5,320 matches
-
sătesc a luat ființă în anul 1969, sub egida Școlii Populare de Artă din Sibiu un Cerc de Țesut - Cusut, frecventat de fetițe de 9 - 15 ani, eleve ale școlii generale, precum și de tinere ale satului, unele chiar femei măritate, dornice de a deprinde arta lucrului de mână pentru păstrarea tradiției din bătrâni în domeniul confecționării îmbrăcămiții tradiționale, specifice satului. Cercul a fost fondat de doamna Silvia Cânduleț care l-a condus bună vreme cu multă pricepere și cu multă competență
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
firești, cu un popor de-o limbă, de-o făptură și de-o seamă, guverne și un sistem parlamentar care, în ciuda matrapazlâcurilor unor mărunți oameni politici, emiteau și aplicau legi și acte normative benefice totuși, pentru un popor harnic și dornic de a-și construi un viitor demn, că tinerilor satelor, oamenilor în toată firea, buni gospodari, la un moment dat s-a început a li se aduce acasă sau la muncă pe ogorul pe care atâta îl iubeau, ordinul de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
plămânii îi provoacă noului născut acel țipăt cu care își trâmbițează intrarea în viață. Ca și în școala instituțională, nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt dornici să tragă foloase și din experiența altora, acumulând mereu noi învățăminte. Aceștia reușesc în tot ceea ce întreprind pentru că chibzuiesc intens fiecare acțiune încercând să prevadă piedicile ce se pot ivi și modalitățile de depășire a lor. Cea mai de preț
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care își asigura existența doar din munca pământului. Această stare de lucruri extrem de dificilă a înțeles-o Dumitru Dascălu mult mai târziu, când, cu diploma de învățător în buzunar, bătea la porțile învățământului superior, greu accesibile pentru un tânăr sărac, dornic să-și împlinească aspirațiile profesionale. Cu mari eforturi pentru a obține venituri bănești modeste prin forțe proprii, cu voința călită în lupta cu dificultățile, Dumitru Dascălu și-a văzut țelul realizat de a deveni profesor. Când s-a văzut cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun de la gazdă și, cu pași măsurați și ușor șovăielnici, s-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care i au întovărășit șederea, întâmplări ce i s-au fixat și rămas în memorie, pe toate acestea le caută pentru a le descoperi și retrăi. Ca însoțitor și martor, îi urmăream cu interes expresia chipului, mișcările, privirile iscoditoare și dornice de a reconstitui trecutul. Cu pași nesiguri, preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă și răcoroasă vara ce despărțea, sau mai bine zis unea cele două odăi. Cea din stânga
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
funcționat câtva timp, începând de la 1 Septembrie 1874, Mihail Eminescu, în calitatea de custode al Bibliotecei centrale. "Sunt fericit, spunea, puțin timp de la numirea sa, naivul poet, sunt fericit că mi-am găsit un loc potrivit cu firea mea singuratecă și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâne, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni." Pag. 283. Palatul Universităței nouă, opera constructorilor italieni Trolli și Scolari, inaugurată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu vin. Își făcuse cu greu loc pentru a ajunge în mijlocul camerei și cu vocea lui impunătoare anunțase că dacă vinul de Pitești e pe terminate e timpul să servim „Vinul de Iași”. Imediat paharele au fost umplute toți fiind dornici să guste vinul din capitala Moldovei. După primul pahar au și început remarcile să apară la adresa vinului, fiecare întinzând paharul pentru a fi din nou umplut, care la fel ca și primul a fost gustat cu o mare plăcere de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
e vorba de criza unei actrițe, cam cum e în filmul Persona al lui Bergman. (Scriu asta șimi dau seama că nici din Persona nu mi mai amintesc mare lucru, deși a fost întro vreme filmul meu preferat.) Eram, întradevăr, dornic sămi reamintesc Opening Night, mai ales cum se termină, dar de fapt nu vedeam filmul. Mă uitam la mine, privindul în sufrageria socrilor lui Cristi Puiu, din cartierul Ozana. Mai precis, eu, uitându mă la Ca ssavetes din film, unde
