5,918 matches
-
câtuși de puțin lipsit de sens să vedem în sociologia pozitivistă „cea de-a patra sursă”, nerevendicată, a doctrinei lui Marx - contemporan al unui Auguste Comte și al unui Herbert Spencer; și, în Etapele gândirii sociologice, Raymond Aron nu va ezita să-l claseze printre fondatorii sociologiei moderne alături de Emile Durkheim, de Max Weber și de Vilfredo Pareto. Marx înțelege să rupă cu explicațiile metafizice și să subordoneze transformarea societății unei analize riguroase a contradicțiilor ei interne. Degradarea ulterioară a marxismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contradicțiile dintre puterile imperialiste”. Neputându-se sprijini pe partide comuniste puternice și înregistrând eșecuri, în 1945-1946, în Iran și în Turcia, URSS are de ales între susținerea a două mișcări de eliberare națională burgheze: ori sionismul, ori naționalismul arab. După ce ezită o vreme, Moscova decide în 1947 să susțină crearea unui stat al evreilor în Palestina. Mișcarea sionistă îi pare a fi capabilă să rupă echilibrul puterilor în Orientul Mijlociu, să dea o grea lovitură Londrei (care tocmai a pierdut India) și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale celei de-a V-a Republici - pachebotul France, avionul Concorde - și cuvântul de ordine „Să fabricăm franțuzește”. în timp ce, în URSS, șovinismul velicorus iese și mai puternic din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela care, necondiționat, fără să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de interese între PCUS*, mișcarea comunistă internațională* și soarta revoluției în lume. în 1976, Brejnev* inaugurează „solidaritatea internaționalistă”, distinctă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în timpul războiului din Spania*, în care Togliatti - sub pseudonimul Ercoli - reprezintă IC și în care militanții săi luptă în Brigăzile internaționale. El încearcă să acționeze și în Italia până în rândurile organizațiilor fasciste în care și-a infiltrat militanții din 1929, neezitând ca, în 1936, să apeleze la „frații în cămașă neagră”. Deși foarte stalinist, PCI nu este ferit de represiunea lui Stalin. Mulți dintre militanții săi refugiați în URSS sunt victime ale epurărilor, iar Comitetul Central îi este desființat în 1938
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Felice, Lucio Colletti, Alberto Caracciolo, Luciano Cafagna etc. -, și promite multe noi cadre. Din acest moment, PCI adoptă o poziție originală: solidar cu URSS, pe care o consideră în mod intrinsec superioară capitalismului, și ținând la unitatea comunistă mondială, nu ezită totuși să se îndepărteze și să apere diversitatea partidelor comuniste, ceea ce îi aduce critici venite de la Moscova, dar și din partea PCF*. în paralel, PCI întâmpină foarte mari dificultăți în luarea în calcul a „miracolului economic” care modifică fizionomia socială și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de a da sens acumulării de putere, de a justifica o serie de comportamente agresive, de a raționaliza unele schimbări de strategie sau de alianță. Dovada ar fi, din punctul lor de vedere, faptul că URSS sau China nu au ezitat să se alieze cu cei mai înverșunați dușmani ai lor - Germania nazistă în cazul URSS, SUA în cel al Chinei -, atunci când interesele lor naționale le-o cereau. Totuși, această analiză este fundamentată pe un concept foarte aleatoriu - interesul național - și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar pe timp de război. Aleksandr
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Convenția ONU din 1948: „actele comise cu intenția de a distruge în totalitate sau în parte un grup național, etnic, rasial ori religios, în această calitate”. Totuși, inventatorul termenului și al noțiunii, în 1944, juristul polonez Rafael Lemkin, nu ezita să-și extindă definiția la grupul social. Or, din 1917-1918, Lenin cheamă la „exterminarea sângeroasă a bogătașilor” și ordonă fișarea lor generală de către CEKA. Apoi se angajează un proces de discriminare/segregare - obligarea la deținerea unui carnet de muncitor-consumator - completat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de vedere, regimul sovietic nu e cu nimic mai prejos decât regimul nazist. Analizând Marea Teroare din 1937-1938 în URSS, care, departe de a se mărgini la păturile conducătoare ale PCUS*, se extinde la ansamblul societății, istoricul Nicolas Werth nu ezită să puncteze o adevărată „inginerie socială” care se străduiește să „limiteze” numărul de „elemente dăunătoare societății”, care obligă responsabilii să respecte „cotele”, care tratează, pe scurt, suspecții ca pe materiale ce trebuie inventariate, apoi transportate spre acele întreprinderi de tip
