4,886 matches
-
dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia, specie cu o prezență distinctă în scrisul românesc
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
alt pol,/în țara Noa-Noa/ascunsă și adâncă,/lăsând în urmă-i, gol,/un jilț pe care roua/paletei vangoghiene,/ca lacrima,-ntre gene,/ nu se uscase încă” (Vincent avea un frate...). Volumul Erau ziare, evenimente (2000) aduce o privire ironică asupra presei, dar și asupra lumii care îi dă naștere. În eseistica lui F. se observă aceeași vocație disociativă, același spirit nonconformist, afirmat în deplină libertate, deși i s-a imputat faptul că realizează o critică infidelă, care înlocuiește opera
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
sistemul prozodic clasic, maschează uneori neliniști și învolburări stranii. Tematica rurală, mult frecventată de poet, nu dă lirismului un ton mai luminos, cadrul natural accentuând adesea atmosfera de melancolie și regret. Frigul dragostei (1994) aduce în prim-plan o imagine ironică a cotidianului, dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la tonalități duios ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice la vechi modele. Volumul din 1999, Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-a alcătuit-o autorul. Același filon nostalgic-tradiționalist se îmbină cu unul amar-ironic și chiar parodic, fapt vizibil în Turbanul, ecou
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
mică se pierde în marea de greșeli a lumii. Experiența îl maturizează pe Sebastian și-i deschide calea spre inima și trupul împietritei Armanda. Naratorul, de față la toate acestea, comentează metamorfoza lui Sebastian Românu și bucuria lui obosită și ironică. Epica este, aici, mai legată și simbolurile slujesc bine parabola. Textul este complex, prozatorul vizionar este dublat de un analist de multe ori pătrunzător. Efortul este de a prinde nu numai culorile unei lumi în apocalips, ci și mișcarea imprevizibilă
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
mijloace stricte, destine. Romanul Baraj (1985) este mai puțin istoria unui șantier în care se ridică un mare obiectiv, cât îndeosebi aceea a paralelismului dintre construirea barajului și scrierea romanului, evenimente ce se interferează sub ochii cititorului, nu fără complicități ironice. Îmbinarea ironismului și a realismului este continuată și în Zodia berbecului (1987), roman care evocă la suprafață viața crescătorilor de oi, dar care profită substanțial de viziunea modernă asupra textului ca intersecție de texte. Stilistica motivului în proza literară (1981
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
armură” de care vorbește C. Ciopraga („La Creangă râsul devine un fel de armură, duioșia putând trece aproape neobservată”) se divulgă nu o dată deopotrivă în biografia și opera scriitorului. Nimic nu-l dezvăluie în așa măsură pe scriitor precum chenarul ironic în care el închide portretul bunicii Nastasia, nevasta lui David Creangă: „Încă n-am văzut așa femeie, să plângă de toate cele; era miloasă din cale-afară. Carne de vită nu mânca în viață, tot din astă pricină; și când se
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor”. Poemele sunt populate de
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
a nebunilor, condusă de „F. M. Dostoievski în uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al derizoriului și al înscenării, componenta livrescă și intertextuală accentuându-se: „Cu craniul ascuțit ca un ou trece pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma lui și meditez/ citindu-l pe Borges.// El își înclină capul, se oprește
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
și înțelegere pentru țărănime, după cum nu vede cu ochi buni luxul și trândăvia marii boierimi, care și-a pierdut „simțul patriotismului”. D. aprobă ceea ce ar putea ajuta la propășirea economică și culturală a Moldovei, dar în general e sceptic, chiar ironic față cu tendințele înnoitoare din viața politică și socială. Mișcarea de la 1848 este zugrăvită în tente oarecum caricaturale. Din punct de vedere literar, asemenea momente, când detașarea face loc sentimentelor personale, intervenției aprinse, chiar și nedrepte, sunt cele mai convingătoare
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
un șir de nenorociri (atentate, crime), dar totodată determină importante mutații în cugetul personajului principal, Lisandru, care se pune, mai naiv sau mai orientat, în slujba „adevărului”, așa cum înțelege el lucrurile și cum, de la o vreme, îi dictează conștiința. Șarje ironice vizează un ipochimen, procurorul, ițit parcă din maculatura realismului socialist, dar, așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
1963) dezbate tezist chestiuni de etică familială, în aceeași manieră fiind prezentată și replica decisă a colectivității chemate să judece „devierile” de comportament în Zizi și formula ei de viață (1964). Piesa Întâlnire cu îngerul (1965) comentează, în registre vag ironice, variante posibile ale unor crize conjugale, adăugând moralizarea aferentă. Ultima sa scriere dramatică, reprezentată postum, în 1980, Sentimente și naftalină (cu titlul inițial Valsul), este o satiră alimentată de contemplarea uzurii și deteriorării în relația femeie-bărbat, unde se pot recunoaște
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
ocrotește pe medicul protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face concesii; scriitoarea amatoare, îndrăgită de har, care-și distruge opera scrisă pentru a fi cunoscută de un singur cititor; naratoarea însăși, cu inteligența ei mereu vie și refuzul ironic al oricărui patetism. D. are darul conturării unui personaj dintr-un gest și o replică, o scriitură alertă și o știință a construcției care ar fi trebuit să-i asigure în fața criticii literare un loc mai însemnat. SCRIERI: Iliada, din
