4,844 matches
-
excepționalismul îndelung cultivat de soți și devenit folie à deux. Mai ipocrit, soțul refuză să meargă pînă la capăt : găsește un mod de a opta pentru siguranță și mediocritate și totodată de a-și păstra iluzia propriei excepționalități pe undeva, intuiește că singurul mod de a o păstra este să n-o testeze. Dar aranjamentul ăsta avantajos pentru el o lasă de izbeliște pe soție, care chiar a mizat totul pe credința revelată drept o simplă nebunie că ei doi sînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
operele ce urmau a fi studiate, m-a invitat să iau opera următoare și după întrebuințare s-o pun exact la locul din care fusese luată și tot așa pe tot parcursul anului școlar. Acest OM PROVIDENȚIAL pentru mine a intuit marea mea dragoste pentru citit, înlesnindu-mi posibilitatea de a devora adevăratele comori literare pe care le avea în vasta-i bibliotecă. Așa mi-am dezvoltat pasiunea pentru comorile culturale ale lumii. La clasele 6, 7 și 8 am studiat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a o expedia, mergeam bine dispus, poate puțin neatent. La Podul Verde de peste... fluviul nostru Cacaina, traversez și când ajung la trotuarul din partea opusă, pe gheața de lângă trotuar mă dezechilibrez urmând să cad cu șoldul drept pe bordura trotuarului. Instinctiv intuiesc pericolul, mă sprijin pe brațul drept în cădere, dar mi se rupe un tendon muscular și cad brusc în stradă. O mașină a trecut milimetric pe lângă mine, gata să mă accidenteze. M-am ridicat cu greu și am gândit că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dea jos. „De ce dați în tatăl ori bunicul vostru?” le zic eu. Ambii erau beți, cel ce mă lovise în față era totuși un pic mai lucid și nu m-a mai lovit, în timp ce caratistul continuă să mă lovească înverșunat. Intuiesc pericolul în care mă aflam și în timp ce el se rotește pe un picior ca să mă mai lovească, eu îl lovesc puternic peste gleznă, se dezechilibrează și cade pe caldarâmul alunecos. Prietenul lui, mai puțin beat, se apleacă să-l ridice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
luna mai și-mi mărturisește sfielnic: „Dați-mi voie, domnule profesor, să vă îmbrățișez și să vă sărut, că mi-ați fost cel mai drag profesor și director”. Inginera nu uitase că într-un moment critic i-am luat apărarea intuind că era acuzată pe nedrept și acum îmi mulțumea îmbrățișându-mă ca pe un adevărat părinte... Sau, mulți ani după această întâmplare, într-un loc deschis, în văzul lumii, o bătrânică cu tâmple argintii - că ale mele, erau albe ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al timpului său”, un modern care trăiește plenar tensiunea noutății. Este cel puțin ciudat felul în care Caragiale și opera sa devin expresii privilegiate ale punerii în ecuație a ceea ce înseamnă „a fi contemporan” pentru spațiul culturii și civilizației românești. Intuim faptul că ideea de contemporaneitate aici este una profund legată de reprezentările și complexele identitare, adică de ceea ce rămâne același traversând epocile. Raportul cu contemporaneitatea devine acest fel nu unul de situare în timp, adică de prezentificare, ci unul de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de inteli- gența lui Caragiale - o inteligență sarcastică și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde în trăsăturile îngroșate ale unei caricaturi.” , respectiv, „pedagogia pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
face? Un lucru care să ne servească pe toți trei. Pe mine pentru a nu rugini, pe ei pentru a nu-și pierde speranța. Marți 21 iunie 1994 - Iași Cred că este pentru prima oară în viață când încep să intuiesc adevărul. Și trebuia s-o aflu și, mai ales, trebuie s-o recunosc. Într-adevăr, sunt singura vinovată. Vinovată pentru tot ceea ce nu mi se întâmplă în viață. În viața profesională. Am avut o încredere continuă în mine. Spaimele și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din toate colțurile lumii care au „populat” San Pere-ul, își folosește extrema mobilitate a feței pentru a se face înțeles. Nici nu-i greu, deoarece când râde în hohote, n-ai decât să faci la fel, chiar dacă doar ai intuit de ce, când se miră, poți s-o faci și tu și așa mai departe. Mousen (preotul) este mai puțin expresiv, are emoții la fel de mari ca și noi, n-are curajul să se exteriorizeze, decât din când în când, și când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
