5,257 matches
-
regalei", sau, și mai spectaculos ",împărțeau" pagina trasă citind ziarul. Alt ziar! Pipăiau floarea literei cu buricele degetelor și-o aruncau orbește... fix în despărțitura cuvenită! Recorduri de care n-o să-și mai amintească nimeni, tot așa cum n-avem, azi, habar de tehnicile și isprăvile săhăidăcarilor, abagiilor, tălpălarilor, mindirigiilor, braharilor... Când gazeta intra în mașină, începea "peticirea": tipograful încerca să compenseze micile diferențe de nivel între suprafețele "formei" lipind petece de hârtie pe cilindrul "planei" astfel, cerneala ajungând la fiecare literă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îngrijitorul Colecției "Eminesciana", pomenind despre asemenea parascovenie. Iată, deci, prin grația unor gazete, altă trăsnaie de genul găinii de la Pașcani care naște pui vii! În sine, chestiunea nici nu merită discutată. O oarecare confuzie (în mintea celor ce n-au habar de istoria literară) ar putea proveni din faptul că Veronica a avut într-adevăr o fiică Valeria dar concepută cu soțul ei legiuit, Ștefan Micle. Să-i fi dat același pronume unei a doua fete, precum i-a botezat Andruță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ale stimaților noștri contemporani s-au lipit rânduri-rânduri de fotografii electorale. Sic tranzit... Mai rămân surprins de târzia devoalare a frecventei apartenențe a răposaților la cutare lojă masonică. Până și amicul Victor Leahu, mort în 2002, era secretar de lojă habar n-am avut! La urma urmei, este adică, a fost treaba lor. Tot aici, în Tătărași, se ajunge, cu grade, fără grade, cu lojă, fără lojă, cu doctorat, fără doctorat, cu decorații, fără decorații. Alte surprize: poeți despre care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
avut! La urma urmei, este adică, a fost treaba lor. Tot aici, în Tătărași, se ajunge, cu grade, fără grade, cu lojă, fără lojă, cu doctorat, fără doctorat, cu decorații, fără decorații. Alte surprize: poeți despre care n-am avut habar (A. Patrogenet, m. 1871, semnatar al volumului de poezie "Frumusețile Iașului" -??), matematicieni care publică studii eminesciene (Dan Petrovanu, m. 1988), apoi sumedenia de "personalități accentuate" care pur și simplu s-au furișat în prea mare liniște către Eternitate, așa că exclami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-și păstrează ceva actualitate... inerțială: "Toate nemțile vorbesc / Că la țară românesc / Toți faliții pot să vie / Ca să facă bogație!"Premonitorie, strofa ce urmează pare a vorbi despre... Bechtel: "Kilometri poți să fașe / Mii și sute, chit îți plașe / Și habar de grijă n-ai / Că în veci samă nu dai". Exista disponibilitate și generoasă receptivitate pentru farse. De 1 aprilie, rezervatul savant Gr. Cobălcescu a vestit că s-a descoperit, la Repedea, un vulcan gata-gata să erupă. Drept pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că e literatură dar eu nam înțeles nimic așa că eu cred că aceste persoane au niște probleme cu capu dar nu e dușmănoși că nau vorbit de posturi străine și nici nau vorbit de rău socialismu ei se pare că habar n-au pe ce lume trăiesc." Semnat: Matache, 2 noie 1985. Mache era un idiot semianalfabet. Documentele de arhivă date acum publicității pun în evidență și figura turnătorului cult, subtil, inteligent, infinit mai periculos pentru cei din jur. Distanță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cele ca-ntr-o joacă de-a râsul-plânsul. "Găina" n-are, de această dată, nici un amestec: era în joc onoarea... unui scriitor francez, Catule Mendes, insultat, pare-se, în articolul "Tragerea pe sfoară", semnat de ziaristul V. Scântee (Wolf Finkelstein). Habar n-avea Mendes ce patimi a putut stârni în celălalt capăt al Europei! Pe vremea aceea, mai funcționa credința în principii, inclusiv cu prețul punerii vieții chezaș pentru onoarea altuia! Scântee, miop și total inocent în ce privește mânuirea armelor, a trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
