4,537 matches
-
În care fuseseră celebrate Înainte de dobândirea cetățeniei romane (Festus, s.v. „municipalia sacra”). Cezarul În funcție este considerat drept faraon În Egipt, teritoriu care aparține sferei puterii sale imperiale, administrat de prefecții lui, și este considerat drept capul și obiectul religiei egiptene chiar și În sediile cultuale egiptene din Italia. În această sistematizare a religiilor, chiar și iudaismul a primit o situare precisă. În mod analog cu hotărârile luate de pontifi pentru continuarea vechilor culte În noile municipia romane, evreilor le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetățeniei romane (Festus, s.v. „municipalia sacra”). Cezarul În funcție este considerat drept faraon În Egipt, teritoriu care aparține sferei puterii sale imperiale, administrat de prefecții lui, și este considerat drept capul și obiectul religiei egiptene chiar și În sediile cultuale egiptene din Italia. În această sistematizare a religiilor, chiar și iudaismul a primit o situare precisă. În mod analog cu hotărârile luate de pontifi pentru continuarea vechilor culte În noile municipia romane, evreilor le-a fost garantată practica „legilor părinților”. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorbește apoi despre instituirea funcțiilor sacerdotale și despre alte construcții. Acest compendiu, care amintește În treacăt de așa-zisul scandal al bacanalelor (186 Î.Hr.), ajunge până În vremea lui Varro, când plebeii din Roma au Încercat să instaleze un cult egiptean chiar pe Campitoliu (I fr. 41). În cartea a IV-a, „Despre quindecemviri” se povestește istoria celor zece Sibylle, care sunt prezentate În ordine cronologică; urmează apoi legenda Sibyllei din Cumae, care i-a vândut regelui Tarquinius cărțile ei, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
267): atât de departe se Întoarce Înapoi amintirea istorică a religiei. Importante sunt profunzimea și precizia cronologică 2, vastitatea spațială 3 și amploarea „istoriei religiei” lui Varro. Alcătuirea acestei istorii și fina ei legătură cu religia persană, caldee, iudaică și egipteană 1, ca și inserarea religiei romane În istoria acelor res humanae ale poporului roman reprezintă un progres valoros În dezvoltarea istoriografiei. Întrucât Tertullian, Arnobius și Lactanțiu au folosit această Summa theologica a lui Varro, iar Augustin a considerat-o atât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La stabilirea acestei situații contribuie o serie de elemente. Pe de o parte, orientalii care, din diferite motive, se mută În Grecia, În Italia și În alte regiuni apusene, ducând cu ei devoțiuni și culte tradiționale. Acesta este cazul negustorilor egipteni, care, În secolul al IV-lea Î.Hr., au obținut de la autoritățile ateniene permisiunea de a clădi un templu, posibil la Pireu, În cinstea zeiței Isisxe "Isis" (Inscriptiones Graecae ș= IGȚ II2, 337 din 333/332 Î.Hr.); după exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără să lase un spațiu larg tradițiilor religioase ale popoarelor supuse, ai căror legitimi moștenitori și protectori se prezintă adesea noii suverani. În acest sens, este deosebit de semnificativ cazul Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele divine specifice tradiției egiptene și acceptă și instituții străine de lumea greacă, așa cum este căsătoria consangvină (Fraser, 1972). 2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASE" 1. Observații preliminaretc "1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țesutul religios este destul de veche În Grecia. Dacă Atenaxe "Atena" introduce, În jurul anilor 431/30 Î.Hr., cultul zeiței trace Bendisxe "Bendis" (IG, II2, 1361), iar autori ca Eupolis și Euripide Îl menționează pe cel frigian al lui Cotysxe "Cotys", egipteanul Ammonxe "Ammon", stăpân al unui faimos oracol În oaza de la Siwah și identificat cu Zeusxe "Zeus" (Herodot, I, 46; IV, 181), prin intermediul grecilor din Cirenaica, le devenise deja familiar atenienilor de multă vreme, Înainte ca, În 371/370 Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
una dintre expresiile privilegiate ale Îndârjitei lor apărări a valorilor păgânismului muribund, făcând din el instrumentul acelei reacții extreme față de creștinismul triumfător care, după efemera paranteză iuliană, urma să dea greș În scopurile ei. b) Isisxe "Isis" și zeitățile ciclului egiptean Când Herodot (secolul al V-lea Î.Hr.), curios observator al cutumelor și obiceiurilor popoarelor barbare, notează că „nu toți egiptenii Îi cinstesc În același fel pe aceiași zei, În afară de Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", despre care spun că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Osirisxe "Osiris", despre care spun că ar fi Dionysosxe "Dionysos"; pe aceștia În schimb Îi venerează toți, fără deosebire” (II, 42), istoricul ia act de o situație deja consolidată, efect al unei evoluții milenare. În decorul pestriț al vieții religioase egiptene, caracterizată de o nenumărată mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
