4,792 matches
-
din deviz, directorul casei de filme îi recomandă regizorului să apeleze la neprofesioniști pentru rolurile secundare, afirmând că aceștia aduc un aer de autenticitate filmului. Filmările au loc pe malul Mării Negre. Filmul prezintă mai multe personaje sosite în vacanță pe litoral, acțiunea având loc în anul 1968. Două văduve ușuratice: Margareta (Gina Patrichi) și Clara (Angela Chiuaru), plus Ileana, fiica Clarei, vor să-și petreacă vacanța la mare, fără a cheltui niciun ban. Ele fac autostopul la dus și apelează pentru
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
opera sa i-a fost denaturată și că nu și-o mai recunoaște. Filmul a intrat în faza de producție în vara anului 1973. Filmările au durat șase săptămâni, potrivit informațiilor din presă, și au avut loc în stațiunile de pe litoralul Mării Negre. Filmul a fost realizat în tehnica Graphys Color de operatorii de imagine Gheorghe Fischer și Alexandru Întorsureanu, pelicula fiind prelucrată în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Ion P. Ion, iar regizor colaborator Hortensia Cajal
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
și... Jean Georgescu și „un «galon» feminin pe cinste” format din Gina Patrichi, Violeta Andrei, Flavia Buref, Aimée Iacobescu, Angela Chiuaru și Angela Stoenescu. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Aventurile pe Litoral ale unei echipe de filmare care realizează o pretinsă satiră a moravurilor din jungla cinematografiei românești. Comicul vizează lipsa de inspirație și deruta meseriașilor care nu și-au pregătit filmul cu temei. Dar ca și bătrânul regizor, obsedat mereu de
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
maestru al comediei, dând indicații pe platou după ce fusese pensionat forțat. Pe aceeași temă de circumstanță va recidiva și Manole Marcus cu comedia sa Ca-n filme.”" Câteva cadre din "Nu filmăm să ne-amuzăm" (scena abordării unei fete pe litoral de către bișnițarii Gicu și Petrică și cea în care directorul Berbecaru discută în limbi străine cu doi pretinși turiști străini) sunt prezentate în filmul "Expresul de Buftea" (1979).
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
a filmului. El filmase în România patru din cele nouă filme ale sale și, deși nu cunoștea limba, și-a dat seama că umorul practicat de membrii grupului Vacanța Mare este de fapt universal. Regizorul a stat o perioadă pe litoralul Mării Negre și a discutat prima versiune a scenariului cu cei doi scenariști. Inițial, el era convins că unele scene sau replici ale personajelor erau inventate, dar după ce a petrecut vreo 10 zile în România ar fi afirmat: "„De ce să vă
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
bloca infracțiunile normande în teritoriul papal, și de asemenea asupra teritoriul din Abruzzi care era tehnic legat de Benevento, pe care rudele lui Robert la cuceriseră pentru ei înșiși. Ca urmare imediată a bătăliei de la Civitate, normanzii au început cucerirea litoralului adriatic al principatului beneventin. Geoffroi, frate cu conții de Hauteville din Melfi, a cucerit comitatul longobard de Larino și a luat cu asalt castelul Morrone din regiunea Samnium-Guillamatum. Fiul lui Geoffroi, Robert a transformat aceste cuceriri într-un comitat unic
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
edificase trei castele: la Rossano, pe locul unei fortificații bizantine; "Scribla", loc care străjuia trecerea asupra Val di Crati; și San Marco Argentano (donjon din 1051) din apropiere de Cosenza. În 1058, Scalea a fost edificată pe o stâncă de pe litoral. Guiscard a fost un constructor important de castele după ce a preluat conducerea comitatului de Apulia. El a construit castelul din Gargano cu turnuri pentagonale numite "Turnurile giganților". Ulterior, contele Henric de Monte Sant'Angelo, a ridicat un castel la Castelpagano
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
