7,156 matches
-
-te dracu’!”. Consolarea sa era că timpul petrecut aici era limitat, așa că șocul cultural nu putea avea urmări majore asupră-i. Pe parcursul ultimelor ore, încercase să citească dintr-o Biblie Gideon, dar în final renunțase la idee, hotărând că versetele Evangheliei după Matei contrastau prea tare cu gemetele scoase din cauza durerii sau a plăcerii intense, sau poate din cauza amândurora, de un cuplu de homosexuali aflat într-o cameră alăturată. Pastorul știa că ar trebui să se simtă onorat că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de frumos, cunoscută de mai toți turiștii care merg la mare, În vara ceea o piatră și mai grea i s-a pus pe suflet, sporind acest cult al nefericirii, ca o lipsă de spațiu, ca o cerșeală de timp. Evanghelia, așa se numea, era un vapor grecesc și toți făceau presupuneri, dintre care cea mai interesantă părea să fie aceea că un armator grec, scăpătat, preferase să-și Împlânte vasul În stâncile din apa puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
făceau presupuneri, dintre care cea mai interesantă părea să fie aceea că un armator grec, scăpătat, preferase să-și Împlânte vasul În stâncile din apa puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei vieți cenobitice, ci în virtutea fidelității absolute față de faptă și prezență în act alături de turma sa, o mișcătoare narație hagiografică scrisă de o femeie știutoare a secretului Sfântului, a secretului lui Miguel de Unamuno, poate și al multora dintre noi, „evanghelia“ după Ángela Carballina, despre un preot care se încăpățânează să se comporte ca și cum revelația l-ar fi renăscut spre viața de dincolo cu blândețea apelor sale oglinditoare răsfrânte fără s-o știm înăuntru nostru. Toate narațiile lui Unamuno, romane, rimane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din veacul al XIII-lea și la luptele dintre Pontificat și Imperiu. E întru totul adevărat că Dante nu-i altceva, potrivit susținătorilor poeziei pure - am citit de curând comentariile estetice ale abatelui Bremond - decât un poet de circumstanță. După cum Evangheliile și epistolele pauline nu sunt altceva decât scrieri de circumstanță. Și acum, parcurgând „Portretul“ lui Cassou și privindu-mă în el, nu fără uimire, ca într-o oglindă, dar într-o oglindă în care vedem mai mult oglinda decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ce obișnuiesc să mă opresc după hazardul lecturilor mele din tot soiul de cărți, și printre ele și cea a cărții vieții, cea a istoriei pe care o trăiesc, și cea a cărții naturii, în toate punctele vitale. A patra Evanghelie (Ioan, 8, 6-9) povestește, și tocmai de aceea sar acum ideologii zicând că pasajul e apocrif, că atunci când cărturarii și fariseii au adus-o la Isus pe femeia adulteră, El, plecându-se în jos, a scris cu degetul pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lăsăm acum asta. Apoi Cassou îmi zice mort și înviat totodată - mort et ressuscité ensemble -. Când am citit calificativul de înviat, am simțit un fior de anxietate. Pentru că mi-a venit în minte ce ni se istorisește în a patra Evanghelie (Ioan, 12, 10), și anume că preoții puneau la cale să-l omoare pe Lazăr cel înviat din morți, deoarece mulți dintre iudei plecau datorită lui la Isus și credeau. Teribil e să fii înviat din morți, și încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
degetul cel gol al lui Dumnezeu, dar nu citesc nimic în el și, necitind nimic, nu visează. Nu citesc nimic nici în verdeața câmpului. Căci nu te-ai oprit oare niciodată, cititorule, la acea clipă insondabilă și poetică din aceeași Evanghelie a patra (Ioan, 6, 10), unde ni se povestește că pe Isus îl urma o mare mulțime dincolo de lacul Tiberiadei, de Galileea, și trebuia să caute pâine pentru toți, și nu aveau bani destui, și Isus le-a zis Apostolilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Don Quijote, am spus atât de multe!... m-a făcut să spun atât de multe...! Un nebun, da, deși nu cel mai divin dintre toți. Cel mai divin dintre nebuni a fost și continuă să fie Isus, Cristosul. Căci a doua Evanghelie, cea după Marcu (3, 21), povestește că „ai săi“ - hoi par’autou -, cei din casa și din familia lui, după cum spune apoi versetul 31 - au ieșit ca să-l prindă, zicând că-și ieșise din fire - hoti exeste -, că era alienat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Isus și ucenicilor săi faptul că, după treieriș, strângeau spice de grâu ca să le mănânce frecându-le în palme, într-o sâmbătă, și că Isus vindecase, într-o sâmbătă, pe un om cu mâna uscată, și despre care a treia Evanghelie (Lc., 6, 11) spune că erau plini de demență sau de prostie - anoias -, și nu de nebunie. Proști sau demenți fariseii liturgici, și habotnici, nu nebuni. Chiar dacă fariseu a început prin a fi Pavel din Tars, descoperitorul mistic al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
