4,923 matches
-
legăturile cu habitudinile științifice, care răspund exigentelor fundamentale ale gândirii, să agresezi spiritul, să urci pantă naturală a inteligenței"39 Ion Barbu însuși crede că există o limbă a poeziei, o limbă universală; sau un dar de a recepta undă lirica [s.n.]"40. Modelata mai ales după necesitățile unui sensus communis, limba, spune Bergson, a devenit un fel "voal" care se așază între noi și lume - "generalitățile, simbolurile, chiar tipurile, sunt moneda de schimb a percepției cotidiene"41 - convenționalitatea ei deformând
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Jocului secund - vizionarismul. Mai mult, spune Ion Barbu, "prin scrisul sau inspirat, Rimbaud îi restituie științei caracterul "sacru", în sensul accederii la Absolut. Tot astfel, cănd într-un interviu din 1927, respinge asocierea poeziei sale cu modernismul și susține că lirica să nu este decât "o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
177, 202 joc, 88, 152, 184, 191 Joseph of Arimathea, 66 K Kant, Immanuel, 76, 80, 100, 120, 148, 182, 202 L Leibniz, Gottfried Wilhelm, 189 Lenore, 126, 127 libertate, 34, 143 limba, 168 limbaj, 33, 84, 168, 173, 189 lirica, 77, 80, 117, 119, 131, 136, 168, 186 lirism, 166 locuire, 81, 82 logică, 89, 131, 132, 147, 174 Longfellow, Henry Wadsworth, 80, 128, 129, 206 Lovinescu, Eugen, 120, 135, 165, 175, 197 lume, 51, 64, 106, 117, 123, 133
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
traducerea de Romulus Vulpescu, în Versuri și proza, p. 203: "Opera critică a lui Poe ne apare că o colecție de probleme Psihologice, un eseu asupra celor mai bune condiții de receptivitate a operei în versuri: un fel de metodologie lirica". 57 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher", în Versuri și proza, 1984, p. 214 . 58 Formularea din "Veghe" nu pare să fie decât o variațiune unei judecați mai vechi. În recenzia la volumul Laudă somnului (1929), Ion Barbu îi recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
citate în prima categorie (poeții de la „Contimporanul”, „unu”, „Integral” ș.a.), excepție făcând poate B. Fundoianu, își află cu îndreptățire locul în rândurile „anarhiștilor” poetici. Nu același lucru se poate spune despre cei „moderați”, împărțiți după sistematica dragomiresciană în exponenți ai „liricii minore” (F. Aderca, Al. A. Philippide ș.a.) și ai „liricii de virtuozitate” (G. Bacovia, Lucian Blaga, T. Arghezi). Deși exactitatea unor analize de text sau unele soluții de amănunt pot fi contestate, ceea ce s-a și făcut în epocă, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
excepție făcând poate B. Fundoianu, își află cu îndreptățire locul în rândurile „anarhiștilor” poetici. Nu același lucru se poate spune despre cei „moderați”, împărțiți după sistematica dragomiresciană în exponenți ai „liricii minore” (F. Aderca, Al. A. Philippide ș.a.) și ai „liricii de virtuozitate” (G. Bacovia, Lucian Blaga, T. Arghezi). Deși exactitatea unor analize de text sau unele soluții de amănunt pot fi contestate, ceea ce s-a și făcut în epocă, deși multe argumente nu se susțin în totalitate, selecția scriitorilor fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
că autori pe V. Voiculescu, Ion Pillat, Aron Cotruș, George Murnu, N.I. Herescu, Ion Buzdugan. De altfel, lui V. Voiculescu îi este dedicat și ultimul număr al P., care include un eseu de N.I. Herescu, urmat de un grupaj din lirica voiculesciană, cu unele poeme inedite. Sunt de amintit, de asemenea, mai multe însemnări și articole de Ion Dongorozi (Reorganizarea Teatrelor Naționale din provincie și Dascălii și politica), Al. Popescu-Telega (Poeții Americii Latine) și N.I. Herescu (În chestiunea traducerii lui Horațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288844_a_290173]
-
lor este neștiut; 5. caracter sincretic; ca artă literară, se îmbină cu alte arte (doinele și cântecele se recită, dar se și cântă; recitarea Ț cântecul Ț dansul; recitarea Ț pantonima etc.). Alte caracteristici 1. caracter tradițional; 2. caracter enciclopedic: lirica populară acoperă toate sferele vieții individuale și colective (ocupații, evenimente, categorii sociale etc.); 3. este o adevărată oglindă a caracterului și a specificului național; 4. caracter translativ (trecerea ei din generație în generație, dintr-o țară în alta, din epocă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
evenimentelor etc. LITERATURA CULTĂ / CREAȚIA CULTĂ - se definește ca expresie a unei conștiințe individuale; - autorul este cunoscut, o persoană bine individualizată;un limbaj elaborat, deci îngrijit, corect;limbajul este un adevărat reper pentru orice vorbitor al limbii române; - potențial metaforic (lirica) sau metafora la nivel de text sau de secvență de text (proza); - materialul lingvistic este organizat pe un sistem prozodic sau stilistic funcțional destul de rigid; de la care se abate doar prin stilul personal al autorului; - opera nu cunoaște variante (!! nu