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o legătură cu zeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
căile sale, motiv pentru care nu ascunde nici excesele primei perioade după convertire și nici ceea ce ar putea apărea drept „erori de parcurs”, cu atât mai mult cu cât se recunoștea încă „orb”. Chiar dacă transformarea lui interioară dintr-un „om dornic de a dobândi faimă și onoare” a fost un lung proces de purificare, Ignațiu a recunoscut că Dumnezeu l-a călăuzit tocmai pornind de la această dorință - unul dintre cuvintele-cheie ale Istorisirii. Numai că Dumnezeu călăuzește îndreptând. Aceasta este cea de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să se îmbrace, să se încalțe și să-și pună ceva pe cap. Astfel îl lămuriră să accepte două haine gri de postav foarte gros și o beretă din aceeași stofă, un fel de căciulă. În acea vreme era foarte dornic să vorbească cu alții despre cele spirituale și să găsească persoane înzestrate pentru aceasta. Capitolul IV PELERINUL LA IERUSALIM (februarie 1523 - Postul Mare 1524) Stările sufletului 35. Se apropia timpul hărăzit plecării la Ierusalim 1. Așa încât, la începutul anului 1523
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu atâta tărie încât îi dădeau mult de furcă. În cele din urmă, neștiind ce să mai facă, pentru că de amândouă părțile vedea motive întemeiate, se hotărî să se lase pe mâna duhovnicului său. Îi spuse așadar cât era de dornic să urmeze desăvârșirea și ceea ce ar fi spre mai marea slavă a lui Dumnezeu și îiînfățișă motivele pentru care șovăia în privința celor necesare traiului. Duhovnicul i-a spus să cerșească cele necesare pentru drum. Cum el ceru de pomană unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
temeinică se poate învinge. Absolventă a Conservatorului de Muzică și Declamație din Iași (19121917), clasa profesorului Emil Mihail, s-a format sub influența unor personalități care au marcat cultura muzicală românească la începutul secolului XX, precum Eduard Caudella, Enrico Mezzetti. Dornică să-și desăvârșească studiile, a urmat cursuri de perfecționare la Musik Hockschulediu, apoi la École Normale de Musique din Viena și Paris, sub îndrumarea unor interpreți și pedagogi de renume: Paul Weigarten și Alfred Cortot. A obținut Diplome d’éxecution
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
școlile transformate în spitale. Străzile stricate de vehiculele militare erau pline de șanțuri, impracticabile, clădirile erau în ruină, conductele și cișmelele de apă sparte, instalațiile electrice deteriorate. În primul său mandat, primarul Osvald Racoviță a avut asemenea probleme de rezolvat. Dornic să dea avânt orașului, să-i schimbe aspectul și să-l ridice în rândul acelora din Europa, în primele zile din cel de-al doilea mandat a pus pe masa Consiliului comunal un teanc de decizii și publicații. Fiind primăvară
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
tot felul de planuri, apoi nerăbdătoare începu să se cerceteze întro oglindă pentru a vedea cum arată. Câștiga tot mai multă încredere în ea pe măsură ce se analiza. Se întâmplau schimbări nebănuite. Inima îi bătea într-un ritm neobișnuit, buzele erau dornice de alte sărutări, iar trupul dorea mărul păcatului. Se duse la dulapul cu haine, le răscoli rând pe rând și hotărâse cu ce avea să se îmbrace a doua zi la întâlnirea cu viitorul ei soț. Apoi se așeză pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele îi erau dornice de un sărut, iar trupul prefera „Mărul păcatului”. Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă la standardul normal de viață. Se pierduse în străfundul unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Părea că toată lumea era ferecată cu lacăte și interdicții de a comunica cu exteriorul. Acum visele unei întregi națiuni deveniseră pline de tensiuni și frământări de tot soiul. Carlina fusese marcată de această Revoluție, mărșăluise pe străzi ca orice visător dornic de libertate. Dincolo de așteptările și lăudata libertate acum se conturau tot mai evident puternice conflicte politice și economice. Măsurile administrative ale țării și virtuțile unei conduceri decente erau departe de așteptările tuturor. Națiunea spera în continuare că din tensiunea acestor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
