4,829 matches
-
Început Îngrozită: copila se arăta total indiferentă față de brocaturile somptuoase și de bonetele de dantelă care, ascunzând părul doamnelor, după moda severă a timpului, le scotea și mai mult În evidență puritatea chipului și finețea trăsăturilor. După socoteala ei, orice făptură de parte femeiască trecută de zece ani trebuia să se Îngrijească de Înfățișarea ei, Însușindu-și arta de a plăcea bărbaților. O fecioară de paisprezece ani era coaptă pentru căsătorie, și cum să-l prindă În mreje pe viitorul stă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bunăvoință, ci și cu dragoste. Mai sunt și slujitori mărunți, care nu ar lăsa ca un copil nevinovat să sufere. Părintele Bernhard zâmbi cu bunătate. Era Înalt și slab, cu păr cărunt și o față blândă de copil. Din toată făptura lui iradia o nesfârșită bunăvoință. — și, În afară de asta, Adelheid se află sub protecția ducesei. Asta a fost hotărârea stăpânului nostru și știi că el nu glumește. Doamna Sophie e Într-adevăr o fire mai retrasă și mai rece În aparență
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e atât de departe... Aerul i se păru Înăbușitor și deschise fereastra. Departe În zare se vedeau Înălțimile munților de dincolo de Rin și ceva mai aproape alte coline mai dulci, cu contururi mai precise, Închipuind un uriaș jilț, pentru cine știe ce făptură de basm. Iar jos, sub zidul Înalt al castelului, Adelheid văzu grădina cu liliac Înflorit, straturile cu flori multicolore și havuzul de marmură În care susura o apă albăstrie. Fără să stea prea mult pe gânduri, Adelheid coborî scările În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât o fereastră Îngustă, prin care pătrundea cu oarecare greutate lumina mohorâtă a unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În pi cioare părintele stareț, cu Înfățișarea lui severă, iar alături, Într un jilț, un alt călugăr, necunoscut. Avea barba albă, părul așijderea, și pe piept Îi atârna o cruce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-un sentiment nou, cum nu mai cunoscuse, și care-l trezea din letargia În care-l aruncase moartea iubitei lui soții. „Dumnezeu mi-a trimis un fiu“, Își spuse el, „În locul celui pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se strecura prin ea un om Încovoiat. Conrad Își Împinse slujitorul cu grijă, pentru ca acesta să nu-și zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un mecanism la fel de nevăzut Închise zidul la loc. Cei doi săriră din creangă În creangă, dintr-un ulm bătrân care crescuse mai jos, sub stânci, și ajunseră cu grijă la poalele acestuia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața se Îndreptă din șale și de sub zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu amărăciune. Pentru prima oară - bancherul zürichez Îl cunoștea de multă vreme - pe chipul său apăruse o expresie de omenească Îngrijorare și dez nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger, o făptură supra ome nească, căruia toate patimile și durerile pământenilor Îi erau cu desăvârșire străine. Ar fi fost mai bine pentru toți, reluă eremitul. Pentru domnia ta, care ai fi rămas credincios până la moarte unui fiu pe care-l iubești nemăsurat. Pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și scundă cu care era obișnuită. Omul puse tava pe masă și-și scoase gluga de pe cap, ducând În același timp degetul la buze. Prizonierei i se păru o clipă că visează. Dar nu, era adevărat. În fața ei se afla făptura uscată a cioplitorului În piatră, care cu câteva zile Înainte Îi salvase viața... XIV Când, seara târziu, Bertold nu se Întorsese Încă de la vână toare, Conrad Începu să se Îngrijoreze. Era toamnă și Întunericul se lăsa repede. Trimise slujitori cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
luptă. Erau luptători Încercați și armele lor do borau totul În jur. Dar dușmanii erau numeroși. Mereu răsă reau alții, ca din pământ, și se năpusteau cu furie. Nikolaus căzu cel dintâi. Dușmanii Îl Înconjurară pe uriașul Hildebrand, a cărui făptură războinică Îi făcu se să creadă că era ducele din Breisgau. — Păzește-te stăpâne, apucă el să strige și se prăbuși stră puns de trei sulițe. Conrad tocmai se Întreba dacă ai lui vor putea sau nu să țină piept
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care ai necinstit-o pe fiica stăpânului tău, după ce ai adus nefericire În atâtea case? Nici de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai jurat credință, nu te-ai dat Înapoi. și acum ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și Ordine". Într-o seară, pe când își făcea rondul în sectorul repartizat, asistând la schimbul de ture al femeilor și bărbaților care lucrau la " Fabrica de nasturi", privirea i-a fost atrasă de o tânără și fermecătoare domnișoară. Această superbă făptură feminină, blondă, cu ochii ca albastrul imaculat al cerului de vară și mersul șerpuitor ca mișcarea unduitoare a spicelor de grâu sub adierea vântului, era singurul copil al unei familii de polonezi Sauciuc. Tânăra nu era altcineva decât viitoarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dimineață ca de obicei am ieșit pe prispa casei și stăteam pe o țolică rezemat de perete. Nu mă frământa niciun gând, nu mă preocupa nimic în mod special. Pur și simplu stăteam și respiram prin toți porii, prin toată făptura mea, liniștea și frumusețea peisajului. Soarele încă nu lovea cu toată intensitatea pământul ars de secetă. "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat" zice un poet ardelean. Așa o fi. Noi credeam însă că seceta dura de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sarcastic, aruncat speciei umane pentru metodele barbare de "eutanasiere". Pleoapa ochiului stâng pe jumătate ridicată crea o fantă prin care Haiduc trimitea, post-mortem, spre înaltul cerului, un reproș zguduitor Dumnezeului canin și al tuturor animalelor care se zice sunt tot făpturi ale Celui de Sus. De ce, Doamne, mi-ai rezervat o asemenea moarte rușinoasă și crâncenă?? De ce, Doamne, m-ai lăsat să fiu bătut, schingiuit și omorât atât de crunt, după ce am muncit o viață întreagă cinstit și cu devotament?? N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
