5,376 matches
-
greci din partea locului. În 1828, vrednicul de pomenire negustor, de neam grec, Hristofor Guva, ridică din temelii această biserică, refăcută de atunci în mai multe rânduri, așa cum se menționează și în pisania bisericii. Biserica a fost transformată cu timpul în mânăstire de egumeni greci și români care aparținea Parohiei Odaia Vlădichii (azi Sultana). După terminarea bisericii a fost închinată Sfântului Munte. Mânăstirea a fost desființată odată cu secularizarea lui A.I. Cuza, iar biserica a rămas în grija locuitorilor satului până în 1970-1971, când
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
atunci în mai multe rânduri, așa cum se menționează și în pisania bisericii. Biserica a fost transformată cu timpul în mânăstire de egumeni greci și români care aparținea Parohiei Odaia Vlădichii (azi Sultana). După terminarea bisericii a fost închinată Sfântului Munte. Mânăstirea a fost desființată odată cu secularizarea lui A.I. Cuza, iar biserica a rămas în grija locuitorilor satului până în 1970-1971, când aceștia au fost strămutați de regimul comunist. În prezent satul mai are în componență doar cateva case care mai sunt în
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
bisericii și incintei monahale. Începutul lunii decembrie 2007 a fost cernit pentru rugătorii Schitului Tăriceni, întrucât luni, 3 decembrie 2007, s-a mutat la Domnul părintele Zosima Alecu, starețul acestul schit. Ulterior, în 2008, Schitul Tăriceni a fost transformat în mânăstire de maici, stareță fiind Sebastiana Gâtlan, având viețuire de obște. Lăcașul de cult din inima Bărăganului a ținut prima pagina a jurnalelor când a explodat bomba: stareța Sebastiana Gâtlan(40 de ani) de la Tăriceni a dat naștere la gemene, pe
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
aparținând mânastirii, ridicată în anul 1850, cu forma unui paraclis, imitând în miniatură biserica, având aproximativ 15 m2. Troița, închinată Sfintei Mucenițe Filofteia, a adăpostit moaștele sfintei Paraschiva care au trecut pe aici într-o perioadă istorică întunecată. Accesul spre mânăstire este indicat actualmente de o troiță zidită cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, ce a fost ridicată pe drumul rutier național din apropiere.
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
al suprafețelor agrare de pe teritoriul comunei, datează din 1906, când se constată că aceste enorme întinderi (cca 11.000 ha) erau concentrate, prin proprietate sau arendă, în mâinile a 5 persoane: 1. Anton Enescu, arenda Moșia Făurei (fostă proprietate a Mânăstirii Cotroceni), suprafață de 4400 ha[3]. În plus avea în Plevna și un „tamaslâc” cu vite de rasa ialomițeană[4]. S-a remarcat prin contribuția importantă la definitivarea bisericii din sat[5]. 2. D.Negreanu[6] era proprietarul Moșiei Valea
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
aleagă hotarele drepte ale mănăstirii. În anii 1772-1774 satul avea 25 de familii. În 1803, când se face o nouă catagrafie-recensamant-satul era proprietatea Mănăstirii Galata și avea 66 familii , dar în 1816 avea numai 16 familii și este stăpânit de Mânăstirile Frumoasă și Sf. Nicolae din Iași. Mănăstirea Frumoasă stăpânea părți din sat și la 21 august 1851. Presupunem că numele satului se poate explica prin antroponimul Sivit, nesemnalat în Dicționarul Onomastic Român. Un Gligor Sivit este aminti la 15 iunie
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
între anii 1863 și 1873. Grigori Efimovici Rasputin s-a născut în familia unor țărani într-un sătuc siberian de pe râul Tura, Pokrovskoie, în gubernia Tobolsk (în zilele noastre regiunea Tiumen). Pe la 18 ani, a petrecut trei luni într-o mânăstire. Aici a intrat în secta desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă a hlîstilor. La scurtă vreme după ce a părăsit mânăstirea, a vizitat un om venerat ca sfânt, care avea o colibă în zonă, Macarie. Macarie a avut o influență uriașa asupra
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
de pe râul Tura, Pokrovskoie, în gubernia Tobolsk (în zilele noastre regiunea Tiumen). Pe la 18 ani, a petrecut trei luni într-o mânăstire. Aici a intrat în secta desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă a hlîstilor. La scurtă vreme după ce a părăsit mânăstirea, a vizitat un om venerat ca sfânt, care avea o colibă în zonă, Macarie. Macarie a avut o influență uriașa asupra tânărului. Rasputin s-a căsătorit în 1889 cu Parascovia Fiodorovna, având împreună trei copii. În 1901 a părăsit satul
