4,704 matches
-
unghiuri și oricărei entități analoge cu acestea; al patrulea, ideilor. Anima intră în relație cu aceste realități, se modifică și generează patru tipuri de relații cu ele: nóēsis (cunoașterea ideatică, intuiția intelectuală) pentru idee, diánoia (cunoașterea discursivă) pentru obiectele matematice, pístis (credința) pentru orice obiect sensibil, eikăsia (capacitatea de vizualizare) pentru imaginile naturale ale acestora. La cunoscuta metaforă a Liniei, sunt adăugate cea a Peșterii și cea a Soarelui, toate trei puse în relație cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și emergentă, și a procesului de imaginare, și a celui de simbolizare a realității, important nu numai pentru realitatea însăși, ci și pentru memoria identității colective. Cum fenomenul configurării simbolului se petrece în interiorul structurilor imaginarului, rămânând latent până la noi contextualizări discursive, el participă decisiv la configurarea imaginarului în jurul "artei de a conduce cetatea". Voi încerca să arăt cum acest comentariu adițional asupra raportului imaginație−adevăr în Politeía poate interesa înțelegerea sistemului ulterior al imaginarului. Un alt motiv legat de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai curând a onoarei și a faimei (în contextul istoric al imperiului lui Alexandru Macedon, poate că este ușor de înțeles acest lucru, deși Stagiritul scrie mai curând despre cetatea-stat în formele sale glorioase). Pentru că poate fi reperată o formațiune discursivă a acestor virtuți ale puterii, susțin ideea că filosofia practică a lui Aristotel va influența decisiv gândirea politică renascentistă 35, mai curând decât se va face simțită în teoria politică bizantină (post-romană), unde relevantă e contribuția lui Platon - cu accent
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai târziu. II. Controverse ale imaginii Dacă nu se poate vorbi de o istorie a noțiunii de imaginar în antichitatea greacă, pot fi reperate în schimb, în cele mai relevante texte pentru gândirea post-socratică, la Platon și la Aristotel, formațiuni discursive care atestă constituirea unui imaginar filosofic al politicului, ca reprezentare a exercițiului civic și a organizării vieții cetății. Acest imaginar ar fi mai curând "forma" pe care o ia teoria, modalitate de contemplare, de reflecție asupra valorilor morale și a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
posibil datorită plasticității imaginii și a puterii sale de a reda abstractul, în absența completă a concretului. Este diferită de afirmație și negație, pentru că este o sinteză a conceptelor în care rezidă adevărul și eroarea (Despre suflet 432 a). Gândirea discursivă, diánoia, are, după Aristotel, propriile sale reguli, care nu coincid cu felul în care se exercită imaginația. Nóēsis produce próta noēmata − concepte primare, noțiuni simple, în jurul cărora gândirea discursivă nu dezvoltă structuri imaginative. Aceste concepte par să se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rezidă adevărul și eroarea (Despre suflet 432 a). Gândirea discursivă, diánoia, are, după Aristotel, propriile sale reguli, care nu coincid cu felul în care se exercită imaginația. Nóēsis produce próta noēmata − concepte primare, noțiuni simple, în jurul cărora gândirea discursivă nu dezvoltă structuri imaginative. Aceste concepte par să se situeze dincolo de senzație sau de raționament, ele sunt înregistrate printr-un fel de viziune imediată; deși în afara discursului, nu pot fi vacuate de imagine, cu toate că nu sunt imagini. Próta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bizantin pe care îl inspiră, revelă schema de configurare a imaginilor despre sine pe care comunitatea le-a putut genera, susține și memora; el reflectă totodată "formele" teoretice sau reale ale societății "politice", așa cum apar ele descrise în diverse formațiuni discursive (texte, imagini, istorii instituționale, ritualuri etc.). Politeía, Politica, Legile, binecunoscutele texte ale lui Platon, sau Etica Nicomahică și Politica lui Aristotel mi-au oferit argumentele teoretice pentru a întări această observație. La ele am adăugat alte trimiteri, în funcție de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu scopul de a gestiona și de a gira ființa adamică, pentru a-i asigura salvarea. Oíkonomía devine astfel o noțiune solidară cu destinul uman, pentru a cărui organizare, în vederea împlinirii promisiunii christice, folosește toate mijloacele discursive (text, imagine, ritual) și instituționale. Este evidentă diferența ce rezidă în textele patristice dintre teologie și oíkonomía, mai exact diferența dintre discursul care vorbește despre divin și discursul care se situează chiar în planul de gestionare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și la slujirea credinței și a legii printr-o înțeleaptă aplicare și adaptare în gestiunea tuturor manifestărilor vizuale ale sacrului. Am urmat aici un parcurs "arheologic", de sondare și de identificare, dar și de analiză contextuală a unor noțiuni, formațiuni discursive sau micro-bazine semantice, pentru a schița o posibilă genealogie conceptuală a