5,057 matches
-
apa din piscină, doar furtunul de vid Îi cutreiera oglinda, aspirînd frunzele și insectele. Am ocolit casa pe alee, trecînd de garaj și de intrarea În bucătărie. Prin peretele de plasă ce Înconjura terenul de tenis, am văzut prosopul și geanta de sport a lui Crawford pe masa de metal vopsită În verde din dreptul fileului. Suprafața terenului era presărată cu mingi și fiecare nou-venită făcea caramboluri cu celelalte ca bila albă pe o masă de snooker aglomerată. — Bobby...? am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
agreabil. Cine Îl Împușcase? Țineam pistolul În mîna umedă de sînge și ștergeam cu grijă amprentele asasinului. Era o armă de calibru mic, un pistol potrivit pentru o poșetă de femeie, și mi-o imaginam pe Paula Hamilton ducîndu-l În geantă, cu mîna albită de strînsoare pe patul armei, intrînd pe poarta de sîrmă a terenului și Înaintînd printre mingi În timp ce Crawford Îi făcea cu mîna. Bănuind că eu n-aveam să-l trădez niciodată, se hotărîse să-l ucidă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aiurea și, dacă așa și gândești, nu ești decât o femeie la fel cu acea sărăntoacă! Știi cât au suferit mama, tatăl și soțul ei? Nu vrem decât să primească ce merită! Ghazal se ridicase în picioare și scosese din geantă hârtiile cu cererea ei pentru grațiere. Le puse pe masă înainte ca o femeie din casă, rămasă cu o tavă în mână, să așeze ceștile pentru ceai. Se duse spre ușă și spuse înainte de a ieși: — Am totuși încredere că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se uite unde se ascunsese bărbatul care strigase. N-apucă să se-ntoarcă, fiindcă o lovitură puternică o izbi, încât, pentru o clipă, avu impresia că îi zburaseră dinții. Începuse să sângereze, dar nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar, turnătorul era cu ei. Vorbea în întuneric, fără să se ferească ori să-i mai pese că îl recunoștea: era șeful biroului de cenzură, care se afla lângă Children’s Society, în aceeași clădire
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cumpănă. Stere nu voia s-o scrie și pe ea în actul făcut. Ba ieșise și cu ceartă. Asta fusese în ziua când veniseră antreprenorii cu planurile. Erau doi domni grași, cu dinți de aur. Îmbrăcați bine. Țineau la subsuoară genți mari, pline de hârtii. În degetele groase, purtau inele scumpe, împletite, cu pietre roșii ca para focului. Căutaseră în maldărul de acte și scoseseră desenele pline pe margini de linii și cifre. Unul le spunea, ei, lui Stere și dogarului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie, îi puseră să iscălească, dacă știau. 330 - Ai de dat atâta... zicea roșcovanul. Dacă nu aduci banii într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vrei să zici, ăsta, cum îl cheamă, maistrul tâmplar? M-am întâlnit cu el acum câteva zile când am trecut pe acolo ca să văd cum arată spațiul de lucru. Mi-am aruncat masca, ochelarii și mănușile de lucru într-o geantă de pânză veche și ponosită și m-am uitat în jur. Unde e crema de mâini? —Uite! Sally o aduse de pe masa din bucătărie. Văd că ai grijă de pielea ta. —Prostule, e pentru păr. Am vârât-o în geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
geantă de pânză veche și ponosită și m-am uitat în jur. Unde e crema de mâini? —Uite! Sally o aduse de pe masa din bucătărie. Văd că ai grijă de pielea ta. —Prostule, e pentru păr. Am vârât-o în geantă. — Mă dau cu ea pe păr înainte să încep să sudez sau să șlefuiesc. Altfel mi se umple de șpan, talaș, bucățele de oțel, Dumnezeu mai știe ce... se încurcă rău și nici că mai pot să mi-l curăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins focul. Nimic spectaculos, o arsură mică. Totuși... Păstrând tăcerea, Sally îmi pasă arcul de sudură pe care-l ținea în mână, iar eu l-am pus într-o altă geantă. —Non1 cred că o să te vizitez prea des la lucru, mă anunță el. Nu-i nimic. Sunt sigură toți băieții cei disponibili de acolo îmi vor sta pe cap dându-mi așa-zise sfaturi, ca să mă ajute. Exact ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dea sfaturi când văd o femeie care mânuiește mașinării. Bineînțeles, cu excepția celor casnice, caz în care nu se pricep să le folosească și au ei nevoie de ajutorul tău. Ce chestie! Deschisei ușa de la intrare și începui să cobor cu gențile către furgonetă. Studioul meu se află în Holloway, e o extensie a uriașului depozit de alături, pe o străduță interioară, nici urmă de locuință prin preajmă, numai complexe industriale în paragină, unul după altul. Sigur, locuiesc aici aproape ilegal - clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa de nedumerit când am pronunțat numele sălii de sport. Furgoneta, un Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care și-o făcuse singur, cu ochii mijiți în fâșiile de lumină palidă. Toate bune? ne întrebă cu prietenie în timp ce eu mă avântam afară din mașină. Să vă ajut? Sally dispăru invocând o scuză subțire, în timp ce eu și Bez înfundarăm gențile prin intrarea îngustă, de-a lungul unor coridoare aglomerate, și în jos, pe scările acoperite cu linoleum, până la subsol. Când trecusem pe acolo cu o zi înainte, avusesem o confruntare macho, tipică, de la distanță, ca să vadă dacă am habar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah, mă scuzați! adăugă ea dându-și seama că MM și Hazel discutau în colț. Mă încălzesc un pic, OK? Țopăind până la pervazul uneia dintre ferestre, își sprijini un picior pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreo altă urmare în afara unei alergii la iarba proaspăt tunsă, e greu să te mai lași cuprins de freamătul credinței în supranatural. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Odată ce termină de discutat cu MM, Tabitha se năpusti iar în sală, își luă geanta, își flutură părul, îi aruncă din nou o privire ucigătoare lui Violet și se năpusti afară, gata s-o pornească oriunde, dar neștiind încotro. În tot acest timp, Violet se purtă de parcă întreaga poveste nu merita atenția ei, o tactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
