5,035 matches
-
caz, demonstrația, exemplul, exercițiul, jocul, aprobarea și dezaprobarea. Diversitatea procedeelor, tehnicilor specifice: îndemnul, sugestia, sfatul, apelul, dispoziția, entuziasmarea, cerința, rugămintea, aluzia, amenințarea, încrederea, ordinul, povața, lămurirea, încurajarea, stimularea, recompensa, perspectiva, modelul, recunoașterea, lauda, atribuirea de roluri, premierea, mustrarea, reproșul, observația, indiferența, ironia, blamarea, avertismentul, amânarea, etichetarea, pedeapsa, supravegherea, interdicția, atenționarea asupra consecințelor, evaluarea criterială, evaluarea reciprocă, autoevaluarea, reflecția personală, punerea în diverse situații, simularea, utilizarea tradițiilor, organizarea de întreceri, elaborarea de proiecte acționale corective sau ameliorative, utilizarea mijloacelor audio-vizuale, acceptarea riscurilor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
măsură - exces, lăcomie, avariție, beție 29 Curaj, Îndrăzneală, risc - frică, spaimă, abandon 31 Demnitate, eroism - slugărnicie, lașitate 33 Dreptate, justiție - nedreptate, injustiție 35 Educație, educatori, educați 36 Experiență de viață 37 Imaginație, iluzie, visare 39 Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferență 40 Iubire, dragoste - ură, gelozie 40 Istețime, Înțelepciune - prostie, nerozie 44 Logic, logică - ilogic, absurd 50 Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie 51 Morală, moravuri 52 Muncă, hărnicie, creație - lene, indolență, trândăvie, plictiseală 57 Obiectivitate - subiectivitate 58
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-i În mână nu-i minciună. (Oricât de atractiv ar fi un lucru ipotetic, el nu valorează nici cât cel mai neînsemnat lucru sigur de care dispunem În prezent.) Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferențătc "Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferență" Spiritul omenesc Își trece vremea cu dorința și speranța. (Dar, ne spune un alt proverb, „Dacă n-am avea nici o dorință, jumătate din farmecul și interesul vieții ar dispărea”.) „Fără speranță e imposibil să găsești ceva de nesperat.” (Heraclit) „Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu respectă timpul trebuie apoi să-l recupereze: „Unde nu-i cap, vai de picioare”.) „De la intenție la realitate e de parcurs obstacolul imens al posibilității.” (T. Arghezi) Pe-o ureche i-a intrat, și pe alta i-a ieșit. (Indiferența sau nepăsarea, când nu sunt expresia blazării, exprimă, paradoxal, o atitudine arogantă: atât de important este considerat propriul punct de vedere, Încât spusele altuia nu mai prezintă nici o valoare.) Ce e nou e și frumos. (Pentru că noul Înseamnă de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tocmai invers: consideră că este mai suportabil regretul de a fi vorbit, decât cel de a fi tăcut. Pentru aceștia este mai important să iei o atitudine, pentru a schimba lucrurile În bine, decât să-ți asiguri liniștea interioară prin indiferență.) „N-am regretat niciodată ce n-am spus, dar am regretat de multe ori ce am spus.” (Ibn al-Muqaffa) Mai bine te Întoarce, decât să rătăcești. (Suntem mai câștigați dacă ne dezicem, la timp, de unele prejudecăți sau opinii orgolioase
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să-ți simți gândul”, dacă vrei să ai un control asupra propriilor acte comportamentale. Noaptea e un sfetnic bun. (Desigur, orice răgaz este bun pentru a tempera orgolii sau ambiții prea Înflăcărate, dar trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altă fericire.” (L. Blaga) Virtutea e calea de mijloc Între două vicii. (Aceasta este Însăși definiția aristotelică a virtuții, „ca medie” Între două excese: curajul, de exemplu, este o medie Între temeritate și lașitate; blândețea, o medie Între irascibilitate și indiferență; sfiala, Între timiditate și nerușinare etc. Aristotel voia, prin aceasta, să sublinieze ideea „elasticității” valorilor morale, care Îmbracă un caracter sau altul, În funcție de opțiunea morală de moment la care recurge fiecare; altfel spus, În funcție de ce orientare/sens dă fiecare conduitei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiecare; altfel spus, În funcție de ce orientare/sens dă fiecare conduitei sale morale - de exemplu, spre a face „binele” sau, dimpotrivă, „răul”.) Referindu-se la punctul de vedere aristotelic, Andrei Pleșu observă: „...blândețea se poate manifesta și ca irascibilitate, și ca indiferență, cu condiția să-și aleagă, pentru aceasta, circumstanțele potrivite. A izgoni cu biciul negustorimea din templu (aluzie la comportamentul lui Iisus față de apucăturile hrăpărețe ale negustorilor din templul Ierusalimului, n.n.) e un act de irascibilitate, dar de irascibilitate bine practicată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
