41,505 matches
-
fi reglat de un sistem enzimatic operant în rețeaua trans-Golgi, precum și prin participarea unor proteine de însoțire (chaperoni). Despre biogeneza și destinul granulelor secretorii, datele pot fi găsite în capitolul ......... „Celula β pancreatică”. Principalul sediu de clivare a proinsulinei în insulină, peptid C și câteva resturi aminoacidice se află în granulele secretorii imature, după etapele schițate în figura 3. Maturarea granulelor secretorii este marcată tocmai de predominanța insulinei față de moleculele de proinsulină. Enzimele implicate în clivările secvențiale ce au loc între
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
găsite în capitolul ......... „Celula β pancreatică”. Principalul sediu de clivare a proinsulinei în insulină, peptid C și câteva resturi aminoacidice se află în granulele secretorii imature, după etapele schițate în figura 3. Maturarea granulelor secretorii este marcată tocmai de predominanța insulinei față de moleculele de proinsulină. Enzimele implicate în clivările secvențiale ce au loc între diferiți aminoacizi care fac legătura dintre insulină și peptidul C sunt endopeptidazele PC2 și PC3 și carboxipeptidaza H. PC2 și PC3 sunt enzime dependente de Ca+2
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
se află în granulele secretorii imature, după etapele schițate în figura 3. Maturarea granulelor secretorii este marcată tocmai de predominanța insulinei față de moleculele de proinsulină. Enzimele implicate în clivările secvențiale ce au loc între diferiți aminoacizi care fac legătura dintre insulină și peptidul C sunt endopeptidazele PC2 și PC3 și carboxipeptidaza H. PC2 și PC3 sunt enzime dependente de Ca+2 și de un pH acid (optim 5 - 5,5). Aceste condiții sunt îndeplinite de mediul intragranular, explicându-se de ce aici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
PC2 și PC3 și carboxipeptidaza H. PC2 și PC3 sunt enzime dependente de Ca+2 și de un pH acid (optim 5 - 5,5). Aceste condiții sunt îndeplinite de mediul intragranular, explicându-se de ce aici are loc conversia produsului în insulină și peptid C. Șoarecii deficienți în PC3 și PC2 prezintă acumulări ale proinsulinei ne-clivate la una sau alta din legăturile corespunzătoare. Celula β pancreatică are multe particularități, dar funcțiile celulare de bază sunt aceleași ca și în alte celule
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
proteinfosfatazele, canale ionice, adenilat ciclazele, proteine citoskeletice, veziculele sinaptice, componentele proteice din diferite membrane (granule secretorii, mitocondrii, aparat Golgi etc.). S-a constatat, de exemplu, că proteinele G activează fosfolipaza C în celulele β pancreatice, intervenind în modularea secreției de insulină pe o cale independentă de cea principală. Transferul insulinei în celula β, din ribozomi până la locul de exocitare a granulelor secretorii (incluzând sortarea moleculelor destinate diferitelor căi: calea reglată, calea constitutivă și calea crinofagiei), este dirijat, la punctele de intersecție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
componentele proteice din diferite membrane (granule secretorii, mitocondrii, aparat Golgi etc.). S-a constatat, de exemplu, că proteinele G activează fosfolipaza C în celulele β pancreatice, intervenind în modularea secreției de insulină pe o cale independentă de cea principală. Transferul insulinei în celula β, din ribozomi până la locul de exocitare a granulelor secretorii (incluzând sortarea moleculelor destinate diferitelor căi: calea reglată, calea constitutivă și calea crinofagiei), este dirijat, la punctele de intersecție, de către diferite proteine G. Proteinele G intervin și în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
tip ? (variația în subunitatea ?), fără a se putea identifica încă intervenția lor în procesele fiziologice specifice. Se presupune că un tip de molecule G cu greutate moleculară mică (având numai două sau o singură subunitate) intervin pe traseul insulinei, de la sinteza lor în ribozomi, la transportul în cisternele RE către aparatul Golgi și apoi către granulele secretorii, participând în biogeneza acestora. Multe din proteinele G cu greutate moleculară mică poartă cele mai variate prescurtări: Ras, Rac1, Rac2, Rab, Rho
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
G pot participa (împreună cu GDP) în activarea unor aminoacizi (histidina, de exemplu), care imprimă anumite caracteristici moleculei din care face parte și care devine și ea „activată”. În celula β, proteinele G heterotrimerice interacționează cu câțiva inhibitori ai secreției de insulină, precum: PGE2 (Prostagladina E3), adrenalina, somatostatinul și galanina. Aceste căi sunt activate pe calea receptorilor specifici. Funcția pancreatică însă poate fi influențată prin intermediul proteinelor G, pe căi independente de receptori (15). 8. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE INSULINEI 8.1. Introducere Deși
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
inhibitori ai secreției de insulină, precum: PGE2 (Prostagladina E3), adrenalina, somatostatinul și galanina. Aceste căi sunt activate pe calea receptorilor specifici. Funcția pancreatică însă poate fi influențată prin intermediul proteinelor G, pe căi independente de receptori (15). 8. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE INSULINEI 8.1. Introducere Deși spectrul acțiunilor insulinei este foarte larg, importanța particulară pe care ea o exercită asupra glucozei sanguine (fie de creștere - în insuficiența ei, fie de scădere - în excesul ei) a făcut ca valoarea insulinei să fie asociată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Prostagladina E3), adrenalina, somatostatinul și galanina. Aceste căi sunt activate pe calea receptorilor specifici. Funcția pancreatică însă poate fi influențată prin intermediul proteinelor G, pe căi independente de receptori (15). 8. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE INSULINEI 8.1. Introducere Deși spectrul acțiunilor insulinei este foarte larg, importanța particulară pe care ea o exercită asupra glucozei sanguine (fie de creștere - în insuficiența ei, fie de scădere - în excesul ei) a făcut ca valoarea insulinei să fie asociată cu valoarea glicemiei, iar hiperglicemia să fie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
