4,554 matches
-
dând acumulări loessoide sau dune de nisip. Uneori evacuarea elementelor fine duce la dezvoltarea unui peisaj de câmpuri de pietre și blocuri, asemănătoare ergurilor. Acțiunea fluviatila (fluvio-periglaciatia, gelifluviatia) este prezentă o perioadă foarte scurtă și are un efect limitat în geneză reliefului. Rețeaua hidrografica este slab organizată; regimul debitelor este influențat de natură climatului și de stratul înghețat al solului. În multe situații scurgerea se efectuează pe un pat înghețat. Vară sunt caracteristice inundațiile de mare proporție și transportul masiv de
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
neinundabile sunt : popinele sau gradistele (martori din terase sau din interfluviu), conurile de dejecție și trenele (glacisuri). Lunca este deci o albie mai complexă, care apare în timpul profilului de echilibru că o materializare a acestuia. Structura luncii rezultă din însăși geneză ei. În fundament se află rocile în loc, retezate aproximativ la același nivel. Urmează un strat de aluviuni, heterogen din punct de vedere petrografic și granulometric. În partea superioară, albia majoră este acoperită de un strat de argilă aluviala. Aceasta este
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
a se integra timpului sacru. Datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, doctorul Zerlendi este unul dintre puținii oameni care au reușit să treacă „dincolo”. „Secretul doctorului Honigberger” este o nuvelă de erudiție yogică cu o geneză livrescă, în opinia lui Șerban Cioculescu, ea putând fi citită „cu plăcere sau chiar cu pasiune, până la ultima pagină” atât datorită subiectului fascinant, cât mai ales a abilității de povestitor a autorului. Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
sau Fison este unul din cele patru râuri (Eufrat, Tigru și Gihon) care traversau Grădină Edenului, menționate în Geneză, Biblie. este descris ca încercuiește teritoriul Havilei. Spre deosebire de primele două râuri în lista, Pison nu a fost niciodata localizat. Istoricul iudeo-roman, Titus Flavius Josephus (37 - 100), la începutul lucrării sale, "Antichități de la evrei", a identificat Pison cu fluviul Gange. Rabinul
Pison () [Corola-website/Science/324157_a_325486]
-
local că Râul de Aur. În apropiere de muntele Sahand, se șerpuiește între minele de aur antice și filoanelor de lapis lazuli înainte de a se varsă în Marea Caspică. Aceste resurse naturale corespund cu cele asociate cu țara Havila, în Geneză.
Pison () [Corola-website/Science/324157_a_325486]
-
început să fie realizate în România mai multe filme istorice în scopuri patriotice, propunându-și să evoce personalitățile dominante din trecutul neamului românesc și vechimea poporului. Romancierul Titus Popovici a scris două scenarii despre ocuparea Daciei de către romani și despre geneza poporului român: "Dacii" (1967) - regizat de Sergiu Nicolaescu și "Columna" (1968) - regizat de Mircea Drăgan. "Columna" continua acțiunea din "Dacii", scenaristul preluând unele personaje din filmul regizat de Sergiu Nicolaescu și anume: Decebal (Amza Pellea) și Marele Preot dac (Emil
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Inspirat din „primul film înscris în piatră al cuceririi Daciei”, scenariul lui Titus Popovici se concentrează asupra construirii unui municipium roman, cu împăcarea dintre învingători și învinși și sugestia genezei unui popor. Un material dramatic mult peste posibilitățile regizorului era pulverizat în încăierare oarbă. Paradoxal, ca și în Neamul Șoimăreștilor, ritmul trenează tocmai în confuzele scene de bătălie. „Mizanscena face ca totul să pară fără legătură și fără tensiune” constata
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
orchestră și patru coruri de copii, din mai multe colțuri ale lumii, care cântă psalmi în ebraică, și în latină. În cinstea jubileului de 50 ani al Statului Israel, în anul 1998 Noam Sheriff a scris o nouă lucrare, "Bereshit" (Geneză) pentru orhestra și patru coruri de copii. Ea a fost interpretată în premieră de Filarmonica israeliană sub baghetă lui Zubin Mehta. Tot atunci, a fost interpretată din nou, la Memorialul Yad Vashem din Ierusalim lucrarea Mehaye Metim. Sheriff a compus
Noam Sheriff () [Corola-website/Science/326707_a_328036]
-
Hr., când toți evreii au devenit cetățeni romani. Așa cum Ioan Paul al II-lea a interpretat dialogul dintre Isus și farisei ("Evanghelia după Matei" 19,3-8), Hristos a subliniat frumusețea primordială a căsătoriei monogamice bazate pe dragoste, descrisă în cartea Genezei 1:26-31, 2:4-25. Biblia însă nu menționează nicăieri că Adam și Eva ar fi fost căsătoriți. Raportul mondial al Națiunilor Unite Fertilitatea 2003 rapoarte care 89% din toți oamenii se căsătoresc înainte de vârsta de 49 ani. Mai multe studii
