8,881 matches
-
tot timpul împreună. O să te transform într-un fluture frumos, colorat, precum petalele florilor. Povestea gărgăriței neastâmpărate Într-o dimineață de primăvară timpurie, o gărgăriță care se ascunsese de astă toamnă într-o gaură din pământ, ca să se adăpostească de furiile iernii, simți căldura razelor de soare care încălzeau pământul și se hotărî să iasă afară din ascunzătoare. - Vai, ce multă lumină e afară! Se frecă ea stângace la ochișori. Înaintă încet prin pământul umed. Deodată, simți ceva rece la piciorușe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
generos, să ies din găoacea mea. Într-o seară, am observat de la distanță un cerșetor așezat la un colț de stradă. Imediat mi-am zis: "Iată o ocazie". Ca să ajung mai repede, am pornit printre mașini. Șoferii mă claxonau cu furie, dar eu nu-i luam în seamă. Mintea mea lucra cu febrilitate. Mă și vedeam dezvoltând ideea că numai aparent generozitatea este în favoarea altora. În fapt, este în favoarea noastră. Dând câteva monede unui cerșetor, ne cumpărăm la un preț foarte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreau. Dacă trebuie să pățesc ceva, cel puțin să știe lumea adevărul". "Dar ce mă interesează pe mine adevărul? țipa ea isterizată de frică. Și ce-i interesează pe copii adevărul? Ascultă, i-a zis într-o zi cu o furie rece, dacă pui în pericol viața copiilor și soarta lor, să știi că te omor cu mâna mea, nu mai e nevoie să-ți facă ei de petrecanie. Nu-ți îngădui să-i sacrifici pe copii." " Dar nu mă sacrific
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei nu s-ar fi mirat să mă audă într-o zi că-mi asum chiar rolul lui Dumnezeu, convocîndu-i și pe ea și pe dresori la Judecata de apoi... Toate prostiile astea îmi treceau prin cap și clocoteam de furie și de rușine. Eram îndîrjit împotriva Eleonorei și câteva zile n-am discutat nimic cu ea. Ce vreți, domnilor, m-am obișnuit cu ideea că oamenii mă privesc bănuitor. Nu mai știu să am încredere în simpatia lor, ceea ce, îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiecare zgârietură. Lumina nu slăbea o clipă, năvălea prin pleoapele mele neputincioase și mă orbea. Nu mă opream totuși. Am făcut, astfel, de câteva ori ocolul peșterii fără să dau de nici un semn de ușă. M-am pomenit strigând de furie și de neputință și mă mir că în clipa aceea n-am înnebunit de-a binelea, deoarece în locul vocii mele am auzit țipătul femeii de la frizerie, isteric, sfărîmîndu-se de pereții de piatră. Deodată, m-am simțit apucat de umăr și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
secerișului, trăsnetul a lovit un copil. L-a omorât pe loc. Copilul arăta frumos, liniștit, fără nici o umbră de spaimă pe față. Numai nările îi erau carbonizate. Curând a început ploaia și atunci tunetele s-au rărit. Ploua torențial, cu furie și cu bucăți de gheață cât un ou. O grindină cum nu mai întîlnisem. Bucățile de gheață loveau cu zgomot acoperișul de tablă și, de pe fereastra sălii de așteptare, le vedeam rostogolindu-se pe peron, în vreme ce vântul gonea norii ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noastră, din spatele unei tufe de mărăcini apăruse un idol de piatră cu pieptul mânjit de noroi și cu gura desfăcută într-un râs sarcastic. Avea nasul sfărâmat de o lovitură care lăsase o cicatrice urâtă în piatră. Cineva lovise cu furie probabil, mutilând fața idolului, dar cicatricea accentua și mai mult râsul sarcastic și crud. Pe jos, era o crustă de noroi uscat, iar în această crustă se vedeau foarte bine urmele pașilor care după aceea dispăreau. Nu atât dispariția urmelor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o recâștig pentru mine. Și, iată, întîmplarea făcu să urc cu un etaj mai sus, să bat la o ușă străină, o femeie necunoscută să-mi trîn-tească ostentativ ușa în nas, și pățania asta neprevăzută și comică să-mi tempereze furia inițială, ca o binevenită supapă de siguranță. Domolit și calm (căci aceasta era singura atitudine cerută de împrejurare) am intrat apoi în odaia Mihaelei. Cine-mi dictase să mă cufund în tăcerea îndărătnică ce se dovedește atât de necesară? Sânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bolnav amână mereu ceasul operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și cu o mulțime de popoare. Cu scut, pavăză și coifuri, înaintează din toate părțile împotriva ta. Lor le încredințez judecata, și te vor judeca după legile lor. 25. Te fac să-Mi simți gelozia, și se vor purta cu furie cu tine. Îți vor tăia nasul și urechile, și sămînța ta va cădea lovită de sabie. Îți vor lua fiii și fiicele, și ce-ți va mai rămîne, va fi mîncat de foc. 26. Te vor dezbrăca de haine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
