272,843 matches
-
Pătrășcanu în slujba Inteligence Service-ului și Emil Calmonovici, arestat, constituia, și el, un nod al relațiilor de spionaj ale lui Pătrășcanu. Și pentru a demonstra colaborarea lui Pătrășcanu cu cercurile palatine și ale reacțiunii burgheze în general a fost folosit, după arestare, și Ioan Mocsony-Styrcea, castelul său transilvan devenind un centru PNȚ al rebeliunii împotriva statului, coordonat, firește, de Pătrășcanu. Stalin murise în martie 1953. Sistemul detestabil al proceselor organizate de el erau de domeniul trecutului condamnat. Gheorghiu-Dej ținea, totuși
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
Constantin Țoiu 31 XII 1976. Fată violată de doi semetiști într-un lan de floarea-soarelui. Întâmplare folosită în Însoțitorul, cu bătaia teribilă aplicată celor doi făptași de agronomul Vasilescu pe care N. Manolescu, în epocă, îl considera - spre surprinderea mea - unul din cei mai interesanți eroi literari din ultima vreme. Spun surprinderea mea, deoarece recenzia nu era
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
-ți revezi întreaga existență și să explorezi, pînă în străfunduri, relațiile cu ceilalți, în general, și cu familia, în special. Și totuși, urcușul muntelui este, evident, o luptă pentru viață. "Nu eram pregătită să urc muntele", spune o voce feminină (folosind ca pretext pantofii cu tocuri înalte). "Dar, de vreme ce ești pe munte, pregătește-te să suferi", îi răspunde, dur și sapiențial, bărbatul cu care are o relație efemeră ce s-ar dori trainică. Sau, poate, dimpotrivă. Căci, conform budismului - o mască
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
a politicii românești ajunsă la putere. Iliescu fără Vadim n-ar fi decât ultimul supraviețuitor al bolșevismului, într-o țară incapabilă să se proiecteze în modernitate. Reflectat în odioșeniile lui Vadim, zâmbetul circular al lui Ion Ilici pare aproape uman. Folosit pe post de machiaj, alifia Vadim a început să aibă, însă, efectul sulemenelii intens chimizate: a erodat pielea, iar acum atacă osul! "Pedeapsirea" fostului adulator al Elenei Ceaușescu seamănă cu debila corecție aplicată copilului năbădăios: în timp ce părinții și sora mai
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
autorul, că Dicționarul limbii poetice românești nu este o "necropolă" a limbii, ci /.../ o imagine-tezaur a ființei limbajului nostru poetic". Intrăm pe teritoriul cuvintelor-simbol, printre termeni cărora le descoperim istoriile, într-o hartă spectrală a poeziei românești: abis a fost folosit întîia dată cu valoare poetică de Macedonski, ac e un termen arghezian, jale, inimă, ars ne vin de la Dosoftei. Unele cuvinte sînt redescoperite ca avînd valoare poetică după o perioadă de uitare, așa e, de exemplu, carne: folosit de Heliade-Rădulescu
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
a fost folosit întîia dată cu valoare poetică de Macedonski, ac e un termen arghezian, jale, inimă, ars ne vin de la Dosoftei. Unele cuvinte sînt redescoperite ca avînd valoare poetică după o perioadă de uitare, așa e, de exemplu, carne: folosit de Heliade-Rădulescu pentru a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu sau Ion Barbu, căutători de vocabule inedite. Putem depista și cuvintele cu cel mai mare succes: cer, cenușă, cărare, drum, casă, ceață cîntec, clopot, cuvînt, dimineață
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
scriitorii amintiți. însă gradul de rigiditate care intervine în actul lor critic poate desemna o întoarcere la "rădăcini", o puternică întoarcere la maniera clasică de a face critică (poate încă o întoarcere la Maiorescu?). Sintagma "postmodernism clasic" pe care am folosit-o în cazul lui Oțoiu, capătă și mai mult sens, odată cu apariția cărții lui Bodiu. Un alt punct asupra căruia cad de acord cei doi este caracterul de outsider al scriitorului optzecist. Oțoiu face o întreagă teorie a frontierei în
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
este foarte importantă pentru lucrarea lui Andrei Bodiu. Ce-i desparte pe cei doi? Oțoiu este teoretician. Bodiu tinde spre critica de ierarhizare. Primul comentează fără să facă judecăți de valoare, zeci de prozatori. Nu propune o ierarhie. Bodiu nu folosește criterii de valorizare, însă alege dintr-un cîmp poetic de altfel foarte generos. Acesta este doar primul volum, dar găsim doar șase nume: Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu. Să sperăm că lista
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
spectacol a omului de lume coexistă în personalitatea lui George Pruteanu. Și se regăsesc, tot asociate, și în cărțile lui, care se remarcă deopotrivă prin valoare documentară și spirit ludic, prin rigoare și ingeniozitate. George Pruteanu a făcut carieră politică folosindu-se de formidabila sa elocvență (într-o țară în care, după abandonarea oficială a limbii de lemn, aproape nimeni nu mai știe să vorbească). După ce a devenit popular prin intermediul televiziunii, și-a convertit popularitatea în capital electoral, ajungând senator al
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
veșnicie călare pe globul pământesc. /.../ Și fiindcă toate acestea trebuia să poarte un nume/ li s-a zis Marin Sorescu." Aproape din nici un text nu lipsește, bineînțeles, umorul. Un umor care este mai curând satiră decât umor, întrucât autorul îl folosește, ca pe o armă, în veșnicele lui dispute. O antologică desfășurare de umor găsim, de pildă, în pamfletul Tipuri de parlamentari rupte din viață: " TIPUL JĂMANFIȘIST. Nume de cod: Geambo. E jmecher. Are privire de ciumeg și mers de șmenar
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
montaj de texte îl aduce în prim-plan pe George Pruteanu ca polemist. El duelează simultan cu mai mulți adversari, având o remarcabilă atenție distributivă (în genul lui Adrian Păunescu) și dovedindu-se rapid în reacții. În plus, știe să folosească prompt orice intervenție în favoarea sa, citând-o în mod repetat și creând impresia că o întreagă armată de susținători îl urmează. Până la urmă, chiar așa se și întâmplă. Impresia de participare numeroasă atrage prin ea însăși noi participanți. George Pruteanu
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
are un demon al contrazicerii, demon care, în cazul lui, reprezintă o achiziție de dată recentă. Până nu demult, el era un pedagog - mai exact spus: un scriitor cu geniul pedagogiei - care explica prietenos și cu umor contemporanilor cum să folosească limba română (și uneori, implicit, cum să-și trăiască viața). În ultima vreme, însă, el tinde să se transforme într-un avocat insistent și agasant, obsedat să răspundă tuturor adversarilor și tuturor argumentelor lor. Ar fi păcat ca George Pruteanu
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
de a descrie - într-un context care nu riscă ambiguități - exact ceea ce destinatarul trebuie să selecteze dintr-o pagină scrisă în engleză (la rubrica intitulată language). Citatul mai atestă și răspândirea formei link-uri - la un substantiv (link) care se folosește în sensul său informatic mai ales la plural și care urmează calea cea mai obișnuită de adaptare a englezismelor (ca neutre cu pluralul în -uri.). În acest caz, forma (scrisă cu sau fără cratimă) link-uri/linkuri e foarte frecventă
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
informatic mai ales la plural și care urmează calea cea mai obișnuită de adaptare a englezismelor (ca neutre cu pluralul în -uri.). În acest caz, forma (scrisă cu sau fără cratimă) link-uri/linkuri e foarte frecventă, în vreme ce links se folosește în titluri de rubrici, în genere acolo unde nu e nevoie de flexiune, iar redundantul links-uri (cu două mărci de plural, din engleză și din română) e atestat destul de rar.
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
plecînd poate chiar de la distribuirea într-un rol sau altul. Situația și aparițiile au fost previzibile: Tudorel Filimon în Egist nu mă surprinde cu nimic, știu pas cu pas cum își va construi personajul, cu șarje cu tot. A fost folosit într-un registru unde nu mai este obligat să descopere ceva, apelînd la aceleași mijloace. La fel Raluca Penu (nu am văzut-o și pe Carmen Stimeriu. Deocamdată.). Clitemnestra se comportă la fel și cu Egist, și cu Casandra, cu
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
Andreea Deciu Alfred Kazin reprezintă criticul literar prin excelență, comentatorul cu priză la text, receptiv la literatura zilei înainte de orice, înainte de literatura ca tradiție sau canon. Folosesc timpul prezent, deși Kazin s-a stins din viață în 1998, pentru că recenta lectură a jurnalelor sale m-a adus în imediata vecinătate spirituală a unui om viu, de o vitalitate nelegată strict de funcțiuni biologice. Kazin a fost martorul
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
eșecul scandalos din Parlament. Cu alte cuvinte, dl Năstase l-a luat pe Priboi pe garanția sa, încă o dată, deși ar fi trebuit să-și dea seama că una e relația de amiciție personală și cu totul altceva e să folosești statul sau AGVPS-ul drept poligon de tragere pentru asemenea amiciții. Într-un editorial din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu i-a reproșat tăios premierului că pune mai presus relațiile personale decît interesele țării. Întrebarea Cronicarului e alta, îl are Priboi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
și accepțiunile pe care sacrul le capătă în modernitate, precizând că lucrarea lui nu e expresia unei "nostalgii secrete", ci a înțelegerii și a simpatiei pentru condiția trecută a omului religios. Necesitatea unei expuneri clare îl face pe Eliade să folosească două concepte invariante (omul religios și omul areligios), ce se definesc unul pe altul prin negare și, probabil, această definiție negativă a omului modern determină afirmarea incompatibilității modernitate/religiozitate. Dincolo de această critică, Sacrul și profanul se impune ca una dintre
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
ceva, ori fac pronosticuri pentru curse de cai, joacă go sau șah... Sau rezolvă cuvinte încrucișate... Da, și cuvintele încrucișate, jocul cu textul... Tocmai jocul cu textele e cel care comandă demersul... Însă, în același timp, nu-mi interzic nimic. Folosesc și procedee aproape oulipiene, jocuri pure ale formelor textuale, însă nu e nimic strict aici, nici dogmatic... Nu mă feresc însă nici să construiesc psihologia unui personaj, o focalizare internă asupra psihologiei unui personaj... Ne putem juca, într-adevăr, cu
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
sfera aprecierii pozitive. Evident, adevărat nu e prin nimic specific aplicării la mașini: în limbajul tineresc contemporan, e de câțiva ani termenul la modă pentru judecata pozitivă asupra muzicii, hainelor, persoanelor etc. Cu referire la mașini, adjectivul e cu siguranță folosit foarte frecvent, chiar în scris: Când o să-ți fluture unul cheile unui apartament și ale unei mașini adevărate, vei uita promisiunile" (arhiva on-line Cotidianul, 2000 - reportaj); "O mașină adevărată ar fi poate Toyota, dar nici măcar nu pot spera la așa ceva
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
familiar la modă - alt mijloc actual de a indica valoarea automobilului: "El și-a întins antenele și a aflat că în localitate au apărut niște "mașini de mașini"". Bengos e un exemplu pentru tendința lingvistică, de mult observată, de a folosi "dezagreabilul ca mijloc de întărire". Aceeași tendință se reflectă de fapt și în evoluția semantică a adjectivului (de origine participială) supărat. Dicționarul de cuvinte recente (ed. a II-a) al Floricăi Dimitrescu înregistrează sintagma muzică supărată, din argoul tinerilor, ilustrând
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
mai au propriu-zis statut uman: rolul lor este de a servi drept obiect sexual soldaților. Spun obiect pentru că multe dintre ele sînt adeseori bătute crunt, uneori maltrate, mutilate pentru restul vieții, și în cele din urmă ucise, după ce au fost folosite de soldați. În "Încăperea femeilor" se află copile de 12 ani, fete tinere, mai puțin femei căsătorite. Toate au fost "alese" de gărzile care le supravegheau în timpul zilei, dar ridicate noaptea din mizerele paturi ale lagărului, de parcă într-un fel
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
sfințenie. După o vreme s-au mutat la cafeneaua "Oteteleșeanu" și, acum, după război, scriitorii se adunau la Capșa și tăifăsuiau, înainte de mese, cel mult o oră, de două ori pe zi. Nu sînt deloc stîlpi de cafenea, ci o folosesc ca un mijloc de a se întîlni, a conversa critic. Mai tîrziu, în 1929, cînd a devenit, numit de Iuliu Maniu premier, director al Educației Poporului, cu rang de secretar de stat, director al Naționalului bucureștean și președinte al S.S.R.
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
interesul pentru pornografie este să-l crești pe acela pentru arta adevărată. Partea proastă este că autoritățile culturale înseși dovedesc adesea o anumită aplecare spre pornografie. Să ne înțelegem: pornografia nu se limitează la fotografiile cu femei care se masturbează folosind tehnologii moderne din Hustler. Există pornografie în gîndire și în exprimare, în comportamentul privat sau public, în gesturi. Faptul că un adjunct al ministrului Culturii s-a dus la lansarea revistei lui Flynt constituie deja un prim indiciu. Dl Ion
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]