facem brelocuri. Pe spate, inscripționasem numele piesei și data de astăzi. Cu timpul, creațiile noastre au devenit din ce în ce mai extravagante; unele dintre brelocuri erau clar mai mult decorative decât practice. Îți tai mâna dacă te-apuci să cauți chestia asta pân’ geantă, zise Lurch, ținând în mână ultima dintre creații, care avea o crustă așa de groasă de fragmente de metal sudate încât părea o bucată de magnet pe care o pusesem în mijlocul camerei și care atrăsese jumătate din resturile din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
găsit-o, Sam? Privind-o în ochi, i-am spus: —Matthew a găsit-o pe jos, pe platforma de serviciu și mi-a dat-o mie. A crezut că e a mea. A, oricum, mulțumesc, zise Violet, strecurând agrafa în geantă. E un mister cum am putut s-o pierd. De obicei, nu cad. Pe platforma de servicii? adăugă ea, perplexă. Ce ciudat. Sophie, care se afla chiar lângă ea, se albise la față; ochii ei semănau cu două găuri imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care se afla acum în geanta lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită agrafa? Până la urmă, s-a dovedit că nu ar fi contat deloc; n-ar fi fost nici o diferență dacă aș fi făcut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a spus în final exact opusul a ceea ce gândea cu adevărat. Capitolul douăzeci și patrutc "Capitolul douăzeci și patru" La ieșirea din lift, în holul de la intrare, am văzut două fete, una dintre ele sprijinindu-se de zid, plângând și strângându-și geanta la piept, cealaltă încercând s-o consoleze. Amândouă purtau uniforme, fuste gri plisate și cămăși albe, pe care le personalizaseră asortându-le cu pantofi negri cu toc, ciorapi simpli negri și, pe deasupra, geci din acelea umflate. Rezultatul era de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ele. — De ce mi se întâmplă numai mie? suspină ea. — E, nu-i mai băga în seamă. Sunt o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic mai veselă. Ce dracu’, acum ar trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sumeriană Ur, cu cap de taur aurit, din anul 2 400 î.e.n.“. Aceasta fu curând luată pe sus. Pe alta - „vas votiv din calcar alb, de asemenea din Warka, din anul 3 000 î.e.n.“. Salam îl văzu dispărând într-o geantă sport. A fost nevoie de doi oameni pentru a ridica o „statuie reprezentându-l pe regele Entemena din Ur, din anul 2 430 î.e.n.“ și de un al treilea pentru a o ghida prin proaspăt deschisa gaură din zid. Salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
adolescent plin de coșuri din orașul lui Saddam. Un motiv în plus să petreacă cincisprezece ore în compania pulverizatorului de oase care era Racheta Deșertului. În ultimele două ore ațipise, tresărind de fiecare dată când autobuzul făcea o oprire. Ținuse geanta în poală tot drumul, cu mânerele răsucite în jurul încheieturilor, în cazul în care hoților nenorociți din jurul lui le venea vreo idee. Chiar înainte de-a deschide ochii, a pipăit geanta, ca să se asigure că se mai simt formele dinăuntru; i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tresărind de fiecare dată când autobuzul făcea o oprire. Ținuse geanta în poală tot drumul, cu mânerele răsucite în jurul încheieturilor, în cazul în care hoților nenorociți din jurul lui le venea vreo idee. Chiar înainte de-a deschide ochii, a pipăit geanta, ca să se asigure că se mai simt formele dinăuntru; i-a apreciat, de asemenea, și greutatea. Cât despre cercei, știa că se aflau într-un loc foarte sigur. Se făcuse miezul nopții când a coborât din autobuz. Nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar măcar iordanienii nu se înjosiseră să-și confirme tiranul cu un procentaj de 100% la vot. Unul din fiii lui Naasri îl aștepta, plictisit și nepăsător lângă grilaj. Nu spuse nimic și nici nu se oferi să-i ia geanta lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se iviră indicatoare care te îndrumau către Amfiteatrul Roman, ceea ce însemna că souk-ul era aproape. Pe când străbăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a făcut o greșeală. Îl caut pe domnul Naasri. —Mahmud? — Da. —Eu sunt Nawaf Naasri. Sunt fiul tatălui meu. Vino. Îl conduse pe Mahmud afară din cafenea, pe o altă alee. Ar putea să mă înjunghie aici, să-mi ia geanta și nici c-o să afle cineva vreodată. În schimb, Nawaf bătea ușor într-unul din obloanele de oțel. După o secundă sau două, acesta începu să se ridice, acționat parcă de un mecanism electric. Înăuntru străluceau lumini fluorescente, dezvăluind ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]