izgoni cu biciul negustorimea din templu (aluzie la comportamentul lui Iisus față de apucăturile hrăpărețe ale negustorilor din templul Ierusalimului, n.n.) e un act de irascibilitate, dar de irascibilitate bine practicată. A răspunde agresiunii prin non-violență e un act de voită indiferență, dar de indiferență bine practicată. Același personaj poate fi irascibil În numele blândeții și «pasiv» tot În numele ei. Pe scurt, blândețea, ca principiu neutru, poate colora, În chip virtuos, ambele excese pe care le presupune. Cu condiția justei alegeri a Împrejurărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
negustorimea din templu (aluzie la comportamentul lui Iisus față de apucăturile hrăpărețe ale negustorilor din templul Ierusalimului, n.n.) e un act de irascibilitate, dar de irascibilitate bine practicată. A răspunde agresiunii prin non-violență e un act de voită indiferență, dar de indiferență bine practicată. Același personaj poate fi irascibil În numele blândeții și «pasiv» tot În numele ei. Pe scurt, blândețea, ca principiu neutru, poate colora, În chip virtuos, ambele excese pe care le presupune. Cu condiția justei alegeri a Împrejurărilor” (1988, p. 70
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu se cade sau nu se cuvine”. Μ Pentru a trăi bucuria rugăciunii În biserică, trebuie să ai În suflet vocația sincerității și a iubirii. Μ O inteligență superioară, dar fără sentiment este ca o logică impecabilă, dar absurdă prin indiferența ei față de suferință; este ca un creier electronic, capabil de a da răspunsuri riguroase/exacte, dar nu neapărat și adevărate, deoarece omenescul nu se desfășoară după o schemă simplistă, de genul: „da” sau „nu” (nu este linear și categoric, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
are Încă refuzul instinctual al lumii cu două fețe... Μ Dacă la copii jocul este o expresie a mirării, a Întrebării, iar uneori a riscului, la oamenii mari el este o replică, de obicei, la o existență lumească dominată de indiferență sau, dimpotrivă, de griji și răutăți. Μ Viața omului pretinde o continuă spiritualizare a existenței sale. Să dăm, pentru aceasta, cuvântul lui Constantin Noica: „O viață de om nu e decât o neîncetată răsădire, un fel de-a se Îngropa
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
el ca la o Înjurătură pe care un semen i-a adresat-o la un moment dat, În mod nejustificat, să răspundă Într-o manieră similară). Μ Poziția În plan social a oricărei personalități este fixată de reperele: admirație, invidie, indiferență. Μ Bătrânul care este animat de dorința de a cunoaște lucruri noi nu este bătrân. Μ Poate a devenit banală observația că unii oameni Își limitează sensul evoluției psihologice doar la efortul de a realiza un progres de ordin intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Așa se explică, apoi, de ce binele este Întâmpinat, aproape de fiecare dată, cu reproșuri, uitându-se esențialul - ajutorul acordat, atât cât a putut fi el Înfăptuit până atunci. Iar În acest timp, cel care a stat deoparte, din comoditate sau din indiferență, nu numai că Își conservă liniștea interioară, dar are toate șansele să fie privit sau tratat cu un respect nemeritat! Μ Părinții care Își pedepsesc frecvent copilul obțin poate disciplinarea acestuia, dar nu și cunoașterea sufletului său (Înțelegerea așteptărilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
