4,930 matches
-
cărora nebun ai fost atâta vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci lăsându-te purtat ușor de ele, dincolo de marginile luptei și ale durerii fără de sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să te afunzi în smârcurile disperării mute și senine, în care nu trebuie să mai faci nimic, pentru că nu mai sunt nici zări de lumină și nici dorul chinuitor după ele, pentru că totul fiind negru e ca și cum ar fi alb
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
defiecare dată, cuțitul din mâna mea s-ar fi transformat în altceva dacă aș fi făcut altceva decât să tai șunca cu el. Trăgeam de timp și rămâneam deseori foarte mult în pod. și mi se părea o dovadă de indiferență sau chiar de lipsă de grijă că, atunci când reveneam în bucătărie, mama îmi lua din mână șunca și cuțitul cu cel mai mare firesc, fără o vorbă. În afară de tăiatul șuncii, nu-i trecea nimic altceva prin minte, nu se-ntreba
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de germană și celor doi copii ai maistrului dintr-o fabrică timișoreană de blănuri. Nu urmăream să-mi fac relații personale. Căci cei ce aveau bani să-mi plătească orele erau, fără excepție, fie niște persoane ce se conformaseră cu indiferență sistemului, fie nomenclatură politică. Îmi dădeau să-mi câștig o pâine și-mi permiteau să mă ocup de copiii lor atât timp cât nu știau că patronii lor mă socoteau un dușmanal Statului. Dar după câteva săptămâni se întâmpla invariabil același lucru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nevoie în scurte reprize de frica deprinsă de-acasă și de iritarea permanentă, își reîncarcă bateriile în contact cu vizaviul ocazional, își face plinul servindu-se de persoane fără nici un amestec în toate astea. Cărora le pune în cârcă rea-voință - indiferență, răceală, perfidie - pentru ca, replicând, să poată trece în apărare pornind la atac. Iar dacă vizaviul se poartă prietenos, îl consideră fățarnic. N-ai cum să-i faci pe plac, fiindcă Privirea Străină confundă aceste persoane neimplicate cu viața ei dinainte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la demersul meu disperat..." Sau altă interpelare (nu este cea mai dură!), cu nuanțe de pamflet, de data aceasta: "De aceea vreau ca tatăl ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru copiii Lui (...) și nu să stea rece și țeapăn ca un măturoi prăfuit, fără să miște un deget pentru salvarea noastră". Comparația cu plângerea lui Iov este iminentă: "Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi! Auzi? Auzi? Auzi ce-ți spun? Scoală-te! Scoală-te! Și plângea în cascade sonore, desfigurat de groază sub cerul amețitor de înalt din care ne privea, rece, insensibil și cu augustă indiferență, Marele Creator al celor văzute și nevăzute. Ceilalți doi frați ai mei Lică și Sandu erau paralizați, galbeni și muți de frică, uitându-se deja la mine ca la un posibil beneficiar al serviciilor de pompe funebre. Boabe mari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
arestați și ne-a însoțit cu încredere și atașament pretutindeni pe unde ne-a fost dat să ajungem, s-a defectat. Ceasul ăsta nu era, așa, un obiect ori un articol insignifiant pe care să-l examinăm rece, distant, cu indiferență. Nu. Și nici nu era tratat ca un obiect de muzeu de piciorușul căruia îi agăți o hârtiuță cu numărul de inventar stând acolo uitat, abandonat și părăsit într-un cotlon, acoperit succesiv de straturi imemoriale de particule microscopice sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tata, deținut politic, arestat și torturat în închisorile comuniste fără nici o vină. Mama cu șase copii, deportată în Bărăgan. De aceea vreau ca Tatăl Ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru copiii Lui. Vreau să fie un tată adevărat care să arate interes, preocupare și dragoste față de copiii Lui și nu să stea rece și țeapăn ca un măturoi prăfuit, fără să miște un deget pentru salvarea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără întoarcere, n-aș vrea să iau cu mine după moarte nimic altceva decât o gură plină de aer, îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și de ulei aromat. Și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
accesorii erau folosite cu dibăcie, cu șiretenie și violență după caz pentru a realiza o crăpătură în monumentul inerției umane. Era cel mai degradant aspect al luptei pentru existență, pentru supraviețuire, al coborârii ființei umane pe scara socială și al indiferenței criminale a unui Dumnezeu inventat de omul cavernelor și plasat într-un loc nedefinit al spațiului ceresc, pus acolo să vegheze ca un mameluc la îndeplinirea destinului speciei omenești. Nu mai socotim că fiecare dintre nenorociții ăștia subnutriți, amărâți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la drum având în suflet gustul amar al pugilistului trântit la podea în urma unei lovituri sub centură. Mama și tata erau în față, urmați de frații mei, în timp ce eu încheiam plutonul. O familie sărmană formată din șapte persoane străbătând deșertul indiferenței divine și umane în speranța găsirii unei oaze... Am ajuns și ne-am instalat cum am putut. Părinții mei erau foarte necăjiți. Cum să te instalezi? Cum să te aranjezi? Șapte inși într-o cămăruță strâmtă care abia ne asigura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
contactul chiar și în lumea de apoi. Zâmbetul imunității, zâmbetul publicitar: "Țara asta e bună. Eu sunt bun. Suntem cei mai buni. Aceasta este o lume căreia i s-a arătat geniul în neînfrânata sa dezvoltare de egalitate, banalitate și indiferență. Suntem o cultură a intimității, care produce maniere și afectare; ei au o cultură democratică a spațiului. Noi suntem liberi în spirit, dar ei sunt liberi în acțiuni. Aici cultura înseamnă spațiu, viteză, cinema, tehnologie." (Jean Baudrillard, America). 13 noiembrie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ghid de distracții numit Șapte seri. Pagini banale în România, dar care pentru mine au o adevărată valoare antropo-sociologică. Primul lucru care mă izbește aici este prostituarea cu metodă a limbii române, faptul că este stoarsă progresiv de sens, în indiferența generală. Abundă construcții de genul Noi îți răsplătim fidelitatea, Trăiește în promoție sau Exprimă-te așa cum ești. De departe, ceea ce numim modă și curente de modă în București nu sunt altceva decât palide imitații, maimuțăreli hazlii ale marilor capitale ale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-l evit. Ne întâlneam la concerte la Ateneu și mă făceam că nu-l văd. Până în ziua de azi, a rămas o enigmă pentru mine cum a fost posibil ca o iubire atât de vibrantă să se preschimbe în totală indiferență. Unde se dizolvă, unde și cum se evaporă atâta pasiune? Se spune că spiritele oamenilor morți plutesc în atmosferă și că unii chiar pot să le capteze. Atunci și energia, undele, electricitatea pasiunilor ar trebui să dăinuie pe undeva printr-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la tipar, ni se anunță că Marat a fost asasinat. Ucigașul, o femeie, a fost arestat. Marat a murit la ora 8 seara”. 11: E mai necesar ca niciodată să ne fortificăm spiritul prin umor. Fără cinism, evitând apatia și indiferența, atenți la tot ce e trist și urât în jurul nostru - nu trebuie să abandonăm cura zilnică de vitaminizare prin reflecții surâzătoare. Pastile de acest gen avem, fiecare își poate recomanda singur o medicație corespunzătoare; în ce mă privește, îmi propun
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îmi recomanda aproape rugător un glas melodios de femeie - era tot ce înțelegeam lăsând-o să-mi strângă lucrurile în valiză, ea mai având și alte cuvinte într-o frază cu care încerca să-mi explice, printre pasagerii binevoitori până la indiferență, că nu-i nici o nenorocire; îmi închise, în fine, valiza forțând a doua încuietoare - validă! - și-mi arătă cum să țin întregul la subsuoară, chiar dacă, pe o margine, apăreau, necuviincioase, un guler de pijama, un prosop și numai știu ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vedea lucrurile". Din nefericire, eforturile sale nu sunt apreciate pe măsura ideilor exprimate