18,601 matches
-
văzuse el prin filmele indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre!, ce faceți mereu, în vacanță, pe-aici?, deși îl sunase doamna Loredana înainte de a ajunge bărbatul ei acolo, vorbiseră una-alta, vine și astăzi Maestrul!!!, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre!, ce faceți mereu, în vacanță, pe-aici?, deși îl sunase doamna Loredana înainte de a ajunge bărbatul ei acolo, vorbiseră una-alta, vine și astăzi Maestrul!!!, a dracului muiere, toată ziua e cu telefonul după el!, el îi spusese că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre!, ce faceți mereu, în vacanță, pe-aici?, deși îl sunase doamna Loredana înainte de a ajunge bărbatul ei acolo, vorbiseră una-alta, vine și astăzi Maestrul!!!, a dracului muiere, toată ziua e cu telefonul după el!, el îi spusese că se duce acolo pentru niște casete pe care le lăsase în sertar, găsise ușor totul, știa că are niște casete video în birou, și, plictisit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lungi, ești ca o balerină!, îi spusese acum o săptămână, când o cunoscuse, , în fața Teatrului „Cișmeaua Roșie”, o văzuse pe o bancă și ea se ridicase în picioare, ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva, să-l salute, bună ziua, Maestre! Au intrat în vorbă, Tina mă cheamă, una-alta, și întrebarea venise imediat: unde stai?, la... hotel, am venit să dau la teatru, se apropie admiterea de toamnă, cum îi zic eu. Se uita atentă la construcțiile din jur, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
le mai văzuse niciodată sau nu le mai văzuse de mult... Știi ceva despre arhitectură?, văd că te uiți atentă, ca o specialistă. Mai multe decât îți imaginezi. Și fata a tăcut, uitându-se lung în ochii la fel de albaștri ai Maestrului. Mergea, de parcă ar fi dormit în ea... A condus-o degajat la hotel, în gândul lui și-a zis că mai vedem noi cu admiterea la facultate, trebuie timp și talent pentru asta. S-a culcat ușor cu ea, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spui tu... Îi spusese „tu” din prima, ca și cum s-ar fi cunoscut de mult, se uita la el topită de atunci, de pe bancă. Și lui... i-a plăcut. Ies împreună din Facultate, Nicu Ciot se uită lung și admirativ la Maestru, ce fată și-a tras!, cum aș putea eu să-i spun doamnei Loredana?, nu mă amestec în așa ceva... Mașina îi duce prea încet spre bulevardul cu blocul despre care bărbatul spusese că e bun, că nu i-ar recomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mașina îi duce prea încet spre bulevardul cu blocul despre care bărbatul spusese că e bun, că nu i-ar recomanda el ceva rău, nu te duc eu la rău, iar ea l-a crezut ca pe Dumnezeu. Chiar dacă conduce, Maestrul ține mâna dreaptă pe genunchii ei subțiri, fragili, ascuțiți, lui îi place defectul ăsta, îi mângâie cu poftă carnea tânără. Îi plac genunchii ei, îi plăcuseră din prima. — Să-ți spun o poveste, am auzit-o într-un film, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sub fereastra prințesei, obosit, tras la față, cu ochii arși. Și, în a nouăzeci și noua zi, soldatul s-a mai uitat o dată la fereastra frumoasei, a privit încă o dată în el, apoi, și-a luat armele și a plecat... Maestrul face o pauză absolut artistică. Cum e? — Nu-mi place povestea asta... Poate să fie de oriunde, tânărul ar fi trebuit să stea cele o sută de zile sub fereastra prințesei. Și ar fi învins. Sau ar fi arătat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
palierul cu patru uși, când să descuie, de alături, se întredeschide ușa, și o bătrână încă frumoasă, cu un chip de suedeză - lumea spunea că fusese dansatoare și că multe capuri căzuseră din cauza ei -, intervine și le taie starea: bună-ziua, Maestre, ați venit pe la casa dumneavoastră? Da, instalez aici o studentă de-a mea. Glasul bărbatului e vexat, vecina închide ușa repede, a înțeles. Un apartament mic, aproape o garsonieră, dar are două camere, totul e foarte curat, se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâinile lui au luat forma multor femei de atunci și a uitat, nu vorbim acuma, cum ar fi să-mi vomit sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l întreb eu cumva. Răbdare... După un timp, Maestrul o ține în brațe și îi cântă, am o voce care te mângâie pe ovare, cum zice nefericita aia de Căpșuna, femeile iubesc cu urechile și bărbații cu ochii, vreau ca fata asta să fie a mea cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ține pleoapele plecate, el se uită numai la fața ei, nici un rid, Dumnezeule!, ce copil!, crede că povestea lor e la început și-i propune repede: tu o știi pe nevastă-mea?... puțin... și, nu ți-ar plăcea o pizdă?, Maestrul e puțin jenat, dar vorbele i-au ieșit, i-a propus un ménage à trois, că vroia să-i facă și Loredanei o bucurie, în virtutea obișnuinței dintre cei doi soți, că mai aduseseră la ei fetițe, întâmplările astea mai atenuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Na-ni, ochi de albăstrea./ Naniiii, tu n-ai să mai plângi/ Numai flori să vrei să strângi./ Liuliu lai, somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec, cântecul său își făcuse efectul, își întinsese drogul în corpul care se curbase după sunetele lui, luase forma descântecului. Părea un copil în pântecele mamei. Ușa s-a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
