6,113 matches
-
pierderea independenței, afectând viitorul țării și al poporului. Cum nu vor ei să rabde de foame. Cum vor ei să consume totul. Să ardă până la capăt. Până la capăt va arde și râsul plin de viață al lui Aurel. Urletele lui disperate, pot fi și invenție și literatură și cruntă realitate. Soția lui pierzându-și privirea. Ochii ei privind ochii lui Labiș. Labiș privind În ochii morții. Moartea privind În ochii căprioarei. Căprioara trecând dinspre păduri spre dealuri fără nici o presimțire. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dacă ai fi fost Erou al Revoluției? Dar dacă te căsăpeau minerii? Acum erai mort. Mort de glonț și fără de medicamente. Așa, bine că trăiești. Mai scrii și tu, te mai plimbi... Cică plmbările fac bine la organism. Stai năuc, disperat, năpădit de gânduri. Televizorul, ca o damigeană albastră, se uită la tine cântând. Bună seara, iubito Un fel de Deșteaptă-te, române, acum În crucea nopții? Departe, cîinii Uranusului, la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai mult decât dragoste pentru ei. Simțea că avea de-a face cu toată emoția, speranța și cu ideea de nou Început care Însoțeau sarcina și nașterea copiilor. Ruby Își dorise Întotdeauna un frățior sau o surioară, dar În ciuda dorinței disperate de a face mai mulți copii, Ronni, n-a reușit s-o aibă decât pe Ruby. După un an și ceva de Încercări eșuate de a mai face Încă un copil, doctorii au descoperit că avea tuburile falopiene blocate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
clar dacă fata nu era puțin dusă cu pluta. Nu prea-mi plac, spuse el. În timp ce-i privea capul dispărând, râse puțin nervos și bălmăji ceva despre ciupercile care nu erau pe gustul tuturor. —Hm, Începu ea Într-o Încercare disperată de a-l antrena Într-o conversație pentru că nu mai găsea nici un cuvânt În „speculum“. Ce faceți În timpul liber de la spital? — Îmi place să joc squash, spuse el. Nu știa nici În ruptul capului ce să zică apoi, din moment ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și n-o supăra pe mami până mă Întorc. Ben dădu din cap că „da“ și sări la tatăl lui cu sabia. Saul Îi răspunse prefăcându-se extrem de bine că e rănit mortal - cu ochii cruciș și o ultimă răsuflare disperată - care-i făcu pe toți să râdă isteric. După ce plecă Saul, cele două femei se așezară la cafea. Ben se apucă din nouă să facă ouă verzi și șuncă. Apoi plictisindu-se, se urcă la Fi În brațe, Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Și acum ce faci? Păi, făceam un pipi rapid. Tu? După o scurtă pauză vocea se auzi din nou. Ascultă, Justin, te sun eu mai târziu, iubi. E o pițipoancă nesimțită În cealaltă cabină care-mi răspunde la toate Întrebările. Disperată să n-o vadă femeia din cabina alăturată și să creadă că e sărită de pe fix, Ruby termină de făcut pipi, se spălă pe mâini și fugi din toaletă cât o țineau picioarele. Când intră Înapoi În restaurant, unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
simtă În putere și sănătoasă și că nici nu vroia să audă de un mini-concediu. Puțină odihnă - doar până mâine - e tot ce-mi trebuie. Sincer. —OK, dacă ești sigură. Sunt sigură. Ruby Îi aruncă lui Craig o privire oarecum disperată, ca și cum i-ar fi zis „Ce te faci cu ea?“. El a răspuns ridicând din umeri. Era clar că, la fel ca și Ruby, credea că nu are nici un sens să se certe cu ea. Zilele următoare, Chanel părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gând să alăptez și să urmez o cură de slăbire În același timp. Toată lumea spune că este singura modalitate de a scăpa de kilogramele În plus. Din nou s-a auzit un cor de aprobări. Ruby și-a clătinat capul disperată. Femeile astea se Îngrijorau excesiv de mediul poluat și de cum ar putea produsele chimice să le afecteze sănătatea copiilor, dar erau, totuși, pregătite să-și refuze lor și copiilor Încă nenăscuți hrana de care aveau mare nevoie. Plum s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și În sutien, nehotărându-se cu ce să se Îmbrace. Se repezi la ușă și apăsă butonul interfonului: —Bună, Sam, urcă. După care dădu buzna Înapoi În dormitor și se apucă să răscolească grămada de haine de pe pat, În Încercarea disperată de a găsi ceva să-și tragă pe ea, așa Încât să arate cât de cât decent când avea să-i deschidă lui Sam. Chimonoul ei sexy, de mătase neagră, ar fi fost perfect. Dar normal că nu era pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
