5,896 matches
-
cu eternitatea. „Cât costă o asemenea sticlă“, îl întreb. Oh, I’m afraid it’s very expensiv! Și ne comunică suma de 400.000 de escudos, adică 2.000 de dolari. În fața acestui preț, nu poți avea regrete. Ești complet golit, de-sensibilizat, o iei ca pe o curiozitate statistică. Și doar întrebarea, ca un rest de orgoliu: câți își pot permite o asemenea plăcere? VASILE GÂRNEȚ: La 17.00 am programată o primă „epifanie cu public”: o lectură la Institutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Prin ce oaze a trecut? Ce mâncau? Cu ce se acopereau noaptea? Ispitirea din deșert? Care anume? Spațiile albe din povestire ne-ar spune, fără îndoială, la fel de multe ca și cele pline, dar nevoia de a marca punctul le-a golit de conținut. Impresia de manual cuprinzând sfaturi practice "cum să-ți mântuiești sufletul în zece lecții" din acelea pe care le-ai găsi astăzi (vorba vine) în rafturile librăriilor, în raionul "Dezvoltarea personală" între un Luc Ferry și un Comte-Sponville
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
evrei posibil (orice infracțiune la această regulă i-ar costa scump, odată întorși acasă). Sectarismul câștigă teren, observă directorul centrului cultural din partea palestiniană, revenit la post după douăzeci de ani. Ca și în Ierusalimul răsăritean, după orele șaptesprezece, străzile se golesc aici de frica barajelor volante și a raziilor (fiecare preferând să stea în casă, la televizor); directorul e nevoit să devanseze ora manifestărilor, dar îi este din ce în ce mai greu să umple sala. Spumegă de furie. Săptămâna trecută, avea ca invitați niște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât cel pe care îl imaginase la început. A clocit ca o pajură, însă din ou a ieșit un pui de curcă. Taine citează un autor care, vorbind de Spania, afirmă că națiunea spaniolă, prin torturi și prigoane a fost golită de liberi-cugetători, în proporție de o mie de persoane anual în trei secole. De la 1471 la 1781 au fost arși pe rug treizeci de mii de oameni și două sute șaptezeci aruncați în închisori unde au pierit; sau au fugit pribegind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lumea trebuie recreată, sistemul - întinerit” și tocmai acest lucru reușește să îl facă tânărul care îndeplinește ritualul inițiatic. Viața ideală la care aspiră omul religios „se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este «golit de sens», adică lipsit de realitate”. Structurile arhetipale identificabile până la amănunt în gesturile inițiatice, locul și timpul în care ele se desfășoară și mijlocirea desăvârșită a textelor pronunțate în momentul eficienței magice sunt coordonatele victoriei asupra forțelor distructive ale universului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
N.K.V.D. ului, care o urma, va figura printre cele mai însemnate. Din nefericire, acest exod, aproape că nu este cunoscut în lumea occidentală. Amploarea refugiului apare și din raportarea numărului de refugiați la totalul populației, reprezentând peste 20%. Orașele se goliseră, iar de la sate se refugiaseră intelectualii. Țăranii, în cea mai mare parte, au rămas pe loc. Ei își părăseau greu vatra și apoi trăiseră atâtea cotropiri, în decursul istoriei. În cele ce urmează prezentăm câteva din zilele celor trei refugii
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
fac, ca efort fizic, socializare, renunțări, toate au valoarea lor. Cei mai mulți sunt spanioli urmați apoi de italieni cu temperamentul și expresivitatea lor solară, senină și expansivă. Lângă mine, la o masă, un grup de spanioli au jucat cărți câteva ore golind și o sticlă cu vin și râzând zgomotos. - Am fost la responsabila hanului să o întreb dacă în localitate se celebrează astăzi Sf. Liturghie și mi-a răspuns că nu, dar biserica este deschisă iar mâine fiind duminică se va
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de a fi aproape toată ziua împreună și a "uda" cum se cuvine, cu pahare pline cu vin din magazia misiunii, fiecare oră de muncă istovitoare în numărarea obiectelor de inventar și, în mod firesc, sticlele care se destupau erau golite de conținutul bahic și scăzute ca fiind alterate din cauza umidității specifice orașului Lima. Sâmbătă, 31 ianuarie, Dobre mi-a comunicat că "cu participarea tovarășului ambasador" a fost finalizat inventarul, pe care mi l-a prezentat, inclusiv cu propunerile de casare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
