9,472 matches
-
dintre noi. Asta înseamnă și cel mai inteligent”, „Ararat”, 1997, 8; Barbu Brezianu, Arșavir în amintiri, LCF, 1997, 33; Eugenia Vodă, Misterul Arșavir, RL, 1997, 39; George, Reveniri, 216-220; Ornea, Portrete, 281-286; Arșavir Acterian, DCS, 138; Faifer, Faldurile, 48-57; Simion, Ficțiunea, III, 287-292. F.F.
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei atitudini, exagerarea unei posibilități (MacShane, 1976, p. 206). Din nefericire, prejudecățile publicului moștenite de la înainte-mergători funcționează și în cazul urmașilor. Deși aduce venituri serioase, deși e citită mai mult ca oricând, ficțiunea detectivistică e în continuare tratată cu dispreț: Oricât de bine și profesionist ai scrie o poveste polițistă, ea va fi tratată doar într-un paragraf, pe când orice evocare de mâna a patra, prost construită, batjocoritoare a vieții culegătorilor de bumbac
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
era inevitabilă. Dar această stylistic misuse of language poate fi și un handicap, ba chiar mai rău: compensarea „emoției animale naturale”, a lipsei de bărbăție în tratarea subiectului și a formei. Iată motivul pentru care majoritatea celor care ocupă zona ficțiunii detectivistice sunt „eunuci literari”, întru nimic deosebiți de snobii care „mențin în viață revistele de avangardă”. Somat să dea o listă a celor mai buni scriitori de literatură polițistă, Chandler nu e mai generos decât fusese cu pletora de experimentaliști
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
exigențelor sale e Dashiell Hammett: la ce competiție am fi asistat dacă Hammett nu s-ar fi lăsat de scris înainte ca părintele lui Marlowe să se apuce, nu-i așa? Marele handicap al celor care se aventurează pe tărâmul ficțiunii detectivistice constă în precaritatea instrumentelor de luptă: cei care știu să scrie nu sunt capabili să construiască o intrigă, cei care se pricep la meșteșugul edificiului „polițist” scriu prost. Se pare că acest neajuns nu a fost surmontat nici până în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
făcut după toate regulile artei. Suspansul, dialogul sprințar, decorativismul și ideologia au distrus tot ce fusese bun în tradiția inaugurată de Hammett și continuată, cu atâta modestie, de Chandler... Pierderea „formei”, mutarea accentului pe „lucruri neesențiale” reprezintă bolile mortale ale ficțiunii detectivistice de după al doilea război mondial, iar un supraviețuitor al lumii vechi nu poate accepta așa ceva în ruptul capului... Luciditatea îi permite să constate că formula propusă de el trebuie oferită cu multă precauție, pentru a nu șoca un cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la Hollywood, articolele pentru reviste, precum și o intensă corespondență, mai ales după 1940), o bună parte din energia intelectuală a lui Chandler e absorbită de meditațiile asupra romanului polițist. Lucru rar, dar nu cu totul neobișnuit în mediul autorilor de ficțiune detectivistică. La Chandler, evadarea în spațiul speculației teoretice semnifica și rezolvarea unei chestiuni de identitate: oricâtă dezinvoltură ar fi arătat în raport cu genul abordat, el știa că există forme literare infinit superioare. Compunând seria de texte teoretice privind identitatea romanului polițist
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ceva mai mult decât un autor de texte perisabile. Or, un roman polițist se recitește - când se recitește! - pentru calitatea „scriiturii” și abia în al doilea rând pentru ingeniozitatea rezolvării enigmei. Povestirile polițiste care rezistă peste ani au, invariabil, calitățile ficțiunii de calitate. ș...ț Este necesară o mare îndemânare tehnică pentru a compensa precaritatea stilului, deși trucul s-a mai folosit uneori, mai ales în Anglia - notează, pe bună dreptate, autorul (Chandler, 1977, p. 64). Stilul bate misterul, cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu o poveste nouă, cu o suită de personaje noi târâte acolo doar ca să justifice o intrigă fără cap și coadă (Chandler, 1977, p. 64). Acceptarea fără rezerve a unei fracturi între partea propriu-zis „literară” și cea de „enigmistică” a ficțiunii detectivistice explică succesul imens al atâtor autori lipsiți în mod evident de cel mai neînsemnat talent literar. Singurul lucru pe care-l mai poate face scriitorul e să impună anumite restricții părții ce privește rezolvarea misterului. Cu alte cuvinte, Raymond
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a dovedit, și din acest punct de vedere, fericită: el a mizat cu toată forța talentului pe sporirea valorii estetice a textului, lăsându-l pe detectivul Marlowe pradă ezitărilor sale între metafizică și diegesis! Observațiile lui Raymond Chandler privitoare la ficțiunea polițistă depășesc limitele comentariului pur literar. Egoismul tradițional al scriitorului e pus între paranteze, fiind înlocuit cu o privire circulară adresată spațiului mai îndepărtat, al receptării. Cine citește povestea? Ce strategii de captare e obligat să dezvolte scriitorul? Cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