copilul din noi. După cum văzul e o funcție a vederii, așa și credința este o funcție a simțului infantil. Există în noi tot atâta putere de a crede câtă infantilitate avem.“ Și Hessen nu uită, evident, să ne amintească de Evanghelia Sfântului Matei (18, 3), când Cristos, Fiul Omului, Fiul Tatălui, zicea: „Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor.“ „De nu vă veți întoarce“, zice. Și de-aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
experiență mistică în contratimp, ori mai bine zis în retrotimp, numesc murirea deznaștere, iar moartea e altă naștere. „Părinte, în mâinile tale îmi încredințez duhul meu!“, a strigat Fiul (Luca, 23, 46) murind, deznăscându-se, în nașterea morții. Sau, potrivit altei Evanghelii (Ioan, 19, 30), a strigat: tetélestai! („s-a împlinit!“): „¡Queda cumplido!“, suspiró, y doblando la cabeza - follaje nazareno - en las manos de Dios puso el espíritu; lo dio a luz; que así Cristo nació sobre la cruz; ya al nacer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spune că a trebuit să fie Fiu, și pentru a se simți că se naște ca Tată a coborât să moară ca Fiu. „Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine“, ni se spune în cea de-a patra Evanghelie (14, 6), și cine-l vede pe Fiu îl vede pe Tatăl (14, 8), iar în Rusia Fiul este numit „tăicuțul nostru Isus“. Despre mine pot spune că nu mi-am descoperit cu adevărat esența filială, eternitatea mea întru filialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În sinea sa să obțină o victorie telefonică plăcută: șah-mat În patru sau cinci mutări. Numai că Țvi era În drum spre un curs: —Sunt deja În Întârziere, hai să vorbim despre asta, Fima, după ce-ți vom citi noua evanghelie În ziar. Pentru o clipă se gândi să-i telefoneze tatălui său, să-i citească la telefon datele despre India, să-l oblige să-și recunoască greșeala și să-i spună că Își pierduse acolo unul din butonii de la manșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce diferă un vagon restaurant dintr-un express de lux de un auditoriu de călugări mireni lipsiți de apărare, repeta nu știu ce paradox despre trebuința de a-ți pierde sufletul pentru a-l mântui: bizantinisme teologale prostești, care au Întunecat limpezimea Evangheliilor. Noblesse oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din Baskerville, De la Apenini la Anzi, Coliba Unchiului Tom, Provincia Buenos Aires până la definirea chestiunii Capitale a Republicii, Fabiola, Georgicele (traducere de Ochoa) și De divinatione ( În latină). Moartea Îl surprinde În toiul muncii; după mărturia intimilor, avansase serios În redactarea Evangheliei după Luca, lucrare de sorginte biblică, a cărei ciornă nu s-a păstrat și a cărei lectură ar fi fost deosebit de interesantă*. Metodologia lui Paladión a făcut obiectul atâtor antologii critice și teze de doctorat, Încât o nouă prezentare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne emoționează, a publicat Georgicele, după versiunea spaniolă a lui Ochoa; un an mai târziu, conștient de-acum de măreția sa spirituală, a tipărit De Divinatione, În limba latină. Și ce latină! Aceea a lui Cicero! Pentru unii critici, publicarea evangheliei după textele lui Cicero și Vergiliu comportă un soi de apostazie a idealurilor clasice; noi preferăm să vedem În acest ultim pas nefăcut o Înnoire spirituală. În esență, drumul misterios și luminos care duce de la păgânism la credință. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