doamnei... Intrăm, totuși, înăuntru în timp ce uluiala făcea loc panicii... în camera mare totul era pe dos; nimic nu era la locul ei. Copiii se precipitau în mijlocul camerei spre movila mult mărită de jucăriile scoase din dulapurile acum larg deschise și golite de toate cele altele prohibite, pe care aveam dreptul până atunci să le vedem doar cu ochii nu și cu mâinile... Impresia de „lume răsturnată” îmi interzicea orice gest. Dispăruse parcă și Doamna, zâna protectoare a jocurilor noastre. Era acum
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
sincer că, în urma acestor explicații sincere și loiale, Guvernul Republicii va accepta să reexamineze, atent și fără părtinire, toate datele problemei care a făcut obiectul prezentului schimb de Note și crede că o nouă analiză, risipind erorile și îndoielile, va goli de conținut aceste discuții. Guvernul Regal are ferma convingere că Guvernul de la Kiev este animat de dorința de a-și consacra timpul și forțele înălțării și propășirii patriei, pentru a face din această țară atât de frumoasă și bogată un
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de patologie a retardării. La o astfel de șmecherie bizantină, pusă în folosul hegemoniei postmodernismului, a recurs chiar și un scriitor care n-are nevoie de șmecherii pentru că talentul lui e fulminant și excesiv. Ați văzut cât de scurt a golit Mircea Cărtărescu scena în Postmodernismul românesc, cu câtă grație și condescendență a trimis într-o marginalitate fără leac tot post-expresionismul, rămânând aproape singur în poezia contemporană. Postmodernismul va merge, probabil, spre dominanță și la noi, dar nu cu hei-rup-ul. Poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iată, ai aflat acum, Adriene dragă, ceea ce bănuiai de un sfert secular, dar întru binele interviului simulaseși că ignori. Te-ai mutat de la Iași la Focșani. E și un cântecel: "Azi în Iași, mâine-n Focșani...!", nu? Crezi că Milcovul "golit dintr-o sorbire" e mai curat decât Bahluiul simiradinizat dintr-o ochire? Gândirostiviețuiesc sub ius valachicum, atât de pastoral: azi în Iași, mâine-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comandanții Armatei stăteau în poziție de drepți în fața mea, dând raportul (eram un civil îmbrăcat modest, adus de revoluționari președinte de județ într-un sediu al "Casei Albe" din Focșani, fost comitet județean al PCR, cu geamurile sparte de revoluționari, golit de mobilă, covoare, televizoare, furate de țigani pe 22 decembrie, cu bufetul intern devalizat; mâncam un covrig și tremuram de frig, în curent), știind că "mă lucrau pe la spate" (primeau ordine clare de la București, pe care nu mi le spuneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe care Îl cânta tata: „Pe Drum, cu spini Încununat, / Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fața Sa / Și spinii Îl dor amar. / El urcă În tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / În scumpa Fața Sa”. Înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim Într-un loc, acolo unde a rămas
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cald și Crucea-i este grea Sudori se scurg pe Fața Sa Și spini-L dor amar Ia uite cum se uită Blând La ce-i care-L hulesc scuipând În scumpa Față a Sa. El urcă În tăcere dealul Golindu-și singur paharul Ce-a fost dat să-l bea Dar pentru ce răbdare-i toate Gândește iubite frate Cât mai este timp. Gândește-te că mâine poate Va veni bătrâna moarte Și atunci e târziu! Vino, vino, frate azi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mă duceam În cabina telefonică sau la toaletă și-i Împachetam capsulele În staniol. CÎnd mă-ntorceam la Cola mea, banii pentru capsule erau pe bar, În chip de rest. Dădeam drumul capsulelor Într-o scrumieră de pe bar și Tony golea scrumiera sub bar, luînd capsulele. Schema era necesară fiindcă proprietarul știa că Tony fusese consumator și-i zisese să stea departe de praf sau să-și ia altă slujbă. Fiul proprietarului era consumator și În vremea aceea se afla la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În lemnul de pe marginile găurii. „Dacă n-ajung așa, tot o s-ajung cumva”, mi-am zis Îndîrjit și-am Început să mă uit după ferăstrău. Nu-l găseam. Alergam dintr-o