5,446 matches
-
din partea rușilor aliați Ordinul Imperial Rusesc „Sfânta Ana” de clasa a 3-a. La 19 noiembrie 1850 a fost transferat la IR 34 ("Infanterie regiment 34") Kaschau, azi Kosice (Slovacia). La 5 mai 1859 a fost avansat la gradul de maior, grad cu care a participat la războiul austro-italo-francez, deținând funcția de comandant de batalion. Pentru vitejia dovedită în luptele de la Solferino și Medole a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia, fiind primul român căruia i-a fost decernat acest ordin
David Urs de Margina () [Corola-website/Science/300121_a_301450]
-
terminarea școlii cu calificativul "eminent" a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul k.u.k. de infanterie nr. 68 al corpului de armată nr. 4 din Budapesta, unde in 1900 a fost deja căpitan. În anul 1905 a fost numit maior și comandant al unui batalion al regimentului nr. 76 cu locația în Gran (Esztergom). La 1 septembrie 1909 a fost numit locotenent-colonel, iar la 1 mai 1914 a avansat la rangul de colonel și comandant al acestui regiment nr. 76
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
revoluția de la 1848 din Transilvania, mișcarea memorandista din 1892 și Marea Unire din 1918. Însăși actuala denumire de "Războieni" se leagă de cele întâmplate în 1918. În data de 6 decembrie 1918, "Regimentul 15 Războieni" al Armatei Române sub comande maiorului Vasile Nădejde a trecut Mureșul. Toată populația satului, îmbrăcată în costume naționale a primit armata cu urale și strigate de bucurie, cu cântece și îmbrățișări”. Această eră atmosferă descrisă de un martor ocular. Ocupând gară, care pe atunci se numea
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
a trecut Mureșul. Toată populația satului, îmbrăcată în costume naționale a primit armata cu urale și strigate de bucurie, cu cântece și îmbrățișări”. Această eră atmosferă descrisă de un martor ocular. Ocupând gară, care pe atunci se numea “Kocsard” ("Cucerdea") maiorul Vasile Nădejde s-a adresat mulțimii spunând: Această gară și acest nod de cale ferată, fiind ocupate de unități ale "Regimentului 15 Războieni", se va numi de acum "Războieni"”. Atunci, un membru local al gărzii naționale, anume Ioachim Mureșan, a
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
sat au plecat să muncească în uzinele și fabricile țării, pe șantiere unde au învățat diferite meserii, dar după program munceau și la CAP. Mulți din bărbații satului au aderat la Mișcarea de rezistență armată din munții Apuseni condusă de maiorul Nicolae Dabija, iar unii dintre ei au plătit cutezanța de a se împotrivi noii orânduiri, alții au plătit cu ani grei de temniță în „gulagul” comunist. Sărăcia cauzată de enormele pierderi de război, despăgubirile înrobitoare pe care România a fost
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
revoltat. În toate coloniile au apărut grupuri organizate de "Fii Libertății". Distribuitorii de timbre au fost nevoiți să părăsească orașele. În New York, masele răsculate au asediat garnizoana bateriei de artilerie, au incendiat trăsura oficială a viceguvernatorului și au distrus casa maiorului. În celelalte colonii, comerțul continuă, ignorând legea timbrului. Parlamentul și-a început sesiunea, iar subiectele despre răzmerițele din America canalizau discuțiile. Guvernul Rockingham a trebuit să pacifice o revoltă provocată de politică dusă de oponenții săi. Parlamentul era inundat de
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
plantație, ales căpitan, a susținut mulțimea de voluntari la un concurs pentru selecționarea oamenilor, iar lordul Dunmore, ultimul guvernator al Virginiei, s-a pus sub protecția forțelor navale britanice. La Savannah, capitală Georgiei, organizația revoluționară a preluat conducerea orașului. Generalul maior John Burgoyne, însoțit de generalii maiori William Howe și Henry Clinton, au sosit la Boston pe 25 mai 1775 pentru a întări comandamentul generalului Thomas Gage. Zece mii de simpli fermieri încercuiau 5000 de soldați britanici, iar detașamente de partizani din
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
de voluntari la un concurs pentru selecționarea oamenilor, iar lordul Dunmore, ultimul guvernator al Virginiei, s-a pus sub protecția forțelor navale britanice. La Savannah, capitală Georgiei, organizația revoluționară a preluat conducerea orașului. Generalul maior John Burgoyne, însoțit de generalii maiori William Howe și Henry Clinton, au sosit la Boston pe 25 mai 1775 pentru a întări comandamentul generalului Thomas Gage. Zece mii de simpli fermieri încercuiau 5000 de soldați britanici, iar detașamente de partizani din Massachusetts și New Hampshire au cucerit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
loialiști, ceilalți s-au împrăștiat. Urmând să ocupe Charleston, forțele terestre și navale britanice au ajuns la 4 iunie în rază orașului. Washington și-a dat seama de interesul britanicilor în privința sudului și l-a numit ca secund pe generalul maior Charles Lee, commandant al frontului sudic, ce includea Virginia, Carolineel și Georgia. Lee a sosit a două zi după britanici la Charleston, cu 1900 de soldați, sporind efectivele apărătorilor orașului la 6600 de soldați. Fortul Sullivan, situat pe insula Sullivan
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Șura Mare (în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Satul a fost atestat prima oară drept "Magnum Horreum" (Marele Hambar), cândva între 1332-1335, și devenită mai târziu "maior villa Horrei" (orașul mai mare al Hambarului), localitatea Șura Mare este aproape necunoscută înainte de invazia turcilor din 1493. Vechea biserică evanghelică aparținea unui vechi tip de bazilici din secolul al XIII-lea răspândit în zona Sibiului, fapt confirmat de prezența
Șura Mare, Sibiu () [Corola-website/Science/301745_a_303074]
-
în anii 1848-1849. Potrivit celor scrise de părintele protopop Ion Moga, în Ținutul Halmagiului, revoluția a început în 23 octombrie 1848, când la Halmagel, clopotele s-au auzit sunând , în dunga " . Ținutul a fost invadat de trupe ