KorAP: Find »[drukola/base=iad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...178 179 180 ...244 >

6,099 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

Voi fi dată afară?“, până la „O să întâlnesc oare pe cineva care să mă iubească într-adevăr?“ și „Oare sunt însărcinată?“. Dar gândul ăsta nu mă consola deloc. Pentru că mă simțeam de parcă eram în iad. Iar faptul că-ți compari propriul iad cu cel al altcuiva nu-ți diminuează durerea. Îmi pare rău că sunt așa de vehementă pe subiectul ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
S-a întors de la Londra pentru c-a părăsit-o bărba-su. Bravo, Claire, mi-a șoptit apoi printre dinți, în timp ce-l împingea pe Conor în sufragerie. De o lună de zile îl evit. Indubitabil, Helen avea să ardă în flăcările iadului. Dar măcar acum mi se explicase de ce Jim mă ignora de fiecare dată când ziceam „Bună, Jim“. Pentru că omu’ nu era Jim. Dar semăna perfect. După asta, de fiecare dată când îl vedeam pe Jim, îl salutam cu „Bună, Conor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de rea cu Adam. Data viitoare când mă văd cu el, o să pot să discut despre film, m-am gândit. Dacă avea să mai fie o dată viitoare. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Timpul se oprise în loc cât fusesem Mama Alcoolică din Iad (și Fiica Alcoolică din Iad și Sora Alcoolică din Iad, ca să fiu foarte exactă). Dar acum că începusem din nou să trăiesc, timpul începuse să galopeze și, înainte să-mi dau seama, o luase deja la sănătoasa. Zilele începuseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
viitoare când mă văd cu el, o să pot să discut despre film, m-am gândit. Dacă avea să mai fie o dată viitoare. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Timpul se oprise în loc cât fusesem Mama Alcoolică din Iad (și Fiica Alcoolică din Iad și Sora Alcoolică din Iad, ca să fiu foarte exactă). Dar acum că începusem din nou să trăiesc, timpul începuse să galopeze și, înainte să-mi dau seama, o luase deja la sănătoasa. Zilele începuseră să treacă în zbor, așa cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
el, o să pot să discut despre film, m-am gândit. Dacă avea să mai fie o dată viitoare. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Timpul se oprise în loc cât fusesem Mama Alcoolică din Iad (și Fiica Alcoolică din Iad și Sora Alcoolică din Iad, ca să fiu foarte exactă). Dar acum că începusem din nou să trăiesc, timpul începuse să galopeze și, înainte să-mi dau seama, o luase deja la sănătoasa. Zilele începuseră să treacă în zbor, așa cum se întâmplă în filme atunci când regizorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mătase și tocuri foarte, foarte înalte. Dacă aș fi avut așa ceva prin casă, atunci mi-aș fi pus și o tocă neagră cu văl pe față. Dar, din fericire, toca îmi lipsea. Voiam să arăt ca o criminală apărută din Iad. Însă, privind retrospectiv, presupun că toca ar fi fost o exagerare. Aș fi fost ca una dintre văduvele alea superbe, care vin la cimitir și arată minunat și tot orașul le urăște pentru că le suspectează că și-au ucis soții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
face cu ei. Dă-i în mă-sa! m-am gândit furioasă. Era timpul să plec. N-aveam de recuperat nici un bagaj. Nu plănuiam să stau așa de mult încât să am nevoie de bagaje. Așa că măcar eram scutită de iadul benzii de bagaje. Am tras adânc aer în piept, m-am îndreptat de spate, am ridicat bărbia și-am început să-mi fac loc de-a lungul holului de la sosiri. Mă îndreptam către stația de metrou, croindu-mi drum cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ăia norocoși (deși eu cred că sunt doar ciudați) care au satisfacția muncii. În cel mai bun caz, eu îmi consideram serviciul ca fiind o metodă de a-ți atinge scopul, iar în cel mai rău caz, îl vedeam ca Iadul pe Pământ. Și abia așteptam să ies la pensie. Nu mai rămăseseră decât treizeci și unu de ani. Asta dacă n-aveam norocul să mor între timp. Nu, pe bune, am glumit. Așa că, peste cinci săptămâni, trebuia să fiu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
eu, ca o proastă ce eram, l-am lăsat. Mare greșeală. Imensă, colosală, enormă greșeală. Până la contactul ăla fizic, mă ținusem destul de tare. În secunda în care am ajuns în brațele lui Adam, pe frontul emoțiilor mele s-a dezlănțuit iadul. Am simțit că încep să tânjesc după el, că-l doresc (da, și mai tare!), m-a cuprins un sentiment de „uite ce-am piedut“ și am fost invadată de un alt sentiment călduț și pufos. Când am ajuns în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

Jack puse la loc cartea de vizită. — Ia s-auzim cum sună. Hudgens Își drese glasul. — „Este dimineața Crăciunului În Orașul Îngerilor și, În timp ce toți cetățenii cumsecade dorm somnul celor fără de prihană, toxicomanii umblă după marijuana, buruiana cu rădăcini În iad. Tammy Reynolds și Rock Rockwell, vedete de film, cu un picior În Hades, pipau liniștiți din iarba dulce În cuibușorul de nebunii al lui Tammy din Hollywood, fără să știe că se joacă cu focul fără mănuși de azbest, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Oamenii lui Exley Îl arestează pe Atherton Într-un cinematograf din centru - se masturba În timpul unui film de groază. Exley percheziționează camera lui de hotel și descoperă o legătură de chei - cheile de la un garaj abandonat. Merge acolo și descoperă Iadul. Un copil prototip Împachetat În gheață uscată: brațe de băiat negru, picioare de băiat mexican, tors de băiat chinez cu organe genitale feminine, plus capul lui Wee Willie Wennerholm. De spatele copilului erau cusute aripi tăiate de la păsări. În preajmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
tăiate de la păsări. În preajmă toată recuzita aferentă: bobine cu filme de groază, rachete de tenis fără racordaj, diagrame pentru crearea copiilor hibrizi. Fotografii ale copiilor În diverse stadii de dezmembrare, un dulap/cameră obscură, plin cu substanțe de developat. Iadul pe Pămînt. Atherton Își mărturisește crimele. Este judecat, condamnat și spînzurat la San Quentin. Preston Exley păstrează copiile fotografiilor celor decedați. Le arată fiilor lui polițiști, pentru ca ei să cunoască brutalitatea infracțiunilor care necesită dreptate absolută. Ed răsfoi paginile. Ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
izbi Imaginea de Ansamblu. El trebuia să plătească pentru Crăciunul Însîngerat. Dudley l-a salvat. L-a făcut pe Exley eroul de la Nite Owl - cel puțin pînă acum. El o să fie cel care o va trimite pe Inez Înapoi În iad. Foarte straniu sfîrșitul lui Cathcart. Cazul ar putea să se lăbărțeze. În mod sigur aici e mai mult decît jaful unei bande de psihopați. El ar putea fi acela care să rezolve cazul, să i-l sufle lui Exley și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

cu un tip. De-aia cred că m-am și încurcat cu unul cu vreo cincisprezece ani mai mare, însurat pe deasupra. Trebuia să scap de pacostea pe care ea voia s-o apăr cu sfințenie. Am fost crescută cu frica iadului, dar iadul e mai întâi în mine. Am mai cunoscut un bărbat care nu era bun de nimic, nici măcar în pat. Sunt rea, în clipele acelea nu credeam asta, dar, când n-a mai mers între noi, am știut de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
tip. De-aia cred că m-am și încurcat cu unul cu vreo cincisprezece ani mai mare, însurat pe deasupra. Trebuia să scap de pacostea pe care ea voia s-o apăr cu sfințenie. Am fost crescută cu frica iadului, dar iadul e mai întâi în mine. Am mai cunoscut un bărbat care nu era bun de nimic, nici măcar în pat. Sunt rea, în clipele acelea nu credeam asta, dar, când n-a mai mers între noi, am știut de ce, mă urmărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