odihnă, crematoriile transformau în cenușă copii, femei și bărbați. Cuptoarele de șamotă înfierbântate la incandescență nu mai făceau față puhoiului mereu crescând al ființelor omenești arse zi și noapte, 24 de ore din 24 de ore, având drept "combustibil" singura făptură de pe pământ dotată cu rațiune și limbaj, putând comunica plenar și nestingherit cu semenii ei: Omul. Prin coșurile înalte, construite din cărămidă refractară, se îndreptau spre înaltul cerului valuri-valuri de cenușă omenească, având în structura ei atomi și molecule din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de foc, izbind cu putere demențială, înțepând, tăind, șfichiuind făptura umană care lupta disperată să ne salveze de la un dezastru iminent. Era o nouă versiune a lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va fi student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Aici îi are ca profesori, între alții, pe G. Călinescu și Tudor Vianu (scriitor despre care va și scrie în ultima sa carte antumă, Amalia și alte făpturi, apărută cu circa o săptămînă înaintea morții; de altfel sînt și alți scriitori descriși în paginile de memorialistică ale volumului de povestiri). Între 1948 și 1953, va fi deținut politic, în principal la Pitești. După eliberarea din închisoare, va primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celulă, unde, de era singur, avea răgazul să-și revină, să se refacă fizic și psihic; dacă nu era singur, colegii îl îngrijeau, îl îmbărbătau, întărindu-l pentru viitoarele încercări, nu și la Pitești. Cum precizează autorul Amaliei și alte făpturi: "La Siguranță aveai un singur anchetator, maximum doi. Te puteau plesni din cel mult două părți. Dar să sară 20-30 de oameni dintr-o dată pe tine!... Și cine? Tocmai camarazii tăi de suferință și de idei, care n-o făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mult mai importante, procedînd ca în cazul pacientului lui Freud, închidem coșul de hîrtii cuprins de flăcări în dulap, crezînd că am scăpat de incendiu. Citim într-un P.S. la o amintire de la Cenaclul Sburătorul cuprinsă în Amalia și alte făpturi, următoarele: "N-am crezut că după 54 de ani, ridicând receptorul, de la celălalt capăt al firului, voi auzi din Paris: "Aici Monica Lovinescu". Mă felicită pentru apariția mea în filmul documentar Treptele căderii, realizat de doi cineaști francezi. Eram de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se clasează. Trebuie să aduci un astfel de om încît cititorii să spună: "Așa aș vrea să fiu și eu", sau măcar: Îmi place", alături de oameni despre care cititorul să spună: "Așa, ferește-mă Doamne, să nu fiu!" sau: "Scîrnavă făptură!" Omul pozitiv, dacă nu ai redat altul, trebuie să fii măcar tu, scriitorul, despre care cititorul să poată spune: "Bine zice, are dreptate!"". Se explică ce se cere efectiv comunistului: "un uriaș devotament față de cauza partidului și o generoasă dăruire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici în puterea lui Hristos (că-l poate ierta) și nici în bunătatea lui Hristos (că vrea să-l ierte). Cînd francezii spun Dieu a créé l'homme à son image qui le lui a bien rendu, trăsătura aceasta a făpturii au avut-o desigur în vedere, specifică lui Iuda. Celui care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa îi plătim cu aceeași monedă, închipuindu-ni-L după chipul și asemănarea noastră: atît de răi și neiertători încît nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște bani cu tânăra frumoasă, se fac dispăruți în noapte. — Hai, hai, acum e momentul, domnișorule Cristian ! Du-te la ea. Nu pot... O trăsură se apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cuceri de la distanță. Nu ne murdărim noi de sânge, suntem doar niște intelectuali rafinați. — Cu visurile măcinate, fără ocupație și cu portofelele cam goale, Sachi, îl completează sec Cristi. — Dar cu talente ! — O, care dau pe dinafară ! — Domnișorule Cristian, această făptură minunată poate fi a dumitale numaidecât. Cristi tace de această dată și e numai ochi și urechi. — E simplu. E inimaginabil de simplu ! Urcă-te pe scenă și cântă ! — Ha-ha, izbucnește Cristi într-un hohot isteric. Chiar că ești nebun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și Rada. Și călătoriile. Ah, și dueturile ! Și nebunia ! Chiar nu vezi, măi, omule ? Chiar deloc ? — Sigur, sigur... Și dimineața aceea când mă voi trezi și nu voi mai vrea să o văd, pe aia o știi ? Când o altă făptură minunată va apărea și eu nu mă voi putea abține ? Când o să lipsesc de la repetiții și de la masă, și ea o să plângă ? Când toată lumea mă va întreba despre ea și eu nu voi mai vrea poate să știu despre ea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adeseori insuportabil - un prezent care nu e făcut pentru noi, umanii! -, numai această trăire fulgurantă poate da semne reale despre existență și despre noi Înșine, așa cum o fâșie bruscă de lumină, bruscă și iute dispărută, poate pune În evidență o făptură care străbate un culoar Întunecat, un obiect, o pasăre. Acest prezent ne extrage, tocmai, din prezent, din cel fals sau aparent, mâzga vie și aparent consistentă pe care plutește gesticulația diurnă, ascunzându-l de fapt nu pe „el”, cel real
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]