St. Luke și, peste câteva zile, În ziare, arată așa de slabe - ca și cum nici n-ar fi fost gravide. —Știu, zise Sam și dădu din cap cu deznădejde. Nici nu mai vreau să știu. Fac sport și țin regim ca disperatele În timpul sarcinii. Noi ne dăm de ceasul morții să le explicăm că-și fac rău. Nu pare să le intereseze. Ce mă Îngrijorează mai tare e că alte femei le văd În pozele astea postnatale și Încep să se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tip drăguț și sensibil, și În plus te privește ca pe-o femeie. Nu o să se poarte deloc așa. În sufletul ei, Ruby știa că Fi are dreptate În legătură cu Sam, dar asta nu o opri să se ducă să caute disperată o oglindă de mână. Sigur că până la urmă n-o găsi nicăieri și, Într-un final, a decis că singura suprafață cât de cât reflectoare era fundul cutiei ei de tinichea Illy pentru cafea. Se duse În dormitor și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și să mă Întorc la facultate să-mi iau diploma. Continuă, zise Ruby curioasă. —S-a Întâplat așa de repede că abia mi-am dat seama ce făceam. Mama unei prietene este moașă la St. Luke. Știa În ce situație disperată eram și m-a Întrebat dacă n-aș vrea oare să fac niște bani buni. De-obicei mamele-surogat primesc suficienți bani cât să acopere cheltuielile de sarcină. Ea vorbea acolo de zeci de mii de lire, atâta vreme cât semnam o Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
genul ăsta? — Nici pâs. Și Hardacre ăsta, obstetricianul care a fost la televizor, cel care a consultat-o pe Hannah... spuse Ruby, făcând un pas Înapoi și călcându-l cu piciorul drept pe coadă pe Cat Damon, care scoase un miorlăit disperat. Dacă a consultat-o... —OK, dacă el a fost cel care-a consultat-o, spuse Ruby. S-a aplecat ca să-i mai aline lui Cat Damon durerea, —Ție ți se pare un tip de treabă? Din câte știu, da. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În momentul În care Ruby respira ușurată, Îl auzi pe tatăl ei strigând: — Doamne, s-a prăbușit! Ruby se Întoarse și-l văzu pe Ivan zăcând pe podea. Se strânsese În poziție fetală și gâfâia Îngrozitor. —Doamne sfinte! În timp ce fugea disperată spre locul unde era Ivan, care era deja Înconjurat de un grupuleț de oameni, auzea cearta din bucătărie. Nu mi-ai zis că erai cu șaptesprezece de ani mai mare decât mine, striga Nigel la mătușa Sylvia. Cum crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la mătușa Sylvia. Cum crezi că mă simt de când am aflat? Hotărând că cearta mătușii Sylvia cu Nigel era una dintre cele grijile ei cele mai mici, Îngenunche lângă Ivan, ale cărui buze se Învinețiseră. —Ivan, mă auzi? spuse ea disperată, bătându-l ușor pe față. Te rog, spune ceva. Sunt asistentă, spuse o voce de femeie. Lăsați-mă să mă uit puțin la el. Îi luă pulsul la gât. — A avut un atac de cord! Chemați o ambulanță! Pe fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Stella se Întoarse la Ruby și Îi aruncă o privire scârbită ca și cum era garnitura de legume pe care n-o comandase. Nici o clipă nu ridică vocea sau nu Încercă s-o mustre pe Ruby. Când Ruby a făcut o Încercare disperată să-și ceară scuze, Stella doar ridică o mână ca s-o oprească. — Am foarte puține de zis. Vocea Îi era rece ca o piatră: — Niciodată n-am fost atât de dezamăgită. Ceea ce am văzut azi aici este o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Încurajat pe Sam să te mintă. Și mai știu și că o să ai mare succes cu noua ta afacere. —Uite, ești foarte drăguț cu mine, dar Încă nu... —Te rog? Hai, ce zici? Se uită spre Sam care Îi mima disperat să accepte oferta lui Buddy. —OK, facem afacerea. Dar dacă ceva merge prost, Îți jur că Îți dau Înapoi fiecare penny pe care l-ai investit. Promit. Și dacă, cum bănuiesc eu că o să fie și că tu - pardon, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îmi provoacă o ușoară amețeală, pentru că lupta pe care am dat-o este încă vie în mine. Ridic mâinile și îl