cameră-n alta, aruncînd lucrurile-n toate părțile și golind sertarele pe jos cu o furie crescîndă. Hohotind de ciudă, am Încercat să smulg plăcile cu mîna. În cele din urmă am renunțat și m-am Întins pe podea, gîfÎind și gemînd. Mi-am adus aminte că În dulapul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Înfășurat-o la capătul pipetei. A fixat acul peste gulerul de hîrtie umedă. A desfăcut un plic cu grijă, să nu-mprăștie conținutul, de la vreo mișcare bruscă a hîrtiei cerate. - Asta e coca, a zis. Ai grijă, e tare. Am golit plicul de morfină În linguriță, adăugînd puțină apă. Cam jumătate de dram, mi s-a părut. Mai degrabă patru centigramos decît zece. Am ținut un chibrit sub lingură pînă cînd morfina s-a dizolvat. Cocaina nu se Încălzește niciodată. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
venei, ținînd pipeta fixată cu degetul mare. Ike era bun. Abia dac-am simțit acul pătrunzînd În venă. Un sînge roșu Întunecat a țîșnit În pipetă. - OK, a zis. Dă-i drumul. Am slăbit garoul, și pipeta mi s-a golit În venă. Coca mi s-a dus În cap, o amețeală și o tensiune plăcute, În timp ce morfina mi s-a-mprăștiat prin corp În valuri liniștitoare. - A fost În regulă? a-ntrebat Ike, zîmbind. - Dacă Dumnezeu a făcut ceva mai bun, l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lipsi. Opri orice tăiere de copaci în Cișmigiu când văzu căzând primul brad pentru un pom de Crăciun. În casă la mama, unde locuia o femeie bătrână, ofițerul de la Dinu a trimis o echipă de soldați sălbatici. În camera Piei goliră dulapul de rochii și băgară păsări tăiate pline de sânge; în salon smulseră masa din mijloc, care era fixată prin tuburile de gaz ale lămpilor de bronz, și cum ieșea gazul puseră două pirostrii cu căldări de fiert apa. Alături
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gaz ale lămpilor de bronz, și cum ieșea gazul puseră două pirostrii cu căldări de fiert apa. Alături se afla un frumos clavir Bechstein. Seara făceau muzică. Iar în noaptea de Crăciun, după un chef scandalos, nemaiștiind de nimic, își goliră paharele de șampanie în clavir ca să cânte mai bine. La plecarea lor, Bechsteinul pierise, ca și biroul din salonaș conținând scrisorile familiei, ca multe alte mobile, suspensiuni și obiecte. În ce stare rămase biata casă! Canalul closetului spart în pivniță
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca a d-rului Dinu Brătianu, [ale lui] Lukasiewicz, Olga Florescu, Ionescu etc. Pe lângă scenele tragice, erau și comice. Astfel, casa d-nei Lukasiewicz, un model de instalație gospodărească, fusese ocupată de prințul Schaumburg-Lippe, fost secretar la Legația germană în timpul neutralității. Acesta golise cămara, trimisese acasă nenumărate borcane Rex cu conserve și dulcețuri și se bucura de cel mai modern confort, ba încă, în dorul de a face spirit, el și prietenii lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unea, pentru că era natural să se supere de ce a găsit la Azilul de noapte și să i spună vorbe cam aspre. Așa se făceau atunci scuzele. Chiar d. Tzigara ne-a povestit această scenă. Tot dânsul ne spuse că au golit Hotelul Majestic pentru internări noi. Se vorbea de 5 000 de persoane importante care trebuiau trimise în Germania sau Austria dacă nu vor reuși în tratativele ce ar face cu Moldova pentru schimbul lor. Eu tremuram ca printre cei dintâi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la plecarea lor din București. Într-a noastră, nu eram fixați. Dl Ștefan Popescu 116 veni să-mi ceară tablouri ce aveam de el ca să le pună în loc sigur. La țară, la Râmnicu Sărat, germanii le luaseră pe toate; îi goliseră atelierul. El voia să scape pe cele puține din București. Ne spuse că la noi nu sunt la adăpost, căci vom fi arestați și în casă va fi instalat un cazi nou turcesc. Le-am scos îndată pe toate din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
purtat bine și a prevenit pe maici și pe țărănci. Multe le-au îngropat, dar cele mai sărace nu se puteau lipsi de unicul vas pentru a-și face mămăliga și au fost cele mai încercate; la unele le-au golit căldările de pe foc și le-au luat. În București ne scrisese toată alămăria. Eu mă rugasem de Cos tache să mi le iau la Pasărea și la nevoie să le arunc în baltă. El însă, temându-se de vreo trădare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]