nimeni - la un tablou măreț, agățat pe un perete imens de gheață. A nins mult, cu fulgi mari, ce se poticneau în propria manta pufoasă, motiv pentru care zăpada căzută a acoperit toate meleagurile, acestea ostenind a mai ține piept furiei albului. Copacii golași și triști, rămași fară nicio podoabă a straielor, par acum bucuroși să fie încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-un joc... Casele împodobite cu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
necunoscut, 2010, pp. 294 ș.urm. Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sufocat ani de-a rândul din pricina familiarității conjuncturale pe care am avut-o, la un moment dat, cu revista Flacăra. Cum să uit, între altele, că numai abilitatea comprehensivă a lui Adrian Sârbu mi-a salvat rubrica de la ProTV în fața furiei dezlănțuite, de tipul „ori el, ori eu“, a „bardului de la Bârca“, despre care spusesem, oarecum jucăuș, în prezentarea unei cărți despre propaganda politică (semnată de Călin Hentea) că, dacă Goebbels l-ar fi avut pe Păunescu, național-socialismul lui Hitler n-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au existat două tipuri de ideologie care a respins dragostea, oricât de lucidă, față de trecutul relativ apropiat și relativ bun, în genere burghez, iar aceste ideologii exclusiviste au fost fascismul și comunismul.“ Ei bine, dacă de antiburghezia fascismului am scăpat, furia antipaseistă a neocomunismului o simțim tot mai frecvent și tot mai agresiv. 9 decembrie 2010 Două inconștiențe. Una dulce, alta amară Îngerii (sau diavolașii) întâmplării mi-au hărăzit în două zile de decembrie două experiențe aiuritor de diferite. Pe 13
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de căutare ar trebui să fie permanentă. În mod normal, nu specialiștii trebuie să-i caute pe jurnaliști, ci invers [...] Treaba jurnalistului e să facă opinia spe cialistului să ajungă la public“. Așa cum sistemul electoral înregistrează de două decenii (cu furie sau indiferență, cu dispreț, exasperare, cinism, scepticism, neputință ori triumf stupid) faptul că o treime din populație nu votează, la fel presa privește lumea specialiștilor cu un păgubos amestec de silă și milă. Când s-o aplaude, îi vine s-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Tipătescu și Cațavencu. Marmoree nele brațe, „tu ești sântă prin iubire“, „plutești ca visul de ușor“, palorile Cezarei, Răsai asupra mea, luntrea din Sarmis, insula lui Euthanasius, față cu istericoasele Mița Baston și Didina Mazu, năbădăioasele Zița și Veta, cu furia răzbunătoare a Ancăi și sarcasmul final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce a fost până la un punct o pură plăcere paseistă, dată fiind construcția meseriașă a albumului, avea să se transforme în cele din urmă într-un amestec de ulu ială, furie neputincioasă și resemnare. Ei da: avem tradiție în războiul cu statuile! Încă în iunie 1848, România deliverată, un C.D. Rosen thal, cu Justiția și Dreptatea, adusă de pe Câmpia Filaretului și amplasată cam pe locul CEC-ului de azi, era dărâmată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Acum observ că biletul e moft și că tot ce contează e forța mârlăniei, presiunea ghiolbanului și tratarea animalică a spectatorului ovin. Cu tristă resemnare, Dan C. Mihăilescu Acesta e(ra) textul mailului pe care, chiar a doua zi după furia neputincioasă, adică vineri 4 noiembrie, i l-am expediat lui Grigore Cartianu, în speranța că l va publica în Adevărul. Numai că zeii spectacolului au