las pe asistentul meu să cauterizeze. De altfel, nu mi-am pierdut niciodată luciditatea, nici în momentele cele mai disperate. Am făcut întotdeauna tot ce îmi era posibil și, atunci când a trebuit, am lăsat oamenii să moară. Mi-am scos masca, mi-am spălat fața și mâinile până la cot și am privit în oglindă semnele pe care efortul le lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cădea în spatele nostru, și încheieturile mâinilor imobilizate sus pe hârtia lucioasă a posterului îmi reveneau în fața ochilor. Amintirea se afla în întunericul stomacului meu. Unde învia până și mirosul nostru împreună. Mirosul delirului care șterge mirosul cenușii. Fusese o acuplare disperată. Iar disperarea îi aparținea în întregime, lipită de picioarele acelea scheletice care se îndreptau acum spre mine. Ea făcea dragoste așa, nu eu. Mă trăsese de partea ei. Umbla cu plasele de cumpărături. Ce avea înăuntru? Ce ai cumpărat? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dintotdeauna“. Dar între timp plictiseala a dispărut, atmosfera s-a schimbat, a intrat în încăperi mai intime, unde clipește ceva care seamănă a adevăr și poate chiar este, iar Manlio, în timp ce se îndreaptă spre mașină, are alura unui om sincer. Disperat. Ne salutăm grăbit, cu două lovituri pe umăr, și după câțiva pași în întuneric suntem departe, fiecare de-a lungul propriului trotuar. De celălalt, nici urmă. Prietenia noastră este una igienică. Aș putea să-ți spun, Angela, că umbrele stâlpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fiu legitim, moștenitor al vieții tale sterile și cumpătate. Spune-i că trebuie să avorteze, pentru că acum este momentul bun, acum când ea te sperie și te gândești: ce fel de mamă va putea fi vreodată o femeie atât de disperată? — Nu știu ..., spun și mă trag înapoi cu bustul, cu lașitatea mea. Ești doctor și nu știi ce are soția ta? Băiatul a ieșit de la toaletă, îl privim cum iese, ne privește și el. Are ochii negri și bărbia subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care atârna strâmb, smulsă de dorința mea în după-amiaza aceea de vară atât de departe acum. Era acolo, lucea sub privirile mele. Își înălță brațul: — Ajutor..., bolborosi. Ajutor..., imitându-se pe ea însăși și râse. Ca o fetiță coruptă și disperată. Apoi vocea i se întoarse în prezent: — Omoară-mă, te rog, omoară-mă. Am privit în jos spre smocul acela rar de păr. Am prins capetele halatului și am acoperit-o. — Ți-e frig. M-am dus în bucătărie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
1917), la extraordinarul dublu portret al Martei și Mariei, cu accent dramatic asupra unui profund elogiu al maternității spirituale, în La Tía Tula (1921), toate împănate și cu elemente autobiografice, toate sunt pătrunse de credința în necesitatea credinței, de căutarea disperată a credinței, de nostalgia ținuturilor natale și de aspirația spre visul mântuitor, toate acestea cioburi ale unei vestiri kenotice fără sfârșit, ajungând, ca într-un Nou Testament semiprofan, la acea capodoperă de concizie și luminozitate iubitoare, San Manuel Bueno, mártir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
disprețuiește, fără doar și poate; am fost ridicol, ridicol, ridicol... Dar ce știe ea, sărăcuța, despre lucrurile astea? Ce știe ea despre psihologie?“ Dacă bietul Augusto ar fi putut citi atunci în cugetul lui Rosario, ar fi fost și mai disperat. Pentru că naiva fetișcană gândea: „Într-una din zile am să mă-ntorc ca să petrec în locul celeilalte...“ Augusto era din nou cuprins de exaltare. Simțea că timpul pierdut nu mai aduce înapoi prilejurile irosite. Fu cuprins de furie împotriva lui însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să se sinucidă, obligându-l în schimb să moară prin voința mea de autor. — Da, să se sinucidă! Nu însă cum am vrut eu să mă sinucid și tu nu m-ai lăsat. Trebuie să se sinucidă prin eforturile lor disperate de-a scăpa de prostie. Datoria morală a prostului ca om este de-a înceta să fie astfel sau de a transforma principiile bunului-simț în concluzii ale simțului propriu, cea de a regândi pe cont propriu locurile comune, fapt prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]