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
a plecat în pelerinaj. În timpul călătoriei sale, a vizitat Grecia și Ierusalimul. Călătoria lui Rasputin în Balcani era motivată de intenția acestuia de a se călugări: voia să intre în comunitatea ortodoxă a rușilor de la Muntele Athos, mai exact la Mânăstirea Sfântul Pantelimon, însă constatând răspândirea comportamentelor homosexuale printre călugării atoniți, acesta decide, scârbit, să plece înapoi, abandonând ideea. Întors acasă și împărtășindu-i șocat lui Macarie experiența neplăcută printre călugării atoniți, acesta îi va spune că mânăstirile sunt un loc
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
mai exact la Mânăstirea Sfântul Pantelimon, însă constatând răspândirea comportamentelor homosexuale printre călugării atoniți, acesta decide, scârbit, să plece înapoi, abandonând ideea. Întors acasă și împărtășindu-i șocat lui Macarie experiența neplăcută printre călugării atoniți, acesta îi va spune că mânăstirile sunt un loc inevitabil al ispitei, drept pentru care mântuirea (sufletului) lui va trebui să vină mai degrabă din afara mânăstirilor, anume în lume. În 1903, Rasputin a ajuns la Petrograd, unde s-a proclamat "stareț" posesor al unor puteri tămăduitoare
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
abandonând ideea. Întors acasă și împărtășindu-i șocat lui Macarie experiența neplăcută printre călugării atoniți, acesta îi va spune că mânăstirile sunt un loc inevitabil al ispitei, drept pentru care mântuirea (sufletului) lui va trebui să vină mai degrabă din afara mânăstirilor, anume în lume. În 1903, Rasputin a ajuns la Petrograd, unde s-a proclamat "stareț" posesor al unor puteri tămăduitoare egale cu ale profeților. Țareviciul Alexei suferea de hemofilie, boală pe care o moștenise de la străbunica sa pe linie maternă
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
î.C.- secolul I d.C.), epoca dacică (sec.I î.C.-sec.I d.C.) și epoca romană. Vechea mănăstire e amintită la 1636. La 6 mai 1636 poposesc în ea principele Gheorghe Rákóczi I și contele Haller. In 1711 egumenul mânăstirii greco-catolice era un anumit Ioasaf. In 1765 trăia aici preotul Gheorghe. În 1774 mănăstirea avea doi călugări. Averea: un loc arător de 5 găleți și fânaț de 2 care de fân. Din satul Daia Română provine echipa de fotbal "Dalia
Daia Română, Alba () [Corola-website/Science/300237_a_301566]
-
cod de legi al slavilor răsăriteni: Pravila rusă, a ctitorit catedralele Sfânta Sofia din Kiev și din Novgorod, a fost ocrotitorul clerului local și al comunităților monastice și a fost fondatorul unui sistem de învățământ. Fiul lui Iaroslav a dezvoltat mânăstirea Pecersk, care a funcționat ca Academie teologică a Rusiei Kievene. În secolele care au urmat fondării statului kievean, urmașii lui Rurik și-au transmis puterea princiară în familie. Succesiunea la tron s-a transmis de la fratele mai în vârstă la
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
1444 este proprietatea unui alt „Simion din Bocicoel”, răsplătit pentru vitejia să de Iancu de Hunedoara și fiul acestuia, Matei Corvin(„Istoria Maramureșului” - Al. Filipascu, p. 65). Țiț Bud, la pagina 27 în lucrarea să „Date istorice despre protopopiatele, parohiile mânăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911”, unde menționează satul Bocicoel(Kisbacsko), consemnează: „În 1365 deja se amintește că donațiunea regelui Ludovic dată lui Balc fiul lui Sas Vodă și fraților săi”, de unde reiese că Simon(Simion) este
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
br> Aceasta îndeletnicire de opincari o aveau câțiva dintre locuitorii localității în perioada comunistă - azi mai sunt doi - învățată de la opincarii din Salva, iar numele localității este de cel putin 700 de ani.<br> Din „Date istorice despre protopopiatele, parohiile mânăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911” de Țiț Bud, aflăm următoarele:<br> - în 1669 localitatea avea o biserică de lemn primită din Viseu de Jos(care a fost donata Botizei, cum susțineau bătrânii satului că au auzit
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
