51,126 matches
-
dictatoriali - pentru o bună înțelegere a Eclecticii sunt volumele teoretice ale unor Guy Scarpetta (Elogiu cosmopolitismului) ori Pascale Casanova (Republica mondială a literelor). Iarăși probabil, emblema acestui demers are ceva din naturalețea oarecum postcolonială a afirmației lui Andrei Codrescu, din finalul celebrului său film, Road Scholar : "America e un lucru indian. Dar nu mai puțin un lucru românesc." Europa lui Decuble e latină. România lui, un pământ european. Abia după ce îi vom fi găsit astfel de piloni de interpretare ai unei
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
gesturile de cruzime. Niciodată trucurile și strategiile sale nu devin sarcastice, niciodată personajul nu cade în vulgaritate, mila și dragostea se însoțesc cu fermitatea și brutalitatea cuiva care joacă totul pe o singură carte. De asemenea, regizorul renunță la un final spectaculos, păstrînd însă o doză de optimism așa cum tema socială nu este exploatată pe baza potențialului mediatic, realita-tea teribilă a comerțului cu carne vie, ci pe baza potențialului ei dramatic. Forța afectivă a personajului îl scoa-te din masca anonimatului cu
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
o aduce un gînditor se măsoară după arta cu care poate, pe un teren bătătorit pînă la sastisire de uzul tradiției, să-și creeze spațiul propriu de manevră speculativă. Cît unghi propriu are la început, atîta originalitate va obține în final. Gabriel Liiceanu este un caz simptomatic în această privință. În fiecare din cărțile sale găsim această metodă a unghiului nou. Și indiferent că vorbește Despre limită (1994) Despre minciună (2006), Despre ură (2007), sau, cum se întîmplă în cartea lansată
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
cu una din acele conștiințe civice sau patriotice sau parohial-familiale, Erica ucide pentru că nu poate altfel și în cîteva cazuri lasă o șansă celuilalt. Pînă la ce punct crima reprezintă o terapie de șoc pentru ea este dificil de spus. Finalul însă ne înfățișează ceva mai mult decît un caz izolat. Detectivul Sean îi ia arma și i-o oferă pe-a lui pentru a-l împușca pe ultimul dintre cei trei ucigași ai iubitului ei. Ea îl lichidează pe unul
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
ei de subliminal, nefericirea constituie premisa unui puternic rapel la interioritate, a unei comunicări profunde, iar această relație, marcată de zone de umbră și de tandrețe mi se pare cea mai reușită realizare a lui Neil Jordan din acest film. Finalul induce ideea de circularitate, Erica revine în același tunel unde ea și logodnicul său au fost atacați. Dar oare a ajuns ea la capăt? Concluzia nu lasă locul clasicei soteriologii justițiare, pacea este doar relativă, așa cum viața nu mai poate
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
lucrările dramatice" (pag.17). Simfonia a 2-a, op.20 reiterează "aceeași glorificare a unei teme (aici mai mult decât data precedentă, glorificarea fiind reală, ducând la împlinire, nu la anihilare), același tip de strategie timbrală, același caracter recapitulativ al finalului. Deosebit aici: conductul sonor în genere mai compact, aceasta însă din pricina dominantei stilistice pop" (pag.29). Simfonia a 3-a, op.22, mustind de ambiție constructivă și energie creatoare, se dovedește a fi un proiect foarte clar: "la început o
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
în care categoria excede ființa concretă, chipul ireductibil, ceea ce, în mod evident, nu are cum să ilustreze și perspectiva autoarei. Iar acest lucru reiese foarte clar din însăși cronologia formelor, autoportretele fiind cele mai timpurii, apoi urmează portretele pentru ca, în final, să apară tema ceva mai extinsă care privește relația om/animal. În această succesiune, perspectiva se schimbă în mod radical, iar accentul nu mai cade pe umanitate, pe specie, ci pe individ, pe experiența nemijlocită a omului concret. Antropocentrismul Danielei
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
pagină la alta. Pe alocuri impresia de improvizat, de lucru făcut în pripă este copleșitoare. Există însă și interpretări foarte nuanțate cum este cea a lui Moshe Idel la dezbaterea Culianu versus Eliade, moderată de Andrei Oișteanu și reprodusă în finalul volumului. El pune în evidență diferențele structurale dintre oamenii de știință Ioan Petru Culianu și Mircea Eliade: "...structura profundă a lui Culianu la început este deja foarte diferită de cea a lui Eliade. Are fenomenologii multiple, nu are o viziune
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
remarcat și ea asigură calitățile dicționarului. Se realizează îmbinarea obiectivității din sectorul informației cu o subiectivitate bine temperată a exegezei. Informațiile de istorie literară sunt prezente într-un chapeau cu date despre prima ediție și despre variantele ulterioare, completate în final cu o listă a reeditărilor (din păcate, nu întotdeauna completă), traduceri și referințe critice. Schema de organizare a articolelor e cea adecvată și e respectată consecvent. Se cuvine subliniat încă o dată meritul coordonatorului în armonizarea și mobilizarea echipei. Ion Pop
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