Monogamie () [Corola-website/Science/326893_a_328222]
-
2. Superior - format din aluviunile actuale ale Dunării, nisipuri fine pietroase. Prin foraje s-a constatat că grosimea depozitelor de luncă este de: 6 m la Cetate, 12 m la Pisculeț, 15 m la Desa. Din punct de vedere al genezei solurilor, depozitele de suprafață au o mare importanță. Acestea sunt în totalitate cuaternare și constituie roca mamă sau materialul parental. Relieful luncii se caracterizează prin alternarea gridurilor, cu bălți părăsite, precum și cu unele suprafețe plane rar inundate. În Poiana Mare
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
femei și tineri, bărbații petrecându-și cea mai mare parte din timp cu cirezile, izolați de comunitate. Majoritatea facilităților medicale și de învățământ fiind administrate de creștini, în ultima vreme s-a creat un contact regulat cu etnicii samburu. Cartea Genezei a fost tipărită în limba samburu încă di 1990. Totodată anumite povestiri biblice circulă în comunitate, precum și recitări orale ale Scripturii în limba masai au fost acceptate de audiența samburu.
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
În Cartea Genezei, Tamar ("ebraică": תָּמָר, "standard:" Tamar; "tiberiană:" Tămăr) era nora lui Iuda și mama a doi copii ai săi: gemenii Zerah și Pereț. Pentru cel mai mare fiu al său, Er, Iuda a luat o nevastă numită
Tamar (personaj biblic) () [Corola-website/Science/324862_a_326191]
-
adună în zona Geoparcului de pe pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul. La nord Râmnicul - al doilea rău ca mărime din zona - drenează de pe câțiva dintre versanții nordici ai Geoparcului apele. Rețeaua hidrografica este completată de lacuri a caror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare cum sunt lacurile de pe Platoul Meledic, sau de lacuri precum Mociaru de pe versantul estic al Ivănețului ori lacurile dezvoltate în dolinele de de pe dealul Bisocii, de la Policiori de pe Valea Grabicina
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
la începutul Primului Război Mondial. Obuzierul a fost proiectat în principal de directorul secției de proiectări al Krupp, profesorul Fritz Rausenberger, și predecesorul său, directorul Dräger. Unele surse indică faptul că numele "Bertha" ar veni de la Bertha Krupp, moștenitoarea imperiului industrial Krupp. Geneza obuzierului vine din lecțiile învățate de către germani (și austrieci), de la Războiul ruso-japonez din 1904-1905. În timpul războiului, japonezii au demontat o serie de obuziere de apărare de coastă de 28-cm și le-au folosit pentru a ajuta la asediul bazei navale
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
român, din al cărei cap sucit spre stânga iese parcă fluturând un trup de șarpe, încercând să sugereze stindardul de luptă al dacilor, un dragon format prin îngemănarea a două animale: capul de lup și trupul de șarpe, reprezentând mitul genezei daco-romane a poporului român. Pe soclul statuii, înalt exact cât o treaptă a scărilor monumentale ale muzeului, este prinsă o placă de alamă în care sunt săpate cuvintele: Contractul de servicii artistice pentru Statuia Împăratului Traian, s-a încheiat conform
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]
-
încercări de a pune la îndoială punctul de vedere tradițional s-au făcut deja în Evul Mediu Timpuriu. Încă în secolul XI, , un medic evreu la curtea conducătorilor ținutului Dénia în Spania musulmană, a indicat că lista regilor Edomului din Geneza 36 include persoane care ar fi trăit cu mult după moartea lui Moise. Punctul de vedere tradițional a fost îndeaproape examinat în secolul al XVII-lea. În 1651 Thomas Hobbes, în capitolul 33 din "Leviatanul", cita câteva pasaje cum ar
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
ar fi Deuteronom 34:6 („nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi”, implicând faptul că autorul trăia cu mult timp după moartea lui Moise); Numeri 21:14(referitor la o carte anterioară a isprăvilor lui Moise) și Geneza 12:6 („Pe atunci canaaniții se aflau în țară”, implicând faptul că autorul său trăia într-o perioadă când canaaniții nu se mai aflau în țară); trăgând concluzia că aceștia nu puteau fi aceeași persoană cu Moise. Alții, cum ar
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