act de o situație deja consolidată, efect al unei evoluții milenare. În decorul pestriț al vieții religioase egiptene, caracterizată de o nenumărată mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu practicile funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de acest cult În interiorul religiei egiptene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu practicile funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de acest cult În interiorul religiei egiptene. Dacă la lumina acestei interpretatio elene Osiris se conturează ca echivalent al lui Dionysos, desigur În baza valențelor htoniene și vegetale, dar și mai mult a acelor pathe („suferințe”) care Îi caracterizează povestea mitică și sunt evocate În practica rituală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoaște o extraordinară Îmbogățire a atributelor și prerogativelor, ajungând chiar la dimensiunea de zeitate panthea, după definiția lui Apuleius (Metamorfoze, XI, 5), numen unicum venerat sub nume diferite la toate popoarele. Imaginea, profund elenizată, dar și Înrădăcinată În antica tradiție egipteană, a lui Isisxe "Isis" myriònyma („cea cu zece mii de nume”) se ivește luminoasă mai ales din acele imnuri sau „litanii”, În legătură cu care s-a convenit În general să fie denumite ca aretalogii. În ele zeița Însăși Își afirmă propriile puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la rangul eroic și divin, devenind obiectul unui cult. Atestate epigrafic În mai multe localități din lumea greacă și În documente literare, aretalogiile isiace par să derive dintr-un model unic (Festugière, 1972, pp. 138-163; Grandjean, 1975). Deți partea concepțiilor egiptene oglindite În aceste documente este importantă, e indubitabilă originea elenistică a genului În chestiune, finalizat În răspândirea cultului lui Isis la popoare de cultură și de limbă greacă. Schema aretalogică isiacă, după o evocare rapidă a genealogiei zeiței și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmopolit și, În același timp, dă satisfacție nevoii de garanții personale a individului, pentru viața lui prezentă, dar și pentru cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care zeița Îl Îndeplinește deja conform anticei ideologii egiptene, În interiorul structurii mitico-rituale care o vede asociată cu soțul Osirisxe "Osiris", fiul Horusxe "Horus" și celelalte zeități ale ciclului osirian (Sethxe "Seth", Anubisxe "Anubis", Nephthys). În organica expunere a lui Plutarh (Despre Isis și Osiris), mitul egiptean Îi atribuie lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conform anticei ideologii egiptene, În interiorul structurii mitico-rituale care o vede asociată cu soțul Osirisxe "Osiris", fiul Horusxe "Horus" și celelalte zeități ale ciclului osirian (Sethxe "Seth", Anubisxe "Anubis", Nephthys). În organica expunere a lui Plutarh (Despre Isis și Osiris), mitul egiptean Îi atribuie lui Isis sarcina decisivă a căutării corpului sfârtecat al soțului și a celebrării acelor rituri funerare prin care, așa cum povestește aretalogia de la Oxyrhinchos, ea „l-a făcut nemuritor pe marele Osiris” (Pap. Oxyr. XI, 1915, nr. 1380, 242
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exemplar care poate găsi În ea, dacă ea este tradusă În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a greutăților și chinurilor propriei existențe. Aici se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios. Dacă În antica tradiție egipteană riturile osiriene cu caracter funerar Îi asigurau Într-adevăr defunctului o soartă bună „dincolo”, participarea credinciosului la cultul zeului nu implica specificul caracter inițiatic al unui cult misteric. Cu toate că Herodot, atunci când vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este reținut de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Osirisxe "Osiris", este reținut de scrupulul religios de a le dezvălui conținuturile, În măsura În care ele sunt relative la o istorie funebră analoagă cu aceea care În Grecia intra În orizontul misteriilor, astfel Încât să poată defini ca atare „pătimirile” (pathe) zeului egiptean evocate ritual În ceremoniile de la Sais (Istorii, II, 170, 1-171, 1), Întreaga documentație exclude legitimitatea unei asemenea definiții pentru riturile osiriene, Întrucât ele nu prevedeau componenta inițiatică