improvizația” are o gamă largă prin care se manifestă, ori preocupările mele legate de ea nu sunt totdeauna tangențiale cu genul cunoscut ca atare. De fapt asta va fi esența lucrării, dacă voi reuși s-o descopăr. O simt, o intuiesc, o întrevăd, o practic. Nu știu încă, din păcate, cum aș putea-o denumi... altfel. Sâmbătă, 13 martie 2004 - acasă Ieri am susținut primul examen din cadrul doctoratului despre Commedia dell'arte. M-am pregătit cum am crezut de cuviință, dar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trăiește, respiră, se bucură sau suferă și nu numai în momentul în care autorul ți-a propus să-l redai. El va fi viu tot timpul, îi vei trăi copilăria, adolescența, vei fi alături de dramele pe care i le vei intui, alături de el pentru bucuriile pe care i le vei descoperi. Îi vei justifica faptele prezente și-i vei prevedea destinul. Un personaj nu este un mort care învie 2-3 ore și apoi moare la loc. Un personaj este o materie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ambele cazuri nuanțe puțin diferite ale traducerilor față de ce spusese Ceaușescu și, spre mirarea mea, acesta a întrerupt discursul, a repetat cele spuse, solicitând traducerea exactă. Era cunoscut că nu știa limbi străine și nu-mi dau seama cum oare intuia inexactitățile din translație? La vizitele la nivel înalt avea grijă să acorde presei străine, înaintea începerii convorbirilor oficiale, cele câteva minute tradiționale pentru filmări și fotografii. La primirea la București a vicecancelarului H.D. Genscher, programul fiind ușor decalat datorită întârzierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
interioară l-am Încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile, trăgându-le de sfoară, cu mult Înainte de a fi sub Îndrumarea conștientă a instructorului din mănăstirea zen. Fără să realizez, În copilul care Își privea ca În oglindă trupul-păpușă, intuiam jocul vibrațiilor opuse care Îl străbăteau. Școala pentru mine a fost o tortură. Îmi plăcea să citesc, eram foarte bun la istorie și latină, dar la științe nu mă puteam descurca: undeva pe drum Îmi pierdusem atenția și interesul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
totul era de Încercat. La sfârșitul zilei nici nu mai conta cine și ce a inventat, dacă invenția era bună. Și era bună dacă servea piesa (de fapt nu piesa, ci experiența momentului, din care făcea parte piesa). Pentru că am intuit ce Înseamnă să fii actor, am refuzat ca „actorii să facă ce le spune regizorul“, iar ideea de a exersa putere și autoritate mi-a fost antipatică de la Început. Niciodată nu am putut să stau În sală la o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu Iulius Cezar a fost răspunsul meu la această polemică. GB: Spectacolele de la Piatra-Neamț, Arden, Noaptea Încurcăturilor, demonstrau cu strălucire că tu deveniseși foarte rapid un regizor stăpân pe mijloacele sale, erau spectacole Împlinite, aproape perfecte. Dintr-odată Însă, parcă intuind pericolul acestei „perfecțiuni“, tu faci Iulius Cezar, unde te impui cu mai puțină evidență, unde lași textul să respire și să răsune În noi, devii fragil. Pentru mine, Iulius Cezar a fost o adevărată experiență, În măsura În care regia ta devenea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
concretă. „De unde să Începem?“ Vocea lui Brook, abia audibilă, Într-o franceză cu accent de Oxford, suna ca un ecou al propriilor mele Întrebări. Și el privea În jur spațiul impersonal, care nu inspira nici o sugestie de joc și, parcă intuind pericolul unui sentiment de descurajare generală care plutea În aer, ne-a spus: „Am o idee: ce-ar fi să transformăm spațiul ăsta arid și să pregătim un party? La urma urmei, nu merită să sărbătorim Începutul?!“. Descurajarea a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pentru el la Al Capone și gangsterii săi. După moartea mamei, deși erau divorțați de ani de zile, Papago se simțea singur, plin de regrete și tulburat de ideea morții. Știam că o călătorie Îl va remonta și În plus intuiam că realitatea americană va avea puterea să-i modifice opiniile. Spiritul candid de pionierat și curiozitate, predilecția tipic americană pentru aventură și risc aveau să-l cucerească, potrivindu-i-se de minune. Sub aparența de severitate formală și rece, natura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Square?“ Nu-l văzusem jucând teatru, dar mă jenam să-i arăt că ezit, neputând să fac o paralelă Între zborul lui Superman În ajutorul celor aflați În primejdie și zborul pe sub fuste al contelui-fluturaș din Figaro. Reeve mi-a intuit Îndoielile și s-a oferit singur să facem o audiție. La inițiativa lui, ne-am Întâlnit la „La Mama“, dar cum nu era disponibil ca spațiu de repetiție decât un studio foarte mic, iar Superman era și În viață de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
