în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lumea veche: lumea imperială a vechii Dacii". În această perspectivă, "geografia eminesciană" este strâns legată de "treceri și așezări imprevizibile"; spațiul real, în mentalul eminescian devine "mereu unul simbolic", "e copleșit de istorie de eroi de demult, de posibilități ale devenirii". În tânărul Eminescu se poate descoperi astfel, prea lesne, un poet "care își asumă "călătoria"", cu orgoliul tânărului aflat, în fiecare moment al itinerariului său, "acasă" și deopotrivă "în străinătate". Ideea este detaliată în eseul Dezvrăjirea lumii. Cornel Ungureanu demonstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Iruc (având la bază o teză doctorală, după cum însuși ne atrage atenția, începută sub conducerea regretatului profesor Ioan Constantinescu și finalizată, cum putem lua seama, sub îndrumarea profesoarei Viorica S. Constantinescu, de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), Eminescu și devenirea poeziei europene moderne*, o amplă cercetare asupra imaginarului poetic eminescian, din perspectiva tocmai a contribuției acestuia la evoluția poeziei moderne europene. Din capul locului ni se face avertizarea tranșantă, de către Viorica S, Constantinescu recomandând lucrarea pe care demersul critic ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Charles Baudelaire, adică imposibilitatea imitării naturii și "încarnarea propriului eu" al acesteia, începuse în romantism, dar devine abia la poeții postromantici o traversare a unui labirint, ce se referă la natură prin poezie. Eminescu este un poet crucial în analiza devenirii poeziei europene moderne, din mai multe perspective". Studiul lui Paul Iruc este, fără îndoială, o lectură nouă a liricii eminesciene, nu numai fără complexele provinciale ale unei culturi (totuși) mici, cum este a noastră, ci cu conștiința că prin Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea și chiar pulverizarea realului", pe care proiectele epistemologice eminesciene le sugerau încă din secolul al XIX-lea. Seducția modelului eminescian se află, zice Florin Oprescu, ca un "reper esențial în nașterea și devenirea valorilor poetice moderne", până la Nichita Stănescu, căruia îi este acordată o atenție aparte, de ample dimensiuni analitice ale studiului (desigur, nu este luat în considerație epigonismul debordant în unele perioade, posteminescian) clarificând în aceste condiții tocmai conceptul de model literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Editura Biblioteca Apostrof, Cluj Napoca, 2006, Colecția Ianus. *) Cornel Ungureanu, Istoria secretă a literaturii române, Editura Aula, Brașov, 2007, Colecția Studii 2 Ioana Vasiloiu, Receptarea critică a lui Eminescu până la 1930, Editura Muzeului Literaturii Române, București, 2008. * Paul Iruc, Eminescu și devenirea poeziei europene moderne, Editura Europolis, Constanța, 2008. * Alexandru Dobrescu, Detractorii lui Eminescu. A treia serie, Editura EM.OL.IS., Iași, 2008. * Dan Mănucă, Oglinzi paralele, Editura EuroPress, București, 2008, Colecția Galeria artiștilor. * Adrian Dinu Rachieru, Eminescu după Eminescu. Texte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la stimuli. Ontogenia repetă filogenia, altfel spus, dezvoltarea unui individ parcurge rapid Întreaga evoluție de până la el a speciei. Consecința e, pentru organismul evoluat, adică acela ce parcurge mai multe etape În ontogenie, o dependență mare, apoi din ce În ce mai mică, pe parcursul devenirii sale, la mesaje false. Și, dacă reglarea numerică a populației s’a făcut inițial prin mijloace drastice, ucigașe, ce devin apoi, pe măsura evoluției, mesaje de avertisment și, În sfârșit, indicații, mă Întreb cam cum ar arăta arma chimică sau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
modă, adică o cutumă a unei minorități, dar căreia Îi Întrevăd un mare viitor: vegetarianismul. Și iată de ce. Când mănânc, motanul mă fixează cu privirea; nu că ar fi flămând, ci doar pofticios ori prevăzător. După ce-i arăt, vegetarian În devenire fiind, că nul interesează ce am În față, mă lasă, desigur zicând În sinea lui: “nu mă privește ce mănânci, ci doar că vreau și eu, bineînțeles ceea ce-mi place”. Cam În asta rezidă avantajul omului, dar și păcatul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spuneam nu demult, derularea În timp a demersului găzduit de rubrică, astăzi voi da aparența unui ecologist - nici nu sunt, căci mă preocupă ecologia, iar nu exponentul ori consecința ei pe plan politic ce este ecologismul, cimi pun Întrebări asupra devenirii, a sensurilor procesului În discuție, a inversării raportului apariție-dispariție de specii. Omul este totuși un produs al naturii și e deci logic să-l considerăm ca materializare a unui scop al evoluției, decât un accident sinucigaș al ei. Îi acord
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
arzând În noaptea solstițiului, când Soarele epuizat are nevoie de ajutor, o crăcană unind anul vechi cu acela nou, crăcană de care bradul e plin până la ultima rămurică. L’au sacrificat chiar oamenilor, dar acelora negentropici, deosebiți ca prezent și devenire virtuală, precum acei ce mureau flăcăi, cărora li se punea la căpătâi un brad; și se mai pune Încă. Sau, În sfârșit, bradul e cel folosit la aprinderea focului sacru, ori viu, pentru o mulțime de ritualuri tradiționale, devenite Între
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]