decât o propunere implicită ori o zgomotoasă tentativă de reevaluare a tânărului autor. Ideea de celălalt, atât de dragă simultan antropologilor și criticilor literari, se arată străină de metoda practicată cu lentoare de gigant aici. De la începutul editorial și până la finalul biografic mult prea timpuriu, Sorin Stoica rămâne, în linii mari, unul singur. Neschimbat și greu de tulburat. Sinceritatea, jocul de-a povestea, pofta nebună de a spune totul, raportarea la câteva personaje-blazon, finul umor bărbătesc sunt câteva din mărcile certe
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
spus. Am citat în cartea mea numeroase exemple ale acestei statornice îndoieli. Esența teatrului nÜ trebuie căutată în această incertitudine. O întreagă viziune despre teatru se exprimă aici, în acest spațiu unde forma nu apare decât pentru a dispărea în final, o formă totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua scenei atunci când crape-fantoma dansează bătând din picior. În nÜ regăsim, încă o dată, tensiunea dintre imaterial și material: pentru a întrupa imaterialul, vidul de substanță, crape (actorul) trebuie să
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
felurilor de mâncare internaționale... de la nouilles orientales la "căpșunile mari dar nu prea dulci" culese de "concetățenii noștri din spania"), poem care are de fapt miză tragică (înflorirea liliacului odată cu "leucocitele și trombocitele" fiului) e luminat prin zâmbetul amar-ironic din final: "astfel de masă bogată/ cine pe ea n-ar da viața lui toată!" (melting pot la hotel pasteur). Motto-ul poemului este, la rândul său, parodic-intertextual: "al nostru tânăr la paris învață/la gât angoasei cum să-i lege nodul
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
nor". Poezia, una cu cântecul mierlelor negre și "râsetele puternice ale brancardierilor" din spitalul Avicenne, e medicamentul cel mai puternic. "suntem ca măgarii care pasc liniștiți la poalele/ unui vulcan care se trezește" (reportaj din parisul în flăcări). Surpriză: în finalul acestui volum al realului dur, cu sugestii metafizice abia conturate, cu zgura suferinței și biciuri ale "noii ideologii mineriada copiilor intifada infantiada", se aleg câteva sonete de o perfecțiune a formei care sugerează revenirea la calm, încredere, la viața ideală
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
a teoretizat, și-a imprimat urmele umede ale răsuflării pe oglindă, a stat cu fundul dezgolit deasupra unei lumânări aprinse (degeaba însă, dacă n-a mers pe foc sau pe cuie ca fachirii!), a urlat ritmat în amplificator, iar în final, tot în pielea goală, și-a folosit proprii plămâni pentru a scoate sunete de o intensitate care a concu-rat-o pe cea redată de amplificator. Din aceeași familie de artiști, plini de fantezii novatoare pentru spectacolul de dans contemporan, a făcut
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
te izbești cu ochii închiși de un copac sau dacă te revolți orbește. Dacă beția e moderată, atunci intri într-un copac. Dacă e mare, te revolți orbește. Între una și alta rămâne întotdeauna mult loc pentru frumusețe."(pag. 327) Final nu tocmai imposibil de anticipat. Fie și pentru răsturnarea bufă a unei teogonii, fie și numai pentru micile gheșefturi cu acte false, fie și numai pentru rocada dintre un mag întunecat și-un secondant prea credul, Florescu ratează încheierea acestui
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
o adevărată rostogolire și avalanșă de sensuri progresive și tot mai greu controlabile" (p. 147). Așadar, deși, dintre toate straturile operei, ideile se pretează cel mai bine sistematizării (motiv pentru care criticul le ridică la putere, în teoria sa), în finalul logic al dezvoltării premiselor, opera lui Adrian Marino e un grandios eșec. Aceasta și pentru că ideile literare, așa cum le concepe și le rulează el, se adecvează numai aproximativ la textele literare propriu-zise. Cum punctează decisiv Mircea Martin, critica ideilor literare
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
cu un comportament corect din întreg romanul, erodează fondul de autenticitate al scrierii. Personajele sunt schițate, portretizate corect, nuanțate chiar, dar nu au o psihologie proprie, sunt palide sub raportul filozofiei lor de viață și al metafizicii. Ceea ce rămîne, în final, din romanul lui Anton Holban, sînt doar cîteva siluete de dascăli care - cu sau fără voia noastră - rămîn și ele cu greu în amintirea cititorului." La Uniunea Scriitorilor Joi, 1 noiembrie, va avea loc o premieră: lansarea produselor proiectului Să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9131_a_10456]
-
nu mai contează de ce, ci felul în care această irealitate imediată se extinde, invadează teritoriul vechilor deprinderi pentru a se substitui realității prime. Într-un fel, Lynch reface aici un excurs terapeutic, trauma personajului este retrăită exacerbat, "arsă" și în final se instalează o stare beatifică, o împăcare a sinelui, deși happy-end-ul nu se află în datele ficționale ale cineastului. Tot datorită excesului de halucinatoriu se pierde acel suspans esențial pentru filmele de aventură, fie ea și interioară, de la un moment
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
este chiar regizorul însuși, the master of puppets. În atmosfera de magie bohemă își găsește Lynch și un filon senzual, țigăncile apar într-un tablou de surîsuri enigmatice, învăluit în clarobscur. Alungarea demonilor și revenirea îngerului este poate propunerea de final a filmului.