capul "revoluțiunii" de la Ploiești ar avea, dacă judecăm fără patimă, măcar două justificări capabile să-l scoată de sub acuza de donquijotism. Mai întâi, faptul că militase în numele ideii de republică și, apoi, conjunctura, despre care nimeni nu mai are azi habar: "revoluțiunea" fusese plănuită a izbucni simultan în mai multe județe. Numai că liberalii radicali din Turnu Severin, Craiova, București etc. au "amânat" acțiunea fără să-l anunțe, Candiano rămânând singur-singurel să lupte cu... dinastia Hohenzollern-Sigmaringen. Cariera deputatului și doctorului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-un șanț Grigore II (a Lucăi). Trecuseră 18 ani (interval fatidic!) și pretendentul conservatorilor își cerea vehement "drepturile"! La atâta vreme după ce a intrat în Grivița, Candiano va trebui să înceapă lupta pentru... recucerirea redutei, iar Grigore Ioan, care habar n-avea de subterfugiile, chichițele avocățești și sforăriile politicalelor, să-ncerce să-și recapete steagul ce i l-au luat... gazetele. Maiorul Pruncu (conservator) va declara, în plină ședință a Camerei (1892): "Cât despre meritele domnului maior Candiano, ele sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
eu le-am auzit de la fiu-meu Alexandru, care, și el, le-a auzit la Curte (n.n.: despre ce "curte" să fie vorba?). Aceste versuri sunt foarte răspândite la Iași, sunt, pot zice, în gura tuturor. Cine le-a născocit, habar n-am. Au ieșit din pământ ca floarea de câmp nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai bătrân decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întrebarea Cum a plecat, ca un mișel ? Fără de suflet m-a lăsat Nici nu știu de ce a plecat. Și, trecându-i timpul fără rost, Iată că Ion s-a reîntors. A venit și el la spital. De Ion, nu aveam habar Eram pe moarte și de dor M-a sărutat pe-obraz Ion. A plâns și și-a cerut iertare Că a plecat în lumea mare Și că m-a părăsit așa... Și se jura că mă iubea ! Și mână-n
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Unde-am copilărit N-am să-l uit niciodată. În satul meu erau Foarte multe fântâni Construite din piatră Rămase din bătrâni. Aveau găleți de lemn Făcute din stejar Dar toate s-au stricat Tineretul de azi Nu are nici habar. Tot acolo se află Un frumos cimitir Cu iarbă și cu flori Și cu pomi fructiferi Unde sunt îngropați Și foarte mulți boieri. Căci moartea este crudă Dar este tare dreaptă Ea nu mai ține cont De om, că-i
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
era moda, dar nici industrie nu era, exact ca acum! Biata măicuța ne spunea să stăm cuminți-cuminți, da, dar dacă se depărta puțin, noi cu picioruțele și fundulețele goale fugeam, nu stăteam noi cuminți. Și, măicuța țipa, să nu răcim. Habar n-aveam noi de răceală, la joacă! Apoi, venea vara cu seceta. Pe atunci nu se organizau mitinguri, cum am apucat mai târziu, de nu mai scăpam de ele nici astăzi, dar preotul, părintele Stelian strângea lumea din parohie, mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ce-aude, scapă un zâmbet și așteaptă ca profesorul să termine dialogul cu Ienceanu. Profesorul se uită la el, se încruntă și, enervat, strigă: Ce faci? Ți-am spus eu să te oprești? Răspunde, fiindcă... până acum nu prea ai habar pe ce lume trăiești...! Da... am terminat, toate trei subiectele... Da? Cum? Acesta-i tot răspunsul dumitale? Da!... Tot!... Studentul învârte ciorna pe-o parte și pe alta. Încearcă să mai adauge ceva. Se bâlbâie, mai spune ... "condițiile psiho-pedagogice... de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acuma așa. A tot pândit-o cățeaua aia de Năsoasa, vezi, și-acuma ține cu dinții de țidulă. N-ar fi mare lucru să se preteze la așa o porcărie față de sora lor cea mare, să facă pe proasta că habar n-are și să păstreze actu’ la ea. N-ar mai fi avut nici un rost să-i spun Năsoasei toată povestea aia cam de necrezut. I-am zis doar c-aș avea, că am neapărată nevoie, uite, sunt cu mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ilieș Își pregătește echipamentul de lucru agale, cu o Încetineală care te scoate din minți. Șorțul din piele de porc arătând aproape nou, mănușile cu cotiere, de mușchetar, apărătorile pentru gambe, iar din toată moșmondeala asta a lui Înțeleg că habar n-are de stăpânul despre care spunea adineauri că trebuie să apară. Laur se Încrâncenează și insistă pe ce-l doare pe el acuma, cum că noi nu suntem ca ei, vere, străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