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de la „monolog”. - este un mod de expunere, alături denarațiune, descriere, monolog; - constă în vorbirea între două / mai multe personaje (persoane); - este tipic pentru creația dramatică (!! dar apare și în creația epică, uneori Ț în mod excepțional Ț și în cea lirică); - în poezia lirică apare ca excepție, mai ales în cadrul personificării; natura apare ca partener de dialog Ț fie locutor, ori (inter)alocutor, sau interlocutor al poetului;în și prin dialog se exprimă succesiunea și coerența acțiunii dramatice; - este o formă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
elementul definitoriu (chiar dacă apare și în genul epic sau dramatic); ea este cerută de spontaneitatea și intensitatea sentimentului; - simbolul și metafora predomină; evident alături de alte tehnici artistice, tropi, procedee stilistice etc.; - teme lirice majore: iubirea, moartea, natura, etc.;tematica: 1. lirică filozofică, profetică, gnostică, gnomică, apocaliptică, etc.; 2. lirică satirică, antirăzboinică, patriotică, a vanității, a plăcerii etc.; - cele mai multe cuvinte sunt folosite în /cu sens figurat; (!!) unele au încărcătură simbolică și acceptă mai multe interpretări: cuvânt Ț cheie sau cuvânt Ț simbol
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
sau dramatic); ea este cerută de spontaneitatea și intensitatea sentimentului; - simbolul și metafora predomină; evident alături de alte tehnici artistice, tropi, procedee stilistice etc.; - teme lirice majore: iubirea, moartea, natura, etc.;tematica: 1. lirică filozofică, profetică, gnostică, gnomică, apocaliptică, etc.; 2. lirică satirică, antirăzboinică, patriotică, a vanității, a plăcerii etc.; - cele mai multe cuvinte sunt folosite în /cu sens figurat; (!!) unele au încărcătură simbolică și acceptă mai multe interpretări: cuvânt Ț cheie sau cuvânt Ț simbol;propozițiile, frazele au un conținut semantic neașteptat, irealizabil
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
instruiește; mai ales însă, descoperă frumosul, diafanul, plăcutul (ori contribuie la înțelegerea acestora); - natura este percepută, receptată prin cât mai multe organe de simț; de aici rezultă multitudinea imaginilor artistice realizate (vizuale, olfactive, auditive, etc.); - pastelul reprezintă, în general, o lirică a liniștii și a fericirii; prin aceasta și prin prezența omului apropiindu-se de idilă; - pastelul este o poezie descriptivă, deci va utiliza din plin de elementele acestui mod de expunere;tablourile prezentate în pastel sunt străbătute de sensuri profunde
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cel ce ulterior va slăvi lumina, culorile calde și melosul e anunțat, fie cât de firav, în unele versuri, precum cele din Prinos de cântec, după cum lirismul imnic, de slăvire a înaintașilor prin acest „prinos”, nu e fără legătură cu lirica viitoare a poetului scufundat în voluptatea evocării unor dulci timpuri și figuri. Imaginea adevăratului A. începe să se limpezească odată cu volumul Cartea de lângă inimă (1959), urmat de Constelația lirei (1963), unde versificația militantului e tot mai clar „subminată” de arta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
poezia ocazională, Andrițoiu este în creația lui mai pură un poet de vocație, elegiac și livresc. Cultivă filonul clasic și reactualizează speciile uitate ale poeziei sentimentale printr-o fantezie inteligentă” (Eugen Simion). Poetul a tradus (singur sau în colaborare) din lirica elină, latină, canadiană (de limbă franceză), vietnameză, precum și din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin și Horváth Imre. A mai publicat o carte de călătorii prin țară (Curcubeu peste Carpați, 1987), iar în 1989, Prin Țara dimineților liniștite - o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Poeme noi, București, 1984; Constelația lirei, pref. Eugen Simion, București, 1985; Curcubeu peste Carpați, București, 1987; Versuri, Timișoara, 1987; Două flori, două surori, București, 1988; Prin țara dimineților liniștite, București, 1989. Traduceri: Iosif Utkin, Versuri, pref. trad., București, 1959; Din lirica latină, pref. trad., București, 1964; A. S. Pușkin, Versuri, ed. bilingvă, București, 1964 (în colaborare cu Maria Banuș ș.a.); Antologia literaturii maghiare, I-II, București, 1965-1966 (în colaborare); Din lirica elină, pref. Edgar Papu, București, 1968 (în colaborare cu Dimos Rendis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