viziune asupra lumii. Seducția exercitată de acest roman provine, în primul rând, din farmecul dialogurilor, din inteligența și umorul personajelor, din spectaculozitatea situațiilor. Dar ea este potențată și de un procedeu literar folosit rarisim, înaintea lui Chandler, de autorii de ficțiuni pulp: acela al secvențelor narative independente, al micilor medalioane menite să contureze o atmosferă sau să sugereze imaginea unui univers mai complex decât cel descris îndeobște de proza de divertisment. Astfel de scurte strangulări ale narațiunii reprezintă oaze de liniște
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Într-adevăr, chiar și printre bărbații care nu consumau alcool în exces, disocierea era de două ori mai frecventă decât la subiecții de origine italiană. Mai recent, Gounongbé (1995) subliniază faptul că autorii africani recurg adesea, în lucrările lor, prin intermediul ficțiunii literare și al acțiunii eroului, la „mecanisme care, în marea lor majoritate, par a avea funcția de control asupra stimulărilor provenite din contactul dintre culturi”. Aceste mecanisme îl ajută pe subiectul supus aculturației „să negocieze cu una sau alta din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Înconjurați-mă, rețineți-mă. Să fiu sprijinit. Nu se plânge destul în jurul meu, nu sunt plâns îndeajuns”; - altruismul: pentru prima dată, regele se interesează de menajeră și de viața ei grea. Alte exemple, alese din viața cotidiană și nu din ficțiune, ne permit să percepem rolul intelectualizării în situații dramatice. Numeroși părinți, confruntați cu moartea apropiată a copilului lor, „recurg la capacitățile lor intelectuale pentru a-și da impresia că domină situația” (Futterman și Hoffman, 1974). Pun întrebări personalului medical și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
invocând această scuză, chiar dacă și-ar fi surprins bărbatul în flagrant delict de adulter. Noul cod nu mai face această diferență nejustificată din punct de vedere moral și vexatorie pentru sensibilitatea femeii... Sub imperiul vechii legi, se crea această stranie ficțiune că numai bărbatul putea fi atât de tulburat în eul său, jignit în demnitatea sa și zdrobit sufletește în fața infidelității soției, încât un gest tragic și definitiv să-i fie scuzat. Nu avea, nu are oare și femeia aceleași resorturi
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
să zic la multe locuri”, totul fiind o alegorie „unde prin țigani să înțeleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecând”. Pentru prima dată în literatura noastră, B.-D. avansează și argumentează nevoia de ficțiune artistică, investind cu importanță similară realității istorice „înțălesul poeticesc” al unei scrieri. În acest sens, el invocă, ironic, surse fanteziste pentru conținutul faptic al Țiganiadei, numind „izvodul ce am aflat la mănăstirea Cioarei” și „pergamena” sau „hârțoaga de la mănăstirea Zănoaga
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Creangă al Academiei Române (1965), Premiul Uniunii Scriitorilor (1968, 1977, 1995), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1994) ș.a. B. se impune, de la primele romane, ca unul dintre cei mai importanți prozatori ai epocii, unul dintre principalii novatori ai prozei românești de ficțiune. Cultivă o formulă estetică și o ideologie literară (aplicată) de o profundă originalitate. Cărțile lui, inegale valoric, dar fără excepție remarcabile, au suscitat uneori contestări sau supraevaluări, deopotrivă nejustificate, sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
a putinței de mântuire nu sunt tratate descriptiv-expozitiv, ci sunt încorporate în text, așa după cum „materialitatea corporală, fizică, e trăită în romanele lui de-a dreptul, deloc abstractă, nici măcar «povestită»” (N. Manolescu). Binomul pândă-seducție e prezent nu numai în spațiul ficțiunii, ci și la nivelul lecturii: naratorul caută să-și seducă cititorul, să-l domine, zeflemisindu-l, agresându-l, păcălindu-l. Unul dintre principalii factori ai impactului romanelor asupra publicului rezidă în contrazicerea necomplezentă a orizontului de așteptare anterior constituit. Operație
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
frumoase”, ST, 1980, 10; Marian Popescu, „Mă propun director”, RL, 1983, 23; Ghițulescu, O panoramă, 272-275; Ion Cocora, Prefață la o piesă, TR, 1987, 12; Dicț. scriit. rom., I, 422-423; Constantin Cubleșan, Mitică din Ardeal, ALA, 2000, 519; Ștefan Cazimir, Ficțiune și realitate, ALA, 2000, 519; Ghițulescu, Istoria, 414-415. Ct.C.