care își dă întâlnire cu el la farmacia din fața blocului său. După o perioadă de ezitare, Palaloga coboară, iar cei doi își dezvăluie sentimentele de dragoste. În ziua următoare, asistenta își ia concediu, iar cei doi iubiți merg împreună pe litoral unde stau aproape două săptămâni. Medicul consideră că acestea au fost „cele mai calme și nebune zile din câte am trăit, cele mai fericite zile, cele mai fericite săptămâni din viața mea”. S-au împrietenit acolo cu familia Șuta formată
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
inspirată compusă și dirijată de Tiberiu Olah, precum și interpretarea inteligentă și expresivă a Irinei Petrescu. Nu toți criticii au apreciat însă calitatea filmului. Într-un studiu publicat în 1976, Alice Mănoiu scria că filmul este conceput într-un „stil-reclamă: «vizitați litoralul și mănăstirile»”, afirmând că aceasta poate distruge emoția spectacolului. Ea afirma că decorurile inspiră grandomanie și falsitate, iar imaginile sunt inundate de „băi de lumină”, criticând faptul că Irina Petrescu apărea în scene „foarte «sexy» ca pentru o reclamă turistico-mondenă
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
bucureștene și timpul petrecut acasă în fața televizorului. În timpul liber, colegii său de serviciu: șeful George (Constantin Diplan) și soția sa, Angela (Rodica Mandache), motociclistul Doru (Adrian Vîlcu), sentimentala Mia (Magda Catone) și ceilalți, merg la cinematograf, la meci sau pe litoral. Radu refuză toate propunerile de a-i însoți, fiind dependent de tabieturile sale de celibatar. Într-o seară ploioasă de la sfârșitul unei săptămâni, existența monotonă a lui Radu este deranjată de apelul telefonic al unei femei care căuta pe cineva
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
familiei Muricidae, clasa Gastropoda, încrengătura Mollusca. Trăiește pe substraturile nisipoase și stâncoase de la linia țărmului până la 30 metri adâncime. Semnalat pentru prima dată în Marea Neagră în anul 1948 în zona portului Novorossiisk, Rusia, în 1963 începe să apară și în dreptul litoralului românesc. Rapana își are originea în Marea Japoniei, Marea Chinei și Marea Galbenă de unde a fost adus accidental pe carena navelor. Rapana este un gastropod de talie mare, cu cochilia globuloasă și groasă, spiralată, compusă din 7-8 spire separate de
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
muzicală românească din 1978, regizată de Geo Saizescu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Florin Piersic, Violeta Andrei, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Ileana Stana Ionescu și Jean Constantin. "" este un film de vacanță care prezintă o poveste de dragoste pe litoralul românesc al Mării Negre în anii '70, având ca pretext realizarea „comenzii 201” de către o uzină metalurgică din Constanța. El a fost unul dintre cele mai populare filme ale anilor ’70. Între uzinele metalurgice „Drum nou” din București și „Prometeu” din
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
fost de acord ca numele lui să fie trecut pe generic în calitate de coscenarist. Filmul a intrat în faza de producție la 3 mai 1977. Filmările au început la 25 iulie 1977 și s-au desfășurat în principal în stațiunile de pe litoralul Mării Negre, fiind finalizate la 25 octombrie 1977. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost definitivată la 8 decembrie 1977. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.117.000 lei
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
franceză, „ Abdère”). Aceasta uzanță reprezintă totodată și o recunoaștere implicită a continuității dintre orașul antic și localitatea modernă (care a fost dealtfel și intenția de bază urmărită prin rebotezarea comunei actuale cu numele antic). Localitatea Avdira este situată în zona litoralului egeean al Traciei (nord-estul Greciei), aproximativ la jumătatea distanței dintre delta râului Nestos (Mesta) și lacul Vistonida. Centrul de comună (satul Avdira), este situat la o altitudine de 40 m. și nu are ieșire directă la mare. În schimb, satele
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