intervin în salvarea de negura depărtării de cultură. Firește, "un intelectual are datoria să se implice în felul lui, fiecare în felul său.", cum afirma Octavian Paler, într-un interviu postdecembrist, acordat revistei "Orizont"31, încurajând astfel evadarea din letargia indiferenței față de aproape. Este teoria salvării națiunii prin cultură. Cultura, însă, își are propriile constante, diferite, uneori, de constantele unei epoci, ale unei generații sau ale unei ideologii, pentru că, așa cum Nichita Stănescu remarcă: "părerea mea este că poetul nu are o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vegetal etc. devin laitmotivuri ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă subversivă, opacă, o constituie greierii, care "cântă numai în somn,/ Greierii ziua sunt numai insecte,/ Lăsați-i să doarmă și ascundeți-i, ierburi,/ De sinceritățile zilei suspecte;// De adevărul uscat și zadarnic/ Ferească-i al rouăi prea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o oarecare destabilizare a textului, voce a interiorului autoarei. Concluzii "Un intelectual are datoria să se implice în felul lui, fiecare în felul său.", afirma Octavian Paler, într-un interviu postdecembrist, acordat revistei "Orizont"1, încurajând astfel evadarea din letargia indiferenței față de aproape. Este teoria salvării națiunii prin cultură. Implicarea activă a omului de cultură în reeducarea și însănătoșirea maselor condamnate beznei intelectuale. Re-umanizarea cum ar spune Dan C. Mihăilescu 2 care trebuie să fie sinonimă cu definiția culturii. Departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi publicate și nu și-a văzut jucată decît una din piesele de rezistență; "Calul verde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de indiferență, visele lui, luat de unii în răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mod clar, maestrul atît gînditor cît și stilist al lui Rancière - acestor patru principii ale poeticii reprezentativității le sunt opuse patru principii ale poeticii expresivității. Primatul limbajului Înlocuiește primatul ficțiunii; principiul egalității tuturor subiectelor reprezentate se opune principiului genericității; principiul indiferenței stilului În raport cu subiectul reprezentat vine În locul principiului convenienței. și, ceea ce era cel mai important, modelul vorbirii În act este Înlocuit de cel al scriiturii. De fapt, această ultimă rocadă devine esențială În definirea literaturii moderne. Tema scriiturii este una eminamente
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tombés, et notre mariage s’est cassé la gueule lui aussi” (p. 212). Tonul adesea cinic al romanului este bruiat de afecțiunea pe care autorul o nutrește pentru personajele sale, ele Însele cauționate de ethosul contemporan muribund. Despre Michel: “Extrema indiferență pe care o manifesta, Într-un sens ca și În celălalt, pentru această chestiune [a lipsei afectivității, n.n.] era deja un semn Îngrijorător. Tradiționala luciditate a depresivilor, adeseori descrisă ca o dezinvestire radicală față de preocupările umane, se manifestă În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving În epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel Houellebecq reușește În romanul lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici giumbușlucuri stilistice cuceritoare, ci prevestirea atacului terorist de la WTC. Romanul său se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
naiv, retorica, Însă, Îl va subjuga. În culisele acestui spectacol nu se află nimic Însă, afară doar de "sinceritate", o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de cititor. Citez: "Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestui spectacol nu se află nimic Însă, afară doar de "sinceritate", o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de cititor. Citez: "Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mor sau nu." Internția naratorului este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nevoie s-o deschizi, pentru că o să te izbească cu snobismul ei, cu lehamitea ei, cu trivialitatea ei lipsită de orice frondă. Vouă vă recomand o carte de eseuri a lui Gilles Lipovetsky, L’Ere du vide: era vidului. Despre epoca indiferenței albe, a umorului vlăguit, politicos, cool, a trăirii periculoase În jocurile de pe computer, a sexului light și a țigărilor light. Memoriile unui tînăr țicnit, o carte pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]