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
și a riscurilor globale deopotrivă. Cine Își Închipuie că există un acoperiș, un fel de scut magic, miraculos, care să ferească Europa Occidentală de atacurile teroriste și că, prin urmare, existența unui front unit Împotriva terorismului este de fapt o ficțiune propagandistă a actualei administrații americane nu Înțelege că, cel puțin În această privință, poziția administrației Bush e la fel de dură În lupta Împotriva terorismului cum a fost și cea a administrației Roosevelt Împotriva fascismului. Chiar dacă ar veni o altă administrație, lucrurile
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
altă relatare verbală ca pe o reprezentare (mai mult sau mai puțin exactă) a realității exterioare sau interioare. În cadrul acestui domeniu contestat, poziția noastră este una de mijloc. Nu suntem de partea relativismului absolut,care tratează toate narațiunile ca fiind ficțiune. În schimb, nu considerăm narațiunea ca având o valoare nominală de reprezentare exactă și completă ale realității. Credem că poveștile sunt de obicei construite în jurul unui nucleu de factori sau evenimente din viață, lăsând totuși un spațiu considerabil de manifestare
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
vechi și noi) (1987) și Femeia de la miezul nopții și alte povestiri desculțe (1994) au fost apreciate de critică în termeni elogioși. Antim Ivireanul și vremea lui e o viață romanțată în sensul bun al cuvântului. Documentele trec adesea în ficțiune și personajele se află nu o dată în dialog. Autorul realizează bune evocări de oameni și locuri din secolul al XVIII-lea. Cartea se resimte mult mai puțin de influența nefastă a dogmatismului decât antologia Bucureștii în literatură, cu deosebire în
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
erau decât din ăștia: copii ai unor părinți declasați, morți în închisoare, executați pentru a nu pângări imaginea țării. Copiii își inventau drept părinți exploratori la Polul Nord înghițiți de ghețuri, piloți de război dispăruți. Cuvântul-scuipat îl privează pe veci de ficțiunea asta acceptată printr-un acord tacit. Femeia și-a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu e atent. Se ridică, se duce la dulap, scoate un umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
abundente elemente de pamflet) în actualitate, în imediat. Literatura și presa par a fi legate de un tainic sistem de vase comunicante. Mai ales în perioade de regim totalitar, sub presiunea cenzurii și a supravegherii punitive, literatura preia la adăpostul ficțiunii dreptul de se implica (aluziv sau de-a dreptul) în cotidian. În perioade liberale, democratice, situația se inversează - ziarul deposedează pe scriitor de problemele și întâmplările de zi cu zi, furându-i cumva subiectele: știri de fapt divers, pline de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este cazul: în știre sau în relatare, de pildă. Cronologia strictă nu contează. Ordinea cronologică în narațiune nu corespunde obligatoriu cu ordinea desfășurării faptelor în timp real. Scăpați de teroarea obiectivității. Uneori, în portret sau descriere, apar secvențe în care ficțiunea (subiectivismul) se amestecă indistinct cu realitatea. Dintre toate, contează semnificația, puterea de evocare. Atenție la relațiile dintre personaje și la numărul acestora. Dacă în reportaj avem o poveste, trebuie să evităm un număr prea mare de personaje. Sunt greu de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tehnic etc.), cronică (în feature se cere mai multă documentare), editorial (scopul unui feature este de a informa, și nu de a convinge sau de a polemiza). Făcând parte din noul jurnalism, feature poate folosi tehnici și mijloace literare (inclusiv ficțiunea), scopul articolului fiind să sugereze, mai mult decât să spună. În acest tip de articol, subiectele sunt din cele mai diverse (fără un impact social prea mare). De pildă, o poveste de viață. Un bărbat din Illinois scria Comisiei Naționale
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]