în paginile ziarului său. Când a venit la conducere bolșevicul de Ion Iliescu, m-am lămurit" Ciornei consideră că este de datoria lui să critice cu asprime indiferența parlamentarilor, incompetența multora dintre funcționarii publici, hoția, corupția, abuzul, șantajul și toate celelalte racile ale societății. Demersurile sale nu sunt luate în serios, "înainte de '89 trimiteam scrisori la CC al PCR, în care criticam anumite stări de lucruri de la noi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe glob, ca într-o Arcă a lui Noe, pentru a o popula și a o îmbogăți. Acolo - spune tânărul care a dobândit cetățenia țării care l-a adoptat, nimic nu-i ca ACASĂ, în România adică. Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit, se vizitează unii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
viața se scurge încet dintr-însul. Iașul nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare să schimbe indiferența răuvoitoare a celor puternici, care ar putea încă, dac-ar vrea, să-i aline suferințele. Lucrul e simplu și natural; aproape banal, aș putea spune. În toate timpurile a fost așa; în toată lumea se petrec lucruri la fel. Ieșenii pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au plăcut niciodată gesturile inutile nici n-am apreciat violența, chiar în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în cazul recent de care am pomenit și peste care am trecut cu senină, dar numai aparentă, indiferență. Cu toate acestea gestul brutal și absurd al domnilor de la Cenzura Presei m-a preocupat și mă preocupă încă. Și fiindcă incidența lui, în mijlocul preocupărilor mele, mi-a amintit o împrejurare veche, deosebit de interesantă și de instructivă, pentru timpurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unde lucrurile se prezintă întrucâtva la fel), cineva nu poate fi decât sau antisemit sau potrivnic antisemitizmului. Psihologicește, poziția mijlocie îmi pare greu de conceput; după cum din punct de vedere moral e tot atât de greu de aprobat. Căci, în ordinea aceasta, indiferența nu poate însemna decât fie nepricepere sau apatie fie ipocrizie și abilitate. Nu pot de asemenea să nu țin seama că, în toate lucrurile aceste, ceea ce pare decisiv e dispoziția psihică și morală a fiecăruia, afectivitatea sa, forma și direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai ales dorința vie de a afla mai târziu că, făcând acest lucru, am reușit să ajut pe unul sau pe altul să cunoască puțin și să-l iubească așa cum merită, orașul pe care până atunci îl priveau cu rece indiferență. Orgoliu și umilință (pag. 160). Titlul acesta trebuia să fie: "Mărire și decadență; orgoliu și umilință". Mi-a părut însă cam lung, complicat chiar -; și l-am redus. Dar întâmplarea a vrut ca el să apară nu numai redus, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Editura eminescu mamei mele Sfinxul N-are rost să ne imaginăm sfinxul grec atîrnînd mort pe stîncile de la porțile Thebei, unde s a prăvălit după ce Oedip i-a răspuns la Întrebare. Mai degrabă ar trebui să observăm că el contestă indiferența sfinxului de la piramide Probabil, În acest caz, o opțiune e necesară. Abia atunci vom ști dacă melancolia anticilor a fost mai profundă decît cea a modernilor Spun sfinxul, dar pot foarte bine să-mi aduc aminte o noapte de iarnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Într-un fel sau altul, cu sfinxul și de a-l privi drept În ochi, fără pedeapsa unui suflet steril. Dacă aș da la o parte acest gînd, ar Însemna să uit că nimic durabil nu se poate Întemeia pe indiferență. Deși Înțeleg că În realitate răspunsul e mult mai greu și mai complex decît cel al lui Oedip. Ce faci cu șansa de a nu trăi zadarnic ? Iată ce Întreabă, de fapt, sfinxul. Lașitatea și frigul Încep de la răspuns. Restul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
alcătuit din apă și piatră. insă nu e tocmai ceea ce m-ar putea ajuta să-mi văd limpede gîndurile ? Nu tot ce atingem devine estetică. Dar tot ce atingem ar trebui să devină morală. Singurătatea vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]