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
a celei sentimentale. În Deruta (1973), existența vidă a unui funcționar, care trăiește cu intensitate disproporționată micile drame ale experienței cotidiene, întotdeauna mediocră (încurcături birocratice, aventuri galante, o promovare în funcție), este privită cu un amestec de compasiune și detașare ironică de un narator sensibil la ridicolul, dar și la tragismul insului anonim, incapabil să-și depășească propria condiție. Romanele de analiză psihologică ale lui D. au un fundal bine precizat, căci autorul se arată interesat cu deosebire de răsfrângerile existenței
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului) orice iluzie legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între timp radiofonic. Adunând în placheta Acvariul cu rechini (1992) fantezii și mirări genuine, ironice și autoironice, poetul G. își dramatizează cu vădită plăcere rimele alerte, așa cum în piesele sale frenezia logoreică a personajelor îi trădează temperamentul de poet care, cu ușurință și luciditate ludică, gesticulează retoric în mijlocul jocului de cuvinte. Mici evenimente ale cotidianului
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
măștilor, / Cuvintelor - / Și-un claun adus / Cu mari eforturi din Apus. Cuvinte fără dop - / Limbajul pop.” Prozodia alertă, adecvată, care nu ocolește zonele „pop” ale vieții, face ca această poezie să pară o șaradă copilărească, cu un scenariu sentimental și ironic. SCRIERI: Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte, București, 1988; Acvariul cu rechini, București, 1992; Balul lebedelor, București, 1994; Ciripit de păsărele, București, 1995; Regele broaștelor, București, 1995; Valsul lebedelor, București, 1995; Poeme scrise pe un geamantan, București, 1995; Iadul vesel
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
la persoana I: naratoarea este Chloé. Conform unei tendințe individuale reperate la nivel societal de Jean-Claude Kaufmann, aceea de a „a ieși din cadrele impuse” În construcția identitară, Chloé este o femeie nu În mod special frumoasă, puternică, „feminină”: cinică, ironică - vitală după ultimele calapoade ale vitalismului nou-venit În literatura franceză contemporană. Nu se pune În romanul Annei Gavalda problema scriiturii. Nu se pune nici cea a vreunei opțiuni estetice. Funcționarea acestei literaturi este caracterizată foarte bine de paradoxul lui Crisip
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
femeie voinică, mamă a patru copii, pe care, de teamă, nu-i lasă să se nască, crescându-i și adăpostindu-i În propriul corp - un personaj asemănător Întâlnim la Pascal Bruckner, În Copilul divin) permite autorului un număr de referințe ironice, implicite, la meseria de scriitor, la voga etnologiei și, mai ales, la deviații psihice supradimensionate până la absurd (numele lui Eugène Ionesco nu poate fi ocolit, dar aici este vorba de un absurd existențialist pus În ramă). Într-un alt roman
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
copia sau, mai probabil, de a-și comanda „extrasul”). Altfel, retușurile ce survin sub pana (încă) anonimului traducător („rescrierea”, în cazul unor contexte favorabile, ori ocultarea altora, ce stânjenesc) sunt, previzibil, în profitul conaționalilor poloni; de-aici și câteva izbucniri ironice, polemice ce contrastează cu stereotipia cronicii. Ediții: Descrierea cronicii despre Țara Moldovei și despre domnii ei, cum au venit mai întâi românii în Țara Moldovei și cine a fost primul lor domn sau voievod, de la anul întâi de la facerea lumii
CRONICA MOLDO-POLONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]
-
picarescă, surprinzând cu ascuțime peisajul social al epocii. La rubrica de varietăți, în numărul 3, se insera o scrisoare deschisă adresată lui B. P. Hasdeu de un Petrachi Bătăușul, pseudonim sub care se ascunde P. P. Carp. Ținta acestor rânduri ironice este Ion Vodă cel Cumplit, lucrare în care Hasdeu încerca să șteargă limitele dintre știință și artă, strecurând totodată în subtext idei democratice. Viitorul lider conservator contestă vehement monografia sub ambele aspecte. Iacob Negruzzi iscălea cu criptonimul XYZ, frecvent folosit
CUGETAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286557_a_287886]
-
utilizate cantabil - pe suprafața unui mare număr de obiecte, convenții, poze, amestecate într-o confuzie a regnurilor pentru a obține efect de burlesc: „Orele le anunță cocoșii electronici./ Îmi curăță armurile de praf stelar, păpușile./ Strămoșii, din tablouri, mă urmăresc ironici./ Mereu, spre alte camere, vântul deschide ușile./ De catifea e iarba în care-mi pierd monedele./ Bananieri de naylon îmi mângâie plafoanele./ Copite de argint au toate patrupedele:/ mesele, taburetele, fotoliile, scaunele./ Sunt regele castelului cu jucării mecanice,/ cu leoparzi
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
pornesc casetofoanele/ și se aude vocea subțire a lui Dante.” O atmosferă colorată de iarmaroc al livrescului umple spațiul dintre piesele de mobilier ale acestei poezii, care se refuză convenționalului actual pentru a-l reintroduce pe cel vechi, sub pretextul ironic al reabilitării. Resursele procedeului nu sunt pur parodice. Astfel, lăsând la o parte pastișele prea șarjate în direcția unor specii precum pastelul sau idila, s-ar putea spune că I. verifică prin poemele sale resursele de farmec ale desuetului: „Ascultă
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]