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
cap. XV), Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea (cap. XVII), Teatrul în }ara Românească (cap. XX) și altele, fragmente oarecum străine ansamblului. în fine, există și o ultimă parte, capitolele XXIII-XXXII, complet nereușită, artificială și neverosimilă: pe măsură ce se apropie de final, romancierul își pierde suflul. Dar cel mai frapant dezechilibru nu se percepe la nivelul ansamblului (există, în fond, și mari romane compuse din părți inegale valoric), ci la nivelul fiecărui capitol. Aici, înregistrăm doi Nicolae Filimon. Pe de o parte
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
fi și a sorții), ne situează de la început într-o simbolistică demnă de cel mai bun Balzac. Pînă la urmă, chiar și spiritul de "roman negru" ce conduce din umbră acțiunea Ciocoilor... se poate revendica tot din Balzac; după cum și finalul abrupt și neverosimil ne trimite la romane balzaciene de tinerețe, precum Bal ŕ Sceaux ori La maison du chat qui pelote. Dar cel mai original avatar al balzacianismului, îl reprezintă interiorizarea lui în spirit autohton. Bucureștiul e Parisul lui Filimon
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
sunt secțiuni în care magma melodică, polifonică sau omofonă este brăzdată de fenomene pulsatorii ori, dimpotrivă, extatice, de procese ce fie că aglomerează, fie că rarefiază discursul sonor. Iar cele douăzeci și unu de salve - "in memoriam decembrie 1989" -, ce dramatizează copios finalul simfoniei, nu fac altceva decît să sculpteze la rîndul lor tăcerea, tăind de data aceasta în carnea unei sensibilități de sorginte hiper-romantică. Fiecare salvă s-a dovedit a fi aidoma unei clipe care, ca și lui Goethe odinioară, mi-a
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
reprezintă o miză atît de serioasă pentru a i se dori moartea cu orice preț. Explicația oferită în film mi se pare destul de inconsistentă și artificioasă. Odată pornit, Mr. Smith lichidează absolut orice cu o metodică aproape contabilă pentru ca în final să rămînă fericitul posesor al unui nou-născut alături de renăscuta sa iubită într-un rol matern, prostituata Dairy Queen. Un ultim schimb de focuri are loc în chiar snack-ul unde ea lucra în formulă casnică, onestă, sugerînd cumva natura viitoare
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
mai vastă". Splendid poem, impregnat de o emoție superioară, metafizică, prea puțin obișnuită în poezia noastră, în special în cea feminină, căreia i se ignoră ori marginalizează, de regulă, atari propensiuni (semnificative în această ordine de idei, referințele critice din finalul volumului. Destui critici, fie și amabili, repetă acolo unele șabloane ce trădează prudența față de o poezie de factură spirituală: poezie rece, de idei, abstractă etc. - aprecieri reducționiste, incomplete). De o vitează emoționalitate, expresie a unui neutru tonic, eminamente uman, poezia
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
să fii, ca antrenor, deștept foc. Or, marele,... Regele Ghiță... și împărțirea se zice că o cam încurcă... Acum, e drept: ce rege ai, aia ești!... Să nu ne mai mirăm. Dacă acest "rege" o dă iar în bară, în final, îl încoronăm pe următorul, că abia așteaptă. Dar, să dăm mai întîi citire apelului susținătorului viitorului monarh din Dinastia Războinicilor Eclerați... MAJESTATEA MÂRLĂNIEI VOASTRE,... (începe apelul)... După ce se scrie numele cu majusculă și cu trei binecuvântări liturgice, una în greacă
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]