terminat convorbirea cu Alex, după care am reușit să adorm și eu În propriul pat. Poate, cine știe, totul va fi bine. ↔ Claire McMillan: nici vorbă. Locuia Într-un apartament Întunecos și deprimant, În mijlocul unei clădiri care aducea cu fundul iadului, și am dat și peste un drogat care se sprijinea de ușă când am ajuns acolo. Celelalte apartamente pe care le-am vizitat nu erau cu mult mai acătării. Un cuplu voia să Închirieze o cameră În plus din apartamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o pusese pe masă pentru ea. O simțeam pe Emily privindu-mă și știam că privirea pe care mi-o aruncă era una de simpatie și ură: Îi părea rău că trebuie s-o iau de la capăt cu coșmarul de iad prin care tocmai trecusem, dar mă ura pentru că Îndrăzneam să fiu supărată pe chestia asta. În fond, un milion de fete ar face moarte de om pentru slujba asta, nu? Și așa, cu un perceptibil suspin - artă În care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
compenseze bâlbâiala prin obrăznicie. Dar și mai mult aș fi vrut să‑mi apăs receptorul de buze și să‑i șoptesc disperată: „Sunt prizonieră mai mult decât Îți poți Închipui - te rog, o, te rog, vino și salvează‑mă din iadul ăsta În care mi se spală creierii. Ai dreptate, lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum crezi!“ Dar n‑am avut șansa de a reacționa În vreun fel, pentru că am realizat În cele din urmă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
acolo doar ca să‑mi vizitez prietenul. Când s‑a făcut, În sfârșit, dimineață, Alex căzuse sub vraja Mirandei și nu Înțelegea de ce eu cred că ea e rea și, mai rău, Miranda Începuse să se Întâlnească cu Christian. Din fericire, iadul meu a luat sfârșit când m‑am trezit după un ultim episod al visului, În care Miranda, Christian și Alex stăteau laolaltă, În haine de casă, Într‑o duminică dimineață, citind ziarul The Times și râzând, În timp ce eu pregăteam micul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
oprit la jumătate de metru de ușă când a văzut‑o pe Miranda Înăuntru. — O, eu, ăă... s‑a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi urcat și ea, am nădăjduit În taină că o să scape. — Eu, ăă... a, da! Am uitat fotografiile pentru ședință, a reușit În cele din urmă să Îngaime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ziua precedentă? — Domnișoară, ți‑am spus de zece ori și Îți spun din nou: nu am publicat un asemenea articol despre un asemenea restaurant. Știu că domnișoara Priestly e o femeie nebună și nu mă Îndoiesc că Îți face viața iadul pe pământ, dar nu am cum să scot un articol de unde nu e. Înțelegi? Răspunsul ăsta venise Într‑un sfârșit din partea unui colaborator care, deși lucra la Page Six, fusese Însărcinat cu misiunea de a găsi articolul acela, ca să scape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și ar cere să se țină un dineu al Departamentului de Stat aici, nu i‑ar da voie! Iar șefa asta a ta Își Închipuie că poate să dea buzna aici, să dea ordine tuturor și să ne facă viața iadul pe pământ zile În șir. Ei, În fine, așa că am făcut poza asta, pe post de cadou de consolare pentru Linda. Și știi ce a făcut? A xeroxat‑o și a făcut‑o micuță, ca să‑i Încapă În portofel! M

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Spune‑mi ce a zis de fapt. Refuzam să cred că ea acceptă ca ceva atât de normal precum mononucleoza să reprezinte un pretext pentru absența de la serviciu. — Ei hai, fă‑mi plăcerea asta. În fond, viața mea o să fie iadul pe pământ În următoarele câteva săptămâni. Emily a oftat și am simțit prin telefon cum Își dă ochii peste cap. — Ei bine, nu a fost prea Încântată. De fapt, eu n‑am vorbit cu ea, dar doctorul meu a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cu tine? M‑am mai Înmuiat puțin, văzând că ea se străduiește atât de mult să mă mulțumească. — Da, mamă, toate sunt OK. Nu sunt deloc Încântată să plec la Paris, ca să știi și tu. O să fie o săptămână de iad, muncă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile pe săptămână. Dar anul meu o să se Încheie curând și o să pot să termin și eu cu modul ăsta de viață o dată pentru totdeauna. — Știu, scumpa mea, știu că a fost un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din Page Six. Zău. — Ei bine, sper că nu! Cineva trebuia de mult să‑i spună femeii ăleia să se mai ducă dracului și dacă tu ai fost aceea, Îmi scot pălăria În fața ta! Femeia aia mi‑a făcut viața iadul pe pământ tot anul acela cât am lucrat pentru ea și nici măcar n‑a fost nevoie pentru asta să schimb un singur cuvânt cu ea. Uite ce e, trebuie să mă duc acum la un prânz oficial, dar ce‑ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]