imaginarului. Am urmărit de aceea grefa de la imaginarul filosofic antic al politicului la formele creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au sprijinit puterea instituțională în administrarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și a imaginarului lumii ortodoxe, se configurează, cu numeroase distanțe, mutații de grad și de substanță, dar cu o viziune comună asupra nevoii de gestionare autocrată a creștinilor, și despotëía românilor. * Comparativ, în urma discuțiilor precedente asupra unor formațiuni discursive și a semantismului unor noțiuni relevante pentru organizarea câmpului teoretic al politicului, implicit pentru reprezentările imaginare ale puterii, s-ar putea trasa câteva linii de interpretare sau probleme care pot fi studiate în parte. O privire panoramică asupra lor poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
conservator prin definiție, face pandant cu viziunea antropologică a Stagiritului asupra gestionării puterii și asupra rolurilor socio-economice și culturale (masculin-feminin, stăpân-sclav), considerate până în timpurile moderne, de toate instituțiile, ca fiind "naturale". Imaginarul medieval s-a constituit pe baza unor formațiuni discursive care nu au avut întotdeauna o sorginte livrescă pur bizantină. Unele aspecte, ce țin de etică sau de justiție, de organizarea socială sau de raportul dintre perceptibil și non-perceptibil, de înțelegerea divinului sau de relația sa cu credința sau cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
putut raporta la el. În urma acestor observații generale, se poate considera că programul politico-religios românesc a urmat, pe de o parte, calea configurării naturale, în raport cu necesitățile istorice și de afirmare identitară ale comunității locale, iar pe de alta, vechi formațiuni discursive cu caracter politic formator, care au răzbătut, prin modelul bizantin și prin modelele ortodoxe regionale, până în medievalitatea noastră. Imaginarul colectiv are de aceea un caracter istoric implicit, pentru că reflectă și relația dintre fapte concrete, idei, valori, repere simbolice ale timpului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un factor de ordonare a materiei de prezervat. Tocmai de aceea, imaginarul colectiv este un tip de matrice în oglindă față de realitate, el "memorând" schema rolurilor și a relațiilor de putere, cu relevanța lor antropologică și teologică. Format din câmpuri discursive deschise (în care acționează procesual miturile, codificarea simbolică, ierarhia spațiilor etc.), cu specificul lor, sistemul imaginarului este conectat permanent la materia realității și la gândirea colectivă. Aceste câmpuri discursive converg către un factor coagulant: arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de putere, cu relevanța lor antropologică și teologică. Format din câmpuri discursive deschise (în care acționează procesual miturile, codificarea simbolică, ierarhia spațiilor etc.), cu specificul lor, sistemul imaginarului este conectat permanent la materia realității și la gândirea colectivă. Aceste câmpuri discursive converg către un factor coagulant: arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic de la Parmenide la teologii medievali români), garant al autorității puterii terestre și al imaginii identitare despre sine a comunității creștine. Modelul autocratului împrumută, printr-o contaminare substanțială, din dreptul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
târzii, de tip umanist, apoi iluminist, sub influența Europei centrale sau, foarte rar, occidentale. De aceea, imaginarul medieval românesc și arta creștină locală s-au situat în trena unei gândiri generale conservatoare. Am încercat această sondare genealogică pentru anumite formațiuni discursive, idei și structuri simbolice ale imaginii puterii cu scopul de a verifica în ce măsură imaginarul medieval, ca o reflectare a planului puterii creștine de sorginte bizantină, de gestionare spirituală și materială a oikonomiei, a moștenit și a mai păstrat caracterul rațional
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
asumarea "renașterii" omului în trupul lui Iisus. Pentru această împlinire, este recomandată rugăciunea, ca modalitate purificatoare de cunoaștere. În termenii lui Platon, gândirea intelectuală (noēsis) se eliberează − prin influența Sfântului Duh, adaugă isihasmul −, și de patimile trupului, și de gândirea discursivă (diănōia) și devine cunoaștere pură, nemediată. Spre diferență însă de filosoful antic, Palamas înțelege eliberarea intelectuală drept o practică ascetică (prelucrând din textele lui pseudo-Dionisie Areopagitul și ale lui Simion Noul Teolog), prin care gândirea intelectuală și credința (noēsis și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gândirii creștine; Plotin, Ghemistos Plethon, Ioan Damaschinul (interesat direct de Stagirit), dar și Varlaam din Calabria (important nu atât pentru conținutul scrierilor, cât pentru rolul său). Prin această sondare "arheologică" - în siajul teoriei lui Michel Foucault -, în căutarea unor formațiuni discursive, modele, teme, idei și noțiuni-cheie pentru imaginarul european premodern, s-ar putea ajunge la perspective noi asupra relației dintre gîndirea medievală românească (politică, teologică sau colectivă) și tradiția greco-romană și creștină a instituțiilor de putere din regiune. Modelul bizantin, summum