putea ca să le fie învățătură de minte celor care încalcă legea așa ca mine. - Am crezut că ești altfel, da nu ești decât o zreanță, interveni Alin. Nu știam că-ți pasă de legile astea învechite care sunt în detrimentul tinerilor dornici să se afirme și să cunoască exteriorul, în lumea largă. - Mi-e frică de consecințe. Nici nu știu de ce am făcut-o. - Care consecințe? Nu vezi? Gata, s-a terminat! - Și-atunci? Am ajuns? - Nu încă, dar am trecut ce-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochii noștri viitorii mari artiști - cântăreți sau actori și un sentiment nebănuit se înfiripează atunci când știm că am avut și noi o mică „vină” în educația lor. Lucru lăudabil, activitățile de voluntariat s-au înmulțit în ultimii ani, elevii sunt dornici să ajute, să facă ceva notabil în viața lor, să-și folosească timpul liber în mod plăcut și fructuos. Proiectele educaționale derulate în școala permit tinerilor să se implice în activități variate: teatru, ecologie sau parteneriat școlar. Spectacolele „Miss & Mister
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
reușim pentru că știm ce avem de făcut și dacă nu știm, învățăm continuu și nu uităm că întotdeauna se poate și mai bine, ca întotdeauna există cineva care poate să te ajute și că nu oricine are ceva de oferit. Dornici de cunoaștere, generații întregi de elevi au pășit în școala cu dorințe și speranțe de a descoperi, de a-și împlini visele și aspirațiile prin cunoaștere și au reușit! Profesorii școlii noastre au primit și primesc aprecieri și mulțumiri de la
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
poate că va fi numit inginer-șef la Zona Șase. E drept, Zona Șase e abia în construcție, acolo e muncă din belșug, viață de șantier, alergătură prin țară după utilaje, supravegherea atentă a lucrărilor de montaj... Pentru un inginer dornic de a-și face meseria, nimic mai potrivit decît s-o ia de la capăt, de pe vremea cînd se toarnă fundația, așa cum au lucrat Cezara și colegele ei. Acum, cînd instalațiile merg, ele cunosc totul, pînă la amănunte, iar în caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă proteja. Te rog scrie-mi imediat cum a fost. Dacă ai întrerupt călătoria forțat, cum ai mai putut pleca fără bani, fără bilet? Mă zbucium cumplit și îmi bat capul ca de un zid nemilos înălțat în fața ochilor mei dornici de un zid de sticlă, ca să pot vedea, dincolo, tot. O lume întreagă, nouă, ciudată, străină și totuși devenită „a mea“ s’a instalat straniu și posesiv în casă. M’am așezat în fotoliul cel mare, galben, de lângă Radio și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sufletul meu plin de tine, ca o amforă cu esențe de preț, și dorul meu cald de a te strânge în brațele ce se întind spre tine, ca aripe frânte de sforțări supraomenești. Peste ape și țări, aceeași mereu, mai dornică și mai iubitoare, până la supraom, Mamina 15/1947 I Luni, 17 noembrie [1947] Tu te-ai născut într’o luni, la ora 10½ dimineața. Trăesc săptămâna cea mare: fiecare zi până miercuri, când ne vom întruni toți aici, va fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bogat și cald; am mai luat și unul dintre covoarele negre de Basarabia, cu crengi verzi și roșii, cele două mici, pătrate, de Belucistan și Shiraz și toate numerele din Illustration ale Tatei. A arătat atâta bunăvoință, era așa de dornic să-mi dea tot! Și uite că cei doi s-au instalat de-a binelea. [...] Au montat un „aragaz“ în bucătărie, pe mașina noastră de gătit, așa încât de mâine probabil voi avea plăcerea companiei lor, în zilele când vreau totuși
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]