EFECTELE FIZIOLOGICE ALE INSULINEI 8.1. Introducere Deși spectrul acțiunilor insulinei este foarte larg, importanța particulară pe care ea o exercită asupra glucozei sanguine (fie de creștere - în insuficiența ei, fie de scădere - în excesul ei) a făcut ca valoarea insulinei să fie asociată cu valoarea glicemiei, iar hiperglicemia să fie echivalată cu diabetul zaharat. Deși aceste asocieri sunt corecte în sine, omiterea efectelor insulinei asupra celorlalte metabolisme a limitat drastic înțelegerea atât a naturii diabetului zaharat, cât și a importanței
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
fie de creștere - în insuficiența ei, fie de scădere - în excesul ei) a făcut ca valoarea insulinei să fie asociată cu valoarea glicemiei, iar hiperglicemia să fie echivalată cu diabetul zaharat. Deși aceste asocieri sunt corecte în sine, omiterea efectelor insulinei asupra celorlalte metabolisme a limitat drastic înțelegerea atât a naturii diabetului zaharat, cât și a importanței insulinei în reglarea metabolismului energetic în ansamblul său. 8.2. Metabolismul glucidic Producția endogenă de glucoză. Producția endogenă de glucoză este asigurată de ficat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
să fie asociată cu valoarea glicemiei, iar hiperglicemia să fie echivalată cu diabetul zaharat. Deși aceste asocieri sunt corecte în sine, omiterea efectelor insulinei asupra celorlalte metabolisme a limitat drastic înțelegerea atât a naturii diabetului zaharat, cât și a importanței insulinei în reglarea metabolismului energetic în ansamblul său. 8.2. Metabolismul glucidic Producția endogenă de glucoză. Producția endogenă de glucoză este asigurată de ficat (80-90%) și rinichi (10-20%). Între utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
dimpotrivă, scăderea insulinemiei plasmatice conduce la o creștere a producției endogene de glucoză. Efectul inhibitor maximal se instalează după ~ 3 ore, deși începe imediat după scăderea insulinemiei. Inhibiția producției hepatice de glucoză depinde, în mare măsură, de caracterul pulsator al insulinei. Scăderea producției hepatice de glucoză ar putea fi secundară scăderii afluxului precursorilor neoglucogenetici din țesuturi către ficat (AGL și aminoacizi). Recent, Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
măsură, de caracterul pulsator al insulinei. Scăderea producției hepatice de glucoză ar putea fi secundară scăderii afluxului precursorilor neoglucogenetici din țesuturi către ficat (AGL și aminoacizi). Recent, Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
glucoză ar putea fi secundară scăderii afluxului precursorilor neoglucogenetici din țesuturi către ficat (AGL și aminoacizi). Recent, Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Recent, Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii antilipolitice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii antilipolitice a insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii antilipolitice a insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii antilipolitice a insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei arteriale sau portale la 14 μU/ml. Mecanismul acestor efecte este reprezentat de inhibiția glicogenolizei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei arteriale sau portale la 14 μU/ml. Mecanismul acestor efecte este reprezentat de inhibiția glicogenolizei. Se consideră că efectul direct al insulinei asupra producției hepatice de glucoză este mai important decât efectul indirect, care este secundar cantitativ. Legendă: OA - oxalacetat; PDH - piruvat dehidrogenaza; GS - glicogensintetaza; GF - glicogen fosfataza; FFK - fosfofructokinaza; PK - piruvat kinaza; PEPCK - fosfoenol piruvat kinaza. Utilizarea periferică a glucozei. După
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
majoritatea fiind utilizată de creier într-o manieră insulinoindependentă. Când insulinemia crește, 90% din consumul periferic de glucoză este acoperit de mușchi și numai 10% de adipocite și ficat. În condiții de euglicemie deci, principalul țesut care utilizează glucoza prin intermediul insulinei este mușchiul. Într-o oarecare măsură, consumul mare de glucoză în mușchi este datorat și efectului vasodilatator al insulinei asupra vaselor musculare. Insulina promovează în mușchi atât oxidarea glucozei cât și depunerea ei sub formă de glicogen (acesta din urmă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
acoperit de mușchi și numai 10% de adipocite și ficat. În condiții de euglicemie deci, principalul țesut care utilizează glucoza prin intermediul insulinei este mușchiul. Într-o oarecare măsură, consumul mare de glucoză în mușchi este datorat și efectului vasodilatator al insulinei asupra vaselor musculare. Insulina promovează în mușchi atât oxidarea glucozei cât și depunerea ei sub formă de glicogen (acesta din urmă ocupând, cantitativ, primul loc). În condiții practice, însă, hiperinsulinemia se asociază cu hiperglicemia. În aceste condiții, hiperglicemia și creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]