și ezoterică. O atare componentă este asumată de cultul isiac În epoca elenistică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care deținea sarcina supremă a cultului misteric și care era, așadar, deținătorul celor mai sfinte tradiții mitico-rituale ale poporului grec. Atributele zeului (cerber tricefal și șarpe) conduc la identificarea În el a lui Plutonxe "Pluton", care primește totuși un nume egiptean, Serapisxe "Serapis". Rădăcinile egiptene ale personajului sunt deosebit de proeminente În complexa discuție din Plutarh relativă la originea numelui (din soros, „urna” lui Apisxe "Apis" sau din contopirea numelor lui Osirisxe "Osiris" și Apis, taurul sacru de la Memphis) și În afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a cultului misteric și care era, așadar, deținătorul celor mai sfinte tradiții mitico-rituale ale poporului grec. Atributele zeului (cerber tricefal și șarpe) conduc la identificarea În el a lui Plutonxe "Pluton", care primește totuși un nume egiptean, Serapisxe "Serapis". Rădăcinile egiptene ale personajului sunt deosebit de proeminente În complexa discuție din Plutarh relativă la originea numelui (din soros, „urna” lui Apisxe "Apis" sau din contopirea numelor lui Osirisxe "Osiris" și Apis, taurul sacru de la Memphis) și În afirmația lui Tacit conform căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens medical, lipsit de mituri cu excepția celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții grecești și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile infernale și legăturile cu sfera agrară, exprimate În atributul baniței (modius) care Îl caracterizează, dezvăluie profunda lui continuitate cu grecescul Hadesxe "Hades"/Plutonxe "Pluton", dar mai ales cu egipteanul Osirisxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tipic elenistici, trebuie să o recunoaștem pe cea a zeilor titulari ai templului, tocmai Serapisxe "Serapis" și Isisxe "Isis", a căror putere cosmică universală este proslăvită. Introducerea la Delos a cultului lui Serapisxe "Serapis" și a celorlalți zei din mediul egiptean, Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", Anubisxe "Anubis" și Horusxe "Horus"/Harpocratexe "Harpocrate" are valoare de exemplu pentru ceea ce putem considera obiceiul cel mai curent În răspândirea cultelor orientale În afara teritoriilor lor naționale respective. Inscripția lui Apollonius (IG XI, 1299 = Roussel, no
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspândirea cultelor orientale În afara teritoriilor lor naționale respective. Inscripția lui Apollonius (IG XI, 1299 = Roussel, no 1, pp. 71-83), preot al lui Serapis În așa-numitul Serapeum A, Înainte de ocupația atenienă a insulei (166 Î.Hr.), povestește cum bunicul, preot egiptean din Memphis, aducând cu sine propriul zeu Împreună cu obiectele sacre, a continuat să practice cultul În forme private În locuința sa, Încredințându-i apoi această grijă fiului. După moartea acestui Apollonius, primind În somn poruncă de la zeu să Îi construiască
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui se Înfățișează ca expresie a anticei Înțelepciuni egiptene, chiar dacă, mai ales În ermetismul de inspirație filozofică și religioasă, profunde și adesea proeminente sunt elementele greco-elenistice, Împrumutate mai ales din tradiția platonică și cu ample contribuții ale stoicismului. Dacă pentru epoca faraonică nu există mărturia sigură a unor opere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
38 9. Religie Și cosmos În paleoliticul târziu 40 10. „Marele sistem” din Europa arhaică 46 11. Creșterea numărului religiilor neolitice 49 12. Religiile la apariția societăților stratificate 53 13. O Încercare de concluzie 55 Bibliografie 57 ORIENTUL MIJLOCIU Religia egipteană (Sergio Donadoni) 61 1. Zeii Egiptului 61 2. Epoca arhaică 66 3. Piramidele 67 4. Concepțiile funerare 70 5. Lumea din jurul piramidelor 72 6. Religia și societatea 74 7. Sfârșitul epocii piramidelor 75 8. Criza conștiințelor 78 9. Reorânduirea societății
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În special, psihiatria devine o manifestare oarecum obișnuită. Istoria antică ne informează despre o sumedenie de aspecte psihiatrice ale vieții obișnuite de acum cinci sau șase milenii. Cele mai semnificative informații le găsim În documente arheologice din cultura sumeriană (mesopotamiană), egipteană, elenă. Bolile psihice ale acestor populații vor fi fost legate cu siguranță mai mult de grupul la vârsta adultă. Trepanațiile craniene relativ frecvente la primitivi, care s-au practicat și la noi, au și ele o semnificație. Ne gândim că
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]