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Socialist Workers’ Party. în America Latină, apar și alte curente troțkiste: „posadiștii” - de la numele lui Juan Posadas -, favorabili luptei armate*, și „moreniștii” - de la numele lui Nahuel Moreno -, favorabili acesteia, la început, după care îi devin ostili. Pe parcursul anilor 1950-1970, troțkiștii latino-americani ezită între lupta armată și partidul de masă, Partidul Muncitorilor din Brazilia și liderul său, Lula da Silva, devenit președinte al republicii, dovedind că a doua opțiune era mai profitabilă. în sfârșit, minoritarii „pabliști” ai sciziunii din 1952 fondează Comitetul pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scrupulele proprii. Acest lucru este adevărat în special când ordinea nu este supusă unor atacuri morale sau legale și când puterea națională a fost utilizată exclusiv pentru menținerea statu-quoului. Națiuni ca Elveția, Danemarca, Norvegia și Suedia nu sunt obligate să ezite în a-și defini politicile lor externe în termenii menținerii statu-quoului, deoarece acesta este recunoscut în general ca fiind legitim. Alte națiuni ca Marea Britanie, Franța, Iugoslavia, Cehoslovacia și România, care în perioada interbelică au aplicat o strategie externă similară, nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ce trebuie evitat din motive de inadecvare, ci și pe temeiuri morale. Cercetătorul diferitelor colecții de documente diplomatice privind începuturile primului război mondial este surprins de faptul că majoritatea politicienilor responsabili, poate cu excepția celor de la Viena și Sankt Petersburg, au ezitat să ia măsuri care ar fi putut duce irevocabil la război. Această ezitare și spaima aproape generală printre politicieni atunci când războiul s-a dovedit în cele din urmă inevitabil contrastează dur cu grija deliberată cu care, chiar și în secolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
constrânsă de regula stare decisis. Cu toate acestea, Curtea a fost și rămâne liberă să-și ignore propriile decizii anterioare dacă alege să facă acest lucru. Se pot ivi situații în care un tribunal constrâns de regula stare decisis ar ezita să-și ignore deciziile anterioare, în timp ce Curtea Internațională de Justiție ar putea să nu ezite. Acest element de incertitudine din jurisprudența Curții Internaționale de Justiție este totuși redus în comparație cu cel care, prin articolul 59 al Statutului, afectează relațiile dintre jurisprudența
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și ignore propriile decizii anterioare dacă alege să facă acest lucru. Se pot ivi situații în care un tribunal constrâns de regula stare decisis ar ezita să-și ignore deciziile anterioare, în timp ce Curtea Internațională de Justiție ar putea să nu ezite. Acest element de incertitudine din jurisprudența Curții Internaționale de Justiție este totuși redus în comparație cu cel care, prin articolul 59 al Statutului, afectează relațiile dintre jurisprudența Curții și multele și eterogenele instituții judecătorești care acționează în domeniul internațional. Forța sistemelor naționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să sugereze analiza anterioară. În mare parte, regulile de drept internațional sunt în general respectate de toate națiunile, fără vreo constrângere reală, întrucât în general este în interesul tuturor națiunilor să-și onoreze obligațiile din dreptul internațional. O națiune va ezita să încalce drepturile diplomaților străini stabiliți în capitala sa, întrucât are un interes, identic cu interesele tuturor celorlalte națiuni, în respectarea universală a regulilor de drept internațional care le extind protecția asupra propriilor reprezentanți diplomatici în capitalele străine, precum și asupra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
facă legi pentru conducerea lor. Dacă Franța, Anglia și Spania ar trebui să intre într-un tratat pentru reglementarea comerțului ș.a. cu Prințul de Monaco și cu alte patru sau cinci dintre cele mai mici state ale Europei, nu ar ezita să le trateze ca egale și să facă reglementările perfect reciproce. Ar fi oare aceeași situație dacă ar trebui format un consiliu cu deputați din fiecare dintre aceste state, cu autoritatea și libertatea de a strânge bani, de a aduna
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau irevocabil unui bloc sau altuia. Vor alege aceste noi națiuni comunismul sau democrația, se vor alia ele politic cu Moscova, Beijingul sau cu Washingtonul? Aceasta este provocarea pe care o oferă națiunile nealiniate celor două superputeri. Superputerile nu au ezitat să răspundă acestei provocări, deoarece un sistem politic bipolar deține tendința inerentă de a se transforma într-un sistem cu două blocuri. Odată cu dispariția flexibilității caracteristice unui sistem multipolar și odată stabilite clar sferele de influență, cele două superputeri pot