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de acest subiect bogat, imaginarul colectiv. Nu oriunde, ci la rădăcina indicată de primele atestări ale cuvântului. Aflându-le, am pătruns apoi în mai multe probleme colaterale, ca într-un organism viu, prin capilarele lui, până acolo unde "pulsează" formațiunile discursive, semantismele vechi, simbolurile, imaginile și teoriile, detaliile istorice și opțiunile politice, care fac, toate, să se articuleze marele corp al imaginarului − această lume internă a mentalului colectiv, cum l-am numit de la început. Sondarea arheologică ne-a purtat până la straturi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
două ceremonii capitale în societatea umană. Coșbuc are "filozofia" lui, care este renunțarea la orice filozofie dialectică, supunerea împreună cu poporul la datinele ce simbolizează impenetrabilitatea misterului. Este o gândire sănătoasă pe care poetul are tactul de a n-o desfășura discursiv și de a o înscena în ritualul celor două evenimente, adoptând și-ntr-o baladă și-ntr-alta atmosfera fabuloasă, ca și la Eminescu, ca spre a sugera universalitatea fenomenelor. Ținuta grupurilor totuși, vorbirea lor, e țărănească. În legănarea mulțimilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în prima fază, dar neglijate pe considerentul că nu slujesc rezolvării problemei. Prelucrările inconștiente ale acestor intuiții considerate produse laterale ale gândirii duc la soluția corectă, care apare brusc în câmpul conștiinței. C) Faza verbalizării rezolvării intuitive - constă în exprimarea discursivă, verbală, a soluției obținute. D) Faza formalizării rezolvării reale - constă în exprimarea logico-matematică a soluției obținute și a procedurii rezolutive corespunzătoare. Ponomariov face observația că succesiunea acestor faze nu este identică la toți subiecții și în toate situațiile. Unele faze
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cerceta"). Faptul justifică și utilizarea sa, aproape exclusiv în comunicarea orală, "face to face", în special în legătură cu referințe concrete din contextul situațional. Frecvența foarte mare în uz a condus, în anumite condiții, la pragmatizarea 21 termenului (utilizarea lui cu funcție discursivă, prin dezvoltarea, în timp, a unor valori secundare, relevante pragmatic). Spre deosebire de iată (în varianta regională), uite este utilizat în comunicarea orală în toate regiunile românești și în toate registrele limbii vorbite. Utilitatea lui practică, imediată, îi conferă neutralitate sub aspect
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. În comunicare, interjecția hortativă hai(de) are un caracter polifuncțional, îndeplinind, frecvent, în mod simultan, mai multe funcții (derivate din funcția prototipică)42; în acest sens, hai(de) poate funcționa ca operator pragmatic, marcator discursiv (particulă)43, conector pragmatic.44 A. Hai(de) - operator pragmatic În raport cu tipul de elemente lingvistice (imperativ vs conjunctiv) asociate, hai(de) este purtătoare a două funcții distincte: (a) funcția de intensificare (operator de intensificare); (b) funcția de asociere (operator de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
ministru al justiției, haideți să facem un exercițiu de sinceritate, haideți să încercăm... (Radio Mix, 25.X.2005) Acestea sunt știrile cele mai importante. Haideți să le vedem și pe celelalte (Național TV, 28.X.2005). B. Hai(de) - marcator discursiv În anumite contexte, hai(de) se alătură elementelor limbii care au rolul de a se referi la componentele actului comunicativ, funcționând ca marcator discursiv. În această calitate, hai(de) contribuie la structurarea interacțiunii, stimulând deschiderea discuției: T: Haideți să vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Haideți să le vedem și pe celelalte (Național TV, 28.X.2005). B. Hai(de) - marcator discursiv În anumite contexte, hai(de) se alătură elementelor limbii care au rolul de a se referi la componentele actului comunicativ, funcționând ca marcator discursiv. În această calitate, hai(de) contribuie la structurarea interacțiunii, stimulând deschiderea discuției: T: Haideți să vorbim pentru început de ăsta propriu zis... Da vă rog continuați-vă ideea așa cum ați formulat-o pân la urmă (Antena 1, 17.III.2003
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
T: Cum puteau să controleze șapte amețiți ...dacă Irakul are arme biologice de distrugere în masă? Haideți să fim serioși! (Antena 1, 17.III.2003) B: Și mi-a intrat materialu azi. Hai taci ! (IVLRA: 117). C. Hai(de) - conector discursiv (îi formule clișeizate) În texte monologate, interjecția hai(de) funcționează în calitate de conector discursiv ( în formule clișeizate) marcând diverse roluri argumentative (dirijând decodarea intențiilor cu care a fost formulat un enunț).53 ( Marchează o concesie: A: Păi ce să zic și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]