care conform unor documente aflate la Arhivele statului din București se poate afirma că a existat încă de la jumătatea sec. al XIV-lea. Potrivit documentului original redactat în limba slava și datată în 25 ianuarie 1553, Radu Voievod întărește stăpânirea Mânăstirii Tismana asupra satelor Trufești, Obedin și Batoți din județul Mehedinți. Se deduce din actul din anul 1553 că aceste sate erau foarte bătrâne și fuseseră dăruite de alți domni care au trăit înainte de aceste vremi, cu siguranță că existau încă
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
o epidemie de holera a secerat sute de vieți. Cei care au scăpat cu viață s-au suit mai spre deal întemeind o nouă așezare. Satului i-au spus ceea ce însemna satul locuit de oamenii scăpați de epidemie. Terenul proprietatea Mânăstirii Tismana și a boierului Aga Filisteanu era muncit în devălmășie de locuitori. Demn de subliniat este faptul că pe teritoriul actual al comunei se găseau în trecut moșiile care au fost secularizate, ale mănăstirilor Crasna și Tismana ce aveau pe
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
singura odaie a călugărilor iar satul Tismana poartă chiar numele fostului epitrop. Sunt sate noi ca și Bistrețu create în perioada 1896-1897 ca urmare a secularizării averilor mânăstirești și a împroprietăririi țăranilor. Bistrețu s-a creat ca sat pe fosta mânăstire Crasna în 1896 din locuitorii numiți « Noi însurăței » deoarece aici erau aduși numai tineri căsătoriți împroprietăriți cu câte cinci ha de pământ. A fost numit Bistreț după Balta Bistrețului. Satul Tismana s-a creat cam în aceeași perioadă, din țăranii
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
din antroponimul «Iordache» + sufixul -an(u) cu valoare posesivă. Patronimicul respectiv apare în documentele secolului al XVII-lea (23 mai 1641, dar și 20 august 1647 și 18 septembrie 1653) când drept "«Iorgachi vornic din Bătești-Ph.»", care ar fi ctitorit mânăstirea Suharet (Vâlcea) în memoria vătafului de aprozi, Cerchiezul, ucis de tătari, când "«Iordache vornicul din Cozleci»" (Coslegi - Valea Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
vătafului de aprozi, Cerchiezul, ucis de tătari, când "«Iordache vornicul din Cozleci»" (Coslegi - Valea Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul schitului nu se știe. Se știe însă că numele unuia din cei doi a dat numele schitului, iar, prin extensie, denumirea a trecut și asupra așezării
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
se știe. Se știe însă că numele unuia din cei doi a dat numele schitului, iar, prin extensie, denumirea a trecut și asupra așezării. De altfel, în două documente din 10 iunie 1670 și 8 august 1688 se relatează că "«mânăstirea lui Iordache, vornic de pe Cricov»" fusese închinată mitropoliei de către vel medelnicerul Stroe, nepotul lui Iordache. În vatra satului Valea Cucului (spre sud) s-a descoperit o așezare daco-romanică (sec. IV-V)însemnată prin aspectele culturale inedite, iar la Ferma Plavia
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
bronz descoperit aici în iunie 1974). Hazardul face ca primele atestări documentare, pe care le cunoaștem, să se refere la același sat Străoști, amintit atât într-un hrisov semnat de Radu cel Frumos la 28 octombrie 1464 pentru a întări mânăstirii Snagov mai multe sate, fapt confirmat de Basarab cel Tânăr la 23 martie 1482, într-o carte domnească emisă la Gherghița aceleiași mânăstiri pentru "«jumătate de Străoști»". Deși așezare veche și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
amintit atât într-un hrisov semnat de Radu cel Frumos la 28 octombrie 1464 pentru a întări mânăstirii Snagov mai multe sate, fapt confirmat de Basarab cel Tânăr la 23 martie 1482, într-o carte domnească emisă la Gherghița aceleiași mânăstiri pentru "«jumătate de Străoști»". Deși așezare veche și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
1482, într-o carte domnească emisă la Gherghița aceleiași mânăstiri pentru "«jumătate de Străoști»". Deși așezare veche și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Mănăstirea Boiștea (atestată printr-un document din 6 iunie 1446). De la Mănăstirea Topolița pleacă, în 1781, Maica Olimpiada și construiește un nou așezămănt mănăstiresc la Văratec, între anii 1781-1785. În 1790, locțiitorul de mitropolit Ambrozie vede că, din cauza extinderii satului, mânăstirea Topolița era înconjurată de casele sătenilor și hotărăște mutarea obștii de maici la Mănăstirea Văratec, care era situată într-un loc retras, mai potrivit vieții monahale. După mutarea obștii de maici la Văratec (1790), Biserica Topolița este preluată de către obștea
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]