făcut asta de mult. Îl lăsam în pace, că putea să mă trăsnească urgent, și dacă te lovește el... Cică a chemat-o și pe la Catedră, unde pe birou tronează fotografia mea, eu râzând ca o ghidușie, așa-mi zicea Maestrul meu la început: râzi, ghidușie, ce-ai mai făcut? Nu-ți mai spun că ar fi atât de ușor să facă și el câte ceva și totul s-ar reaprinde, flacăra aia de începuturi să lumineze în noi, Doamne, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
făcute de el. Povești... N-avea nici un rost să vină aici, doamna Loredana, dar era cuminte, așa vedeam eu. Neli ar vrea să puncteze că și doamna Lori, când era mai copilă, a tot mers la nevasta de dinainte a Maestrului, la doamna Vichi, actrița care e acuma în Spania, că a mâncat acolo, că din bucatele făcute de Vichi a înghițit și ea și că, după aia, i-a luat bărbatul, și-a lăsat chiloții sub perna ei, dar Neli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din margine de grădină... Era moldoveancă? Doamna Loredana, am văzut că Maestrul tot vorbește despre Moldova, tot cântă ceva cu Moldova, parcă ar păstra, parc-ar ascunde pe cineva în inima lui... un secret, un mister pe care-l știe numai și numai dânsul... — Dar cine știe de unde era, am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Frumoasă Neli, că era cuminte? Cuminte pe dracu’, așa credeți dumneavoastră, că era cuminte? Dar faptul că intra în casa mea, venea, mânca pe banii mei, bea din berea mea, mă enerva numai când o vedeam, îți dai seama. Cuminte? Maestrul o strângea în brațe ca pe o capră: ce bine că ești aici!, izbucnea adevărat, se lumina când o vedea. Să-mi bag pula în viața asta, era aici, cu bărbatul meu, în casa lui, e casa mea, zicea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Faci cum vrei tu. — A tăcut mult timp. Am văzut-o pe după stâlpul de la bucătărie, era albastră și-i tremura bărbia, buza de jos, era transpirată sub nas. Nu mi-a fost milă deloc de ea, bine i-a zis Maestrul că toți rămân cu nevasta. — Îți mulțumesc pentru că ești aici!, dar nu le putem discuta pe toate, nu aici, i-a mai zis, cald, cu vocea aia de te mângâia pe ovare, vorba Cezarinei, că avea al meu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pensia de actori nu vom putea trăi, eu mă zbat pentru toate, eu, nu el. Îi gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă, de cățea, mai zice el câteodată: o hrănim pe Tara asta de pomană, latră atât de rar!, suntem nababi, ce dracu’?, mai leagă cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apucase teatrul la 20 de ani, nu putea să rămână la scris sau la ce făcea ea acolo. După ce a terminat facultatea, acum un an, ai văzut și mata că nu a angajat-o nici un teatru, dar și eu, la Maestru: n-are talent, dragule, e suficient că ai ajutat-o să facă facultatea, las-o la revista aia la care zice că scrie, poate scrie bineee!!!, e-o copilă, cum s-o bagi acuma pe scenă?, mai las-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se obișnuiască în lume. Acuma, chiar nu-mi pare rău că am încercuit-o așa, că nu l-am lăsat s-o angajeze la un teatru, dar nici nu știu dacă teatru vroia ea sau vroia să fie mai aproape de Maestru, nu-mi pare rău că nu i-am jucat piesa aia a ei, Emma, nici măcar nu i-am mai dat Maestrului textul, m-am temut și n-am vrut să ajungă la el, i-am dat drumul manuscrisului chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o angajeze la un teatru, dar nici nu știu dacă teatru vroia ea sau vroia să fie mai aproape de Maestru, nu-mi pare rău că nu i-am jucat piesa aia a ei, Emma, nici măcar nu i-am mai dat Maestrului textul, m-am temut și n-am vrut să ajungă la el, i-am dat drumul manuscrisului chiar în biroul lui, printre niște dosare, cel mai bine l-am ascuns acolo, la el, și... dus a fost, l-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trece mie, suntem negri de supărare amândoi... — Eu stau sub mărul ăsta ca o Evă căreia de mult i-a plecat jumătatea. Am văzut, într-un album, un tablou al lui Lucas Cranach, Adam și Eva, să-ți povestesc - deși Maestrul mi-a spus atunci că un tablou nu se povestește, eu am să-ți povestesc tabloul ăla. Sunt amândoi goi, bineînțeles, sub pomul cunoașterii, o lumină difuză cade pe ei, de parcă merele roșii din coroana rotundă ar lumina straniu, Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
subconștient. (Că femeia-i făcută din coasta lui Adam e o prostie, s-a încetățenit așa în lume și în mintea tuturor, de fapt, e invers, e clar că Adam a ieșit din Eva, ca dovadă atavismele - așa-mi zicea Maestrul, cred că a pronunțat „a-ta-vis-me!” - alea de țâțe pe care le mai are Adam, dacă s-ar căuta, cred că s-ar găsi mai multe dovezi, ADN-ul ar vorbi, cromozomii nu mint niciodată, oamenii ar afla multe, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]