căreia era situată cetatea antică Abdera. Așezarea Skala Avdiron deține un mic port amenajat și o plajă (Paralia Avdiron). În dreptul promontoriului și în imediata apropiere a ruinelor antice, funcționează astăzi o tabără de vacanță a copiilor (Pedikes Kataskinosis). Înspre est, litoralul continuă cu un golf larg deschis (Golful Vistonida, sau Porto Lagos), de-a lungul căruia sunt situate mai multe lagune cu apă salmastră (cea mai importantă fiind lacul Vistonida). Relieful de pe teritoriul comunei este colinar, în centru, dar coboară înspre
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
și este al patrulea lac, ca mărime, din Grecia. Reprezentând un biotop acvatic de mare raritate, lacul Vistonida este declarat rezervație naturală și protejat prin Convenția internațională de la Samsar (1971) cu privire la zonele umide. Limita naturală meridională a „municipalității” o constituie litoralul Mării Traciei. În acest sector (cu o lungime de peste 30 de km), apele puțin adânci ale mării, aluviunile de pe fundul ei și plajele largi de nisip nu favorizează dezvoltarea de activități portuare. O excepție notabilă o reprezintă micul port din
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
port din satul Skala Avdiron, protejat de două moluri lungi (diguri spargeval). Următorul port important este situat în extremitatea vestică a „unității municipale” Avdira, la intrarea în laguna Vistonida (Lagos, comuna Nea Kessani). De-a lungul său, acest sector al litoralului este presărat cu numeroase saline de suprafață ("alykes"), în care sarea era extrasă, tradițional, din apa de mare, prin evaporare (una din aceste saline este exploatată până în prezent în apropierea comunei Nea Kessani). Cele mai apropiate insule din Marea Traciei
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
delimitate de străduțe mici între ele (Kastri Syros, Naxos, Kynthos din Delos). Aceast proces implică pierderea controlului asupra mării și amenințarea unui inamic extern, poate Cretă minoică. În a treia fază, influența Cretei a fost puternică, fiind stabilite așezări pe litoral (Milos-Filakopi I, Păros, Amorgos, Thera), constituind centre de conduită al comerțului cretan. În perioada următoare, care a acoperit prima jumătate a mileniului III, numită perioadă Mijlocie a Cicladelor (2000-1550 î.en.), s-au dezvoltat noi așezări coastale că Melos (Filakopi
Civilizația cicladică () [Corola-website/Science/330590_a_331919]
-
care trăiește în ape salmastre și marine. Se reproduce la începutul verii în Marea Azov, iar în aprilie-iunie în cursul inferior al râurilor (Dunărea, Nipru, Nistru, Bugul de Sud, Don, Kuban), lacurile litorale și zonele salmastre. Depune icre pelagice. Pe litoralul românesc migrează pe distanțe scurte din mare în apele salmastre și dulci, mai ales primăvara când gingirica intra în vederea hrănirii și reproducerii în lacurile litorale și zonele salmastre ale Dunării. Toamna are loc o migrația inversă dinspre apele dulci către
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
carnea nu este de calitate și conține numai 7,5% grăsimi. Gingirica servește ca hrană peștilor importanți: șalău, nisetru, morun și celor marini. Două subspecii sunt recunoscute de către unii autori : În România trăiește subspecia "Clupeonella cultriventris cultriventris", comună pe tot litoralul nostru marin; pătrunde în lacurile litorale Razelm, Tașaul, Duranculac, etc.) și Dunăre până la Călărași .
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 140 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și protejază specii importante din fauna și
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna litoralului românesc. La baza desemnării sitului se află patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care două
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
de apă sărată ("Callionymus risso"), limbă-de-mare ("Solea nasuta"), uvă ("Gymnammodytes cicerelus"), pălămidă ("Sarda sarda"), rândunica-de-mare ("Chelidonichthys lucerna") În arealul sitului este semnalată și prezența a două specii de moluște rare: "Donacilla cornea" și "Donax trunculus"; aici fiind singurul loc de pe litoralul țării unde acestea mai supraviețuiesc. Reportaje
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]