1753 Jean Astruc a publicat (anonim) "Conjectures sur les mémoires originaux, dont il paraît que Moïse s'est servi pour composer le livre de la Genèse" („Conjecturi asupra documentelor originale de care pare să se fi folosit Moise în compunerea Cărții Genezei”). Motivul lui Astruc era de a infirma ipotezele lui Hobbes și Spinoza - "boala secolului trecut", cum le califica el operele. Pentru a face asta, el a aplicat Genezei uneltele analizei literare pe care cercetătorii deja le foloseau pentru textele antice
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
originale de care pare să se fi folosit Moise în compunerea Cărții Genezei”). Motivul lui Astruc era de a infirma ipotezele lui Hobbes și Spinoza - "boala secolului trecut", cum le califica el operele. Pentru a face asta, el a aplicat Genezei uneltele analizei literare pe care cercetătorii deja le foloseau pentru textele antice, cum ar fi Iliada pentru a analiza diferitele tradiții și a ajunge la cel mai autentic text. El a început prin a identifica două semne care păreau să
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
păreau să identifice variante coerente, și anume folosirea lui „Elohim” sau a lui „Yahweh” drept nume pentru Dumnezeu, și apariția unor povești duplicate sau dublete, cum ar fi două relatări ale creației în primul și în al doilea capitol din Geneza și două relatări despre Sara și un rege străin (Gen. 12 și Gen. 20). El a aliniat versetele pe două coloane, cu versetele cu "Elohim" pe o coloană și versetele cu "YHWH" pe cealaltă, iar membrii dubletelor în propriile lor
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
cu "YHWH" pe cealaltă, iar membrii dubletelor în propriile lor coloane pe lângă cele două. Coloanele paralele au constituit astfel două narațiuni lungi, fiecare privind aceleași evenimente. Astruc a sugerat că acestea ar fi fost documentele originale folosite de Moise, iar Geneza scrisă de Moise ar fi arătat astfel, narațiuni paralele menite să fie citite separat. Conform lui Astruc, un editor ulterior a combinat cele două coloane într-o singură narațiune, creând confuziile și repetițiile observate de Hobbes și Spinoza. Uneltele adaptate
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
din sursa Deuteronomistă, sursa Elohistă precum și cea preoțească toate conțin numeroasele menționări ale numelui personal de "Yahweh", însă sursa Yahwistă este unica care folosește acest nume înainte de Exodul 3. Fiind axată pe narațiuni din care este compusă o jumătate din Geneză și o jumătate din Exod, precum și fragmente din Numeri, sursa Yahwistă are interes special în teritoriul Regatului Iuda și în personalitățiledin istoria acestuia. Sursa yahwistă este scrisă într-un stil elocvent. Sursa yahwistă reprezintă mai degrabă o teologie istorică, decât
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
un stil elocvent. Sursa yahwistă reprezintă mai degrabă o teologie istorică, decât o teologie filozofică. Personalitatea lui Yahwe se face cunoscută prin acșiunile sale. Descrierea lui Yahwe începe cu crearea ființelor uname și cu istoria timpurie a omenirii în general (Geneza, capitolele 2 până la 11). Intenția yahwistului este nu de a relata istoria completă, ci doar anumite episoade cu o importanță deosebită pentru generațiile viitoare. Aceste episoade explică moralitatea umană, necesitatea de a lucra pentru a trăi, existența mai multor limbi
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Istoria Israelului în prezentarea sursei yahwistă deasemenea include episoade de păcat-pedeapsă-iertare, dar mai cu seamă îl prezintă pe Yahweh drept un izbăvitor și îngrijitor al poporului său. Credința într-un singur dumnezeu (Yahweh) este prezentată ca o virtite primordială (e.g. Geneza 15:6, Exodul 4:30-31, Exodul 14:13). Deasemenea sursa yahwistă subliniază menirea Israelului de a deveni un popor mare care va domina asupra vecinilor săi și va avea avea rege din seminția lui Iuda (Geneza 24:60, Geneza 27
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
o virtite primordială (e.g. Geneza 15:6, Exodul 4:30-31, Exodul 14:13). Deasemenea sursa yahwistă subliniază menirea Israelului de a deveni un popor mare care va domina asupra vecinilor săi și va avea avea rege din seminția lui Iuda (Geneza 24:60, Geneza 27:27-29, Geneza 49:8-12; Numerii 24:15-19). Teologia sursei yahwiste se întinde înafara Israelului și include mențiuni că toate popoarele vor fi binecuvântate prin Avraam, sau vor obține binecuvântarea prin Avraam (Geneza 12:3) Relatarea distrugerii
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]