miluieșteeeee... Merge. Nu mai trebui’ să fumez, să nu mai cârtesc și să nu mai dușmănesc. Strig către tine, Doamne al iubirilor, ridică-mă! Adică stăm noi pe banii Cooperativei, da’ ăștia-s tot banii lui. Ți-am spus că habar n-are. Și fii-su e pe-alături, dacă crede că o să-i iasă ca nou, cheltuind poate mai puțin decât ar da pe un camion ieșit din fabrică. Așa să ne-ajute. S-o târâm așa de azi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i dea doi saci de ciment. L-am lăsat să-i dea, am zis că ce-o să se cunoască din ditamai șantieru’ doi saci. Ne-a dat ăla ceva de băut și o sută de lei, În sfârșit, până atunci habar n-am avut de ce-i În stare târfa asta bătrână, că-și ține socoteala până la ultimu’ cancioc la tot ce rămâne seara Împrăștiat prin curte, plus o sută și ceva de saci pe care-i are În pivniță. Îl vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i dăm cu banu’ jos Într-o oră Într-o noapte și ne suim În tren și ne pierdem urma oriunde cu zece-cinșpe mii la noi. Că tăntălău’ de moș Victor habar n-o avea să se urce În tren. Da’ nici n-ar mai trebui să se deranjeze, cu relațiile lui la plutonierul Cosmescu cu care se pupă-n bot și nu-l sare luna fără să-i dea dreptu’, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care-a umplut-o până-n gură, erau zece, și să le lăsăm la fund să se răcească. S-or fi clocit cât le-o fi ținut ascunse acolo-n birou, așteptându-l pe ăsta să i le bea, iar noi habar n-am avut că i le-am păzit ca proștii atâtea nopți. Se potrivea desigur băutura asta la mizilicul adus de plutonier, compus din patru pulane de salam de vară. De vreo două luni Începuse să producă noul abator și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dispăruse pur si simplu, și uite că ăsta vroia să știe de soarta lui, dacă se mai Întoarce și când, ce are de gând și pe unde umblă acum. Chiar nu-l mai auzisem interesându-se de Laur. N-avusese habar de el, prins cum fusese de atâtea treburi, cu fii-su și toate Învârtelile și furăciunile lui de zi cu zi. Cu o parte din treburile astea era bineînțeles la curent și plutonierul, știa și el atâta cât socotea moșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăștia trei de la masa asta, noi l-am jefuit pe moșu' și l-am omorât și ne-am căcat la capu’ lui În loc de cruce ori de lumânare, În fine, cam asta ar fi, la care la o adică, că el habar n-are de una ca asta și-atunci mi-au bubuit tâmplele. I-am tras o smetie peste masă. Cu palma am dat, da’ l-am pocnit cât am putut, cât să faci un câine să chelălăie până varsă sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pustiu mereu, de fiecare dată noi rămâneam stăpâni. Încă suntem stăpâni, și deja aveam chef să-i cânt În strună. — Suntem stăpâni și vom fi, părințele. Atâta că-mi pare rău de Laur că vrea să facă pe prostu’, că habar n-are de-așa ceva, că nici n-a trecut prin Unitate când s-a-ntâmplat. Mai bine i-aș fi dat una să nu se mai scoale de-acolo până mâine dimineață. Străbăteam agale Piața Operei, iar Laur țopăia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce vrei, fă-mi de toate, prințu’ meu, frumosu’ meu, dragostea mea și iubirea mea... Prințișoru’ meu mulatru. Așa-mi spunea. Să-nțepenesc dacă v-oi minți, eh, ce știți voi? Andrei părea să-și accepte resemnat ignoranța. Nu știuse, habar n-a avut, toată povestea asta alunecase pe lângă el aiurea, fără să fie În stare să tragă vreun folos de pe urma ei. Acuma nu mai are nici o importanță. Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse. Traversasem podul și ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îi era și frică să ne vedem atât de des cât ar fi vrut... — Mi-e că nu se prea avea bine cu tac-su, spun. — Cum dracu’, vere, și tu și părințelu’ cât ați stat acolo n-ați avut habar cum li se leagă treburile? Cum să nu să aivă bine cu tac-su? O fi fost ca mine cu Gilbert, că-i dădea moșu' lu’ fii-su cât să crape și să dea pe-afară. Un tată d-ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]