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cazul unor întregi unități. Un mercenar sau o armată de mercenari serveau un angajator primăvara și altul toamna, în funcție de beneficiile anticipate. Dacă aveau contract doar pentru un sezon de luptă, această procedură era perfect regulamentară; însă mercenarul nu ar fi ezitat să dezerteze, indiferent de obligațiile contractuale, dacă era nemulțumit de plată sau de condițiile de muncă oferite de vechiul stăpân. Era o procedură foarte eficientă în cazul unor conflicte de muncă de acest tip ca un contingent de mercenari să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un concept între altele, izvorât din tradiție, pe care revoluția nucleară l-a făcut irelevant. Apărarea, războiul limitat, victoria, alianțele, verificarea, precum și distincția dintre combatanți și noncombatanți sunt alte concepte similare, invalidate de existența armelor nucleare. Faptul că factorii responsabili ezită să renunțe la modurile învechite de a gândi și de a acționa în noile condiții ale epocii este alarmant și, în același timp, rău prevestitor. Dezbaterile complicate care au creat confuzie în cazul Tratatului SALT II și încheierea eșuată a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decât să se asigure că plăcinta se mărește și că primesc cel puțin o porție, în timp ce statele interesate de câștigurile relative trebuie să fie atente și la felul în care este împărțită plăcinta. și problema trișatului limitează cooperarea. Deseori statele ezită să încheie acorduri de cooperare de teamă că partenerul îi va înșela și va obține un avantaj relativ. Există un „risc special de dezertare” în domeniul militar, deoarece natura armamentului permite o schimbare rapidă a balanței puterii. O asemenea evoluție
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asasinul Pol Pot de la putere. În al treilea rând, unele state au relații foarte prietenoase din rațiuni istorice și ideologice. Dacă un stat cu prieteni apropiați ar fi considerat agresor într-un sistem de securitate colectivă, probabil că ei ar ezita să se alăture coaliției împotriva sa. De exemplu, este greu de imaginat că Statele Unite ar utiliza forța împotriva Marii Britanii sau a Israelului, chiar dacă aceste state ar fi etichetate drept agresori de către comunitatea internațională. În al patrulea rând, dușmănia tradițională dintre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
amenințate probabil nu vor avea mare încredere într-un sistem de securitate colectivă care le transmite că ajutorul este pe drum, dar va sosi la câteva luni după ce ele au fost cucerite. În al șaptelea rând, probabil că statele vor ezita să se alăture unui efort de securitate colectivă deoarece sistemul transformă orice conflict local în unul internațional. Statele care observă diversele conflicte de pe glob vor fi, cu siguranță, tentate să izoleze regiunea și să împiedice extinderea lor, cum a făcut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rog, să închizi ușa?" O bună comunicare prosperă acolo unde cuvintele sunt rostite cu blândețe, unde există priviri și gesturi binevoitoare, amabilitate, înțelegere și tandrețe. Depunând eforturi pentru a întreține o comunicare eficientă, nici soțul și nici soția nu vor ezita să-și facă cunoscute necesitățile, putând fi unul pentru celălalt surse de mângâiere și ajutor în momentele de dezamăgire sau de stres. 44 46 Vor exista momente în care soțul va fi descurajat și momente în care soția va fi
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
formație bretonă. Una dintre cele mai interesante experiențe rămâne Însă cea a cântărețului panamez de salsa Ruben Blades, care nu doar că a introdus În muzica sa sunete ale unor instrumente ca violoncelul, flautul irlandez sau cimpoiul, dar n-a ezitat nici să integreze sonorități provenind din tradiția arabă sau din muzica flamenco andaluză. Intitulându-și discul care a rezultat din această experiență Mundo 1, artistul și-a afirmat interesul față de interculturalitate. A. L. & BOURNOURE Vincent (2001), Le Surréalisme et les
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
crevase”. Așa cum scria Alfred de Vigny, multe dintre asociații au defecte specifice mănăstirilor: reconstituie În interiorul lor aceleași tare și aceleași imperfecțiuni pe care se străduiesc să le reducă sau să le combată În lumea din afară. Alți specialiști nu au ezitat să denunțe efectele dăunătoare ale „proliferării birocratice” (John Stuart Mill) și „ritualismul” (Robert Merton), „legea de bronz a oligarhiei” făcându-și simțite și aici efectele (Roberto Michels). Mulți dintre membrii acestor asociații, am adăuga noi, caută astăzi mai curând să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]