gesturi și inflexiuni vocale. Antrenamentul cu Brook dădea roade. Într-o zi i-am atras atenția lui Akiko, interpreta Ninei, că nu spusese just o anumită frază. „Dar cum poți să știi, că doar n-ai Învățat peste noapte japoneza!“ Intuiam sensurile din intonații, din Încărcătura emoțională pe care o transmiteau. Akiko m-a ascultat, și-a schimbat intonația și suna mult mai convingător. Deci e adevărat că nu cuvintele transmit mesajul, ci tonul vocii. Actorii japonezi aveau o sensibilitate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nostalgie pentru tot ce vine de pe meleagurile strămoșești... O nouă carieră În New York, la Columbia University Când cauți, găsești, chiar dacă nu acolo unde te aștepți. Odată ce Columbia University mi-a propus să preiau direcția școlii de teatru a universității, am intuit că acolo voi găsi stabilitatea de care aveam nevoie. Mi se oferea un contract de lungă durată, libertatea să Înființez un program nou de actorie, să angajez pe cine vreau și să aleg studenții pe care Îi consideram potriviți. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la un an de la demisia mea de la Național, Caramitru mă sună la New York și-mi propune să montez Oedipe la Opera Română, În cadrul Festivalului Enescu. „De data asta nu-ți va pune nimeni bețe-n roate!“, mi-a garantat prevenitor, intuindu-mi reticența. Să se fi schimbat acolo lucrurile atât de repede Încât chiar să cred că voi avea parte de susținerea celor care mai degrabă Încurajaseră plecarea mea, direct sau indirect? Pe de altă parte era vorba despre un proiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era important pentru că făcea un racord cu finalul operei, când zidurile Închisorii se deschid și Margareta, după moarte, e Însoțită de Îngeri, pe o muzică apoteotică, spre Paradis, În timp ce Faust rămâne Încătușat În suferință, Înconjurat de Mefisto și asistenții săi. Intuind că toată munca noastră de durată putea fi ruinată În cinci minute, am Încercat să argumentez: „Domnule Volpe, despre ce logică vorbiți ? Odată ce Diavolul intră În spațiul locativ al savantului, unde e realismul (era să spun chiar socialist)?“. „N-avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
născut, iar În cazul meu și pe cea În care s-a stabilit. Sper să nu sune a patriotism de ocazie, față de care mi-am afirmat deseori dezgustul. Minusculi cum suntem În contextul uriaș al universului, uitându-ne la stele, intuim că aparținem acelei vaste unități, că suntem un fragment din ea. România face și ea parte din această vastă unitate și, cum s-a Întâmplat să mă nasc aici, continui să revin. Iar „binevoitorii“ să fie liniștiți, mă Întorc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acasă cu o veste bună pentru Doina, pentru noi și neputându-mă stăpâni să nu i-o împărtășesc pe loc, același a început brusc să se agite, să alerge, să se „joace”, dând semne evidente de bucurie. Ca și cum ne-ar intui stările, încearcă, uneori, să se consoleze, alteori să participe la momentele noastre bune. Nu degeaba îl „cheamă” Pițu cel Mare și Bun. * Afară de guguștiuci, îi mai sperie zgomotele neomologate sau omologate în subconștientul lor drept foarte periculoase. Mașina de scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întreg continentul liric eminescian. I. Negoițescu, insistând asupra perspectivei funerare, nu contrazice deloc, în fond, teza robusteței vitale și virile a poetului afirmată de Călinescu, dar merge până la niște consecințe mai îndepărtate pe linia filonului plutonic pe care l-a intuit și denumit. A denumi un fenomen este, nu numai în critică, un act creator. De altfel, în ce ne privește, vedem în cartea lui Negoițescu nu una propriu-zis de critică, ci mai curând o carte ea însăși de poezie, o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]