București, 1989. Traduceri: Iosif Utkin, Versuri, pref. trad., București, 1959; Din lirica latină, pref. trad., București, 1964; A. S. Pușkin, Versuri, ed. bilingvă, București, 1964 (în colaborare cu Maria Banuș ș.a.); Antologia literaturii maghiare, I-II, București, 1965-1966 (în colaborare); Din lirica elină, pref. Edgar Papu, București, 1968 (în colaborare cu Dimos Rendis); N. Zidarov, Versuri, București, 1971 (în colaborare cu I. Brad și I. Horea); Dang Trân-Con, Doan Thi-Diêm, Plângerea femeii după bărbatul ei plecat la război, București, 1974; Antologie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
pref. trad., Timișoara, 1984; To Hun, Poeme, București, 1987; Horváth Imre, Noi doi în oglindă, pref. trad., București, 1988; Antologie de poezie chineză modernă și contemporană, pref. Zou Difan, București, 1990 (în colaborare cu Ioan Budura). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Lirica și speciile minore, GL, 1963, 52; Al. Călinescu, Al. Andrițoiu, „Constelația lirei”, IL, 1964, 1; Simion, Orientări, 136-143; Constantin, Despre poeți, 75-82; Popa, Dicț. lit. (1971), 24-25; Martin, Poeți, II, 160-166; Grigurcu, Teritoriu, 210-213; Andriescu, Disocieri, 152-156; Poantă, Modalități, 63-66
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
1998) ș.a. Studiile și articolele de istorie literară îi sunt găzduite în „Contrafort”, „Convorbiri literare”, „Basarabia” etc. Poezia sa este concentrată până la o esență aforistică, tratând tema singurătății și a iubirii neîmplinite, a dezamăgirii, a golului. Emilian Galaicu-Păun afirma că lirica scrisă de T. „face nedureros tranziția de la prozodia tradiționalistă la sensibilitatea modernă, restaurând în Basarabia cultul Euterpei”. Versul reflexiv, direct, fără dantelărie sentimentală și metaforică conferă relief spiritual poemelor: „vino să-ți dau lecții de moarte / să te bucuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion Petrovici în 1944. Poetul Gellu Naum este fiul lui. De extracție rurală, N. caută mai întâi, ca mulți contemporani ai săi, modele în lirica lui G. Coșbuc și a lui Al. Vlahuță, pentru a se sustrage eminescianismului, vizibil încă în poeme ca Scrisori, Praf și vreme, Ruină, Vin-cu mine. Tablouri de natură senină ori agitată (Spre Vârful cu Dor, Pe Marea Neagră, Amiază de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
J. Sorkin, Sidney Geist, precum și scriitori din țară: Barbu Brezianu, Ștefan Aug. Doinaș, Stelian Tănase, Mihai Ursachi, Mircea Handoca ș.a. Din 2000 S. editează „Caiete internaționale de poezie - International Notebook of Poetry”, anuar care cuprinde poezie românească și traduceri din lirica universală, studii critice, eseuri. În 2002 își susține doctoratul cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului, publicată în 2003, sub titlul Românii din Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
doctoratul cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului, publicată în 2003, sub titlul Românii din Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
1994, 12; Dan Stanca, Dorul de casă. Gabriel Stănescu - Sfârșitul care începe, RMB, 1997, 7; Theodor Damian, Roua cărților, București, 1998, 117-119; Tudor Cristea, Modele și canoane ale simbolismului central-est-european, CNP, 1999, 11-12; Horia Ion Groza, Viața poemului sau Despre lirica lui Gabriel Stănescu, CL, 2000, 11; Constantin Abăluță, Biograficul ca epură a lumii, VR, 2001, 3-4; Horia Ion Groza, Armonia și permanențele ființei românești, VR, 2001, 7-8; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 266-269; Vasile, Poezia, 248-252; Gheorghe Grigurcu, „Românii din Lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
surprind, devine o scuză pentru portretizarea unor personaje feminine ale căror moravuri sunt ușoare, dar care exacerbează omenescul, trăirile intense, nevoia sinceră de exprimare, 11 de eliberare. Cei doi scriitori, în operele de tinerețe, sunt influențați de poezia trubadurilor, de lirica Dulcelui Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate, simple simboluri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în ceea ce privește subiectul unor opere, dar nu și elemente de structură sau stil. Influența dantescă și cea franceză medievală 5 poate fi considerată însă majoră.6 Ambii au manifestat o atracție spre poezia franceză sau italiană din secolele XII-XIII, au admirat lirica trubadurilor sau a truverilor, maniera de a scrie a poeților din il dolce stil novo, au citit romanele franțuzești și cunoșteau din tradiția orală multe fabliau-uri, dar, mai ales, și-au declarat și apropriat, ca maeștri indiscutabili, pe Dante Alighieri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]