privi lumea cu ochii mei”. Evgheni Vinokurov, Cu ochii mei, ochii plini de o nesfîrșită, totală Încredere și inocență cu care mă privește Andrei, speranța mea că mă va citi, atît cît se va putea. Nu știu dacă ați străbătut Evanghelia lui Saramago, apropo de eternitatea fiilor. Există acolo un pasaj care ar Îngrozi pînă și pe cel mai Înrăit cinic din deșert, care te umple de spaimă tocmai pentru că-i fără fisură. Ajuns În dreptul mormîntului Rahelei, pe Iosif „Îl copleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
om de pe pămînt este acela de a face bani (citat din gîndirea unui manager de la Multi Level nu-știu-ce). De fapt, Mundt Își ocrotește victima (figura Satanei ca făptură sau ce e animată de cele mai frumoase intenții o regăsim În Evanghelia după Iisus unde, la fel ca În Evanghelia după Matei a lui Pasolini, Saramago spune „povestea simplă a unui om simplu care se naște În sărăcie și moare după o existență scurtă și dramatică” și unde dracul, numai În accepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bani (citat din gîndirea unui manager de la Multi Level nu-știu-ce). De fapt, Mundt Își ocrotește victima (figura Satanei ca făptură sau ce e animată de cele mai frumoase intenții o regăsim În Evanghelia după Iisus unde, la fel ca În Evanghelia după Matei a lui Pasolini, Saramago spune „povestea simplă a unui om simplu care se naște În sărăcie și moare după o existență scurtă și dramatică” și unde dracul, numai În accepția portughezului de data aceasta, lasă o impresie extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce au titluri atît de incitante precum „Planul lui Dumnezeu cu omenirea”. Dacă nu le mai face partidul, s-a pornit Dumnezeu pe executat planuri cu pixul și compasul astral, pe foi de hîrtie pe care doctorii În costum și evanghelie ni li arată, plini de modestie. Poate că pe acolo, printre proiecte, Încap și două, trei miracole pentru pitici, politicieni, singuratici, debili mintali, care caută femeie cu pieptul mare Între 25 / 35 de ani, reumatici, gripați irecuperabili, dar tandri, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-am citit niciodată pe Platon, repet, sînt olar, ce dracu’, Părinții mei m-au conceput În Nazaret, iar eu, de fapt, nici măcar În Betleem nu m-am născut, m-am născut Într-o peșteră, spuse Iisus, citîndu-se din propria Evanghelie, Asta n-are nici o legătură cu ce vorbim noi, Îl Întrerupse Blimunda, Poate are, poate nu, se gîndi Corectorul Istoriei asediului Lisabonei, apoi, cu voce tare, numele acestui semn este deleatur, Îl folosim ori de cîte ori trebuie să suprimăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, prin cuvîntul său poruncitor uneori și dătător de viață, să se adreseze intelectului, ca și simțămintelor; pentru ca toată firea omenească, chiar și oasele uscate să poată resimți voința Creatorului lor și să fie însuflețite. 6. Nu era îndeajuns ca Evanghelia să pătrundă în fiecare om ca individ. Vestea cea bună fiind hărăzită să mîntuiască întreaga omenire, nu trebuia să acționeze numai asupra elementelor naturii umane, ci trebuia să însoțească, prin această acțiune divină, natura umană și să nu o părăsească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
existenței unei atît de dureroase și nefericite împărțiri în cadrul Bisericii; dar două par a fi cele mai importante. Prin simbolurile instituite de Cristos și prin riturile adăugate de Biserică, este exprimată și prezentată întreaga doctrină, fie aparținînd dogmei, fie moralei Evangheliei, într-o limbă comună tuturor națiunilor, adică în limba semnelor, care înfățișează înaintea ochilor adevărul în reprezentări vizibile. Dar această limbă aproape naturală și universală are nevoie, pentru a fi pe deplin înțeleasă, ca acela căruia îi este adresată să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care poate face totul după placul Său și care are un singur scop, gloria supremă a Prea-iubitului celui Veșnic, destinele glorioase ale regatului cucerit eroic de El însuși. Aici veni acela care era așteptat, pe care conducătorii noilor națiuni, fiicele Evangheliei, l-au auzit în inima lor în plenitudinea acelei Religii care alcătuia noile lor State și consacra noile lor coroane, și, așadar, au dat, prin ei înșiși, pilde ne-maiauzite de virtute creștină; și acest lucru explică de ce în Evul Mediu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]