decis altfel: după alte două zile m-am trezit cu mesajul îndărăt: nu’ș’ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fost paseistul din mine când, la Gală, se tot vorbea de vești, și nu de știri sau informații? Legătura ProTV-ului cu american dream a fost e xemplificată o dată mai mult, cu ghidușă nostalgie. Mediafaxul s-a născut dintr-o furie a lui Adrian Sârbu, aflat în 1990 la cârma informațiilor în guvernul Roman, cum că nu știu care ziar relatase distorsionat o chestie. Sârbu - reacție tipică! - și-a luat câțiva oameni, a găsit o cameră, câteva mese și un fax și a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spun: de cealaltă parte a existat, subțiratică, e drept, dar intens patriotică, și boierimea autohtonă, cea care a știut, la limită, să treacă peste individualismul beton și dezbinarea cumplită care-o carac terizează și să-l accepte, după valuri de furie și redute pam fletare, pe Carol I. Odată aluvionate circumstanțele istoric agravante și ate nuante, diabolizarea persistentă a înseși ideii de bogăție ni se etalează ostentativ. Dependentă secular de stângismul francez, mare parte din Opinia dâmbovițeană s-a arătat adeseori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
netreb niciei, să sufoce elitarismul productiv de dragul egalitarismu lui atoatedistrugător, să scuipe și să calce-n picioare bla zoanele, indiferent dacă era vorba de boierimea conservatoare ori de burghezia liberală. Iar comunismul n a făcut „decât“ să ducă la paroxism furia slugii față de supe rioritatea naturală a stăpânului, alterând Ierarhia și Autoritatea, adică rânduiala, însăși energia vitalizantă a organismului social. Cât despre literatură, „eu îmi apăr sărăcia și nevoile“ a devenit de mult numitor comun. Oriunde te ai uita, de la sămănătorism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
anticapitalism, antiamericanism, antioccidentalism și cultul „justei redistribuiri“, paralel cu fascinația Chinei și-a Rusiei putiniene. Totul în numele unei bizare - de fapt demente - reverii a sărăciei universale. Ură față de multinaționale și de salariile patronilor „vinovați“ de performanță și, deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doișpe la sută care dețin trei sferturi din averea Franței, jos luxul, rafi na mentul, „cultismul“ și estetismul. Vivat insignele cu Guevara, Cas tro, Mao, Chavez, șepcile și bărbuțele leni niste, vivat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Mocanu, Răzvan Popovici, Roman Tolici și Bogdan Ghiu. Ca vechi împătimit de farmecele patrimoniale bucureștene, m-am trezit cu plăcere invitat în peisaj (paseismul textului meu făcând pereche în paginație chiar cu Casa Melik, superb invadată de vegetație), numai că furia exasperată cu care am răspuns celor cinci întrebări m-a făcut să mă îndoiesc serios că redacția îmi va accepta în cele din urmă opinia. (Slavă Domnului, n-a fost așa.) Pe scurt, vorbeam de obediența arhitecților (adeseori criminală cultural
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care-mi evocă bine-cunoscuta, bucureșteana imprecație macho-șoferistică față de femeile la volan, în contexte de (ne)vinovată culpabilitate carosabilă: „Du-te la cratiță, fă, fir-ai a dracu’ de proastă cu cine ți-a pus volanu-n mână!“ Urlet geamăn cu nenorocita furie proletariană a fesenismului dâmbovițean din 1990 și ceva, când cu „Moarte intelectualilor“, „IMGB face ordine“ și duhorile misologiei postceaușiste pentru care ochelarii, barba, ezitările, referințele culturale, poza lui Coposu și aplauzele pentru Vali Sterian erau una cu delictul de leznațiune
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
său, care clintea pietrele din loc și domolea furtunile pe mare, la incapacitatea de a ieși din regrete, după ce a pierdut-o pe Euridice, ceea ce le-a făcut pe femeile trace să-l sfâșie într-o clipă de invidie și furie. Un bărbat "clasic" n-ar fi procedat ca el. S-ar fi purtat ca Tezeu care o părăsește fără probleme pe Ariadna, după ce s-a folosit, în labirint, de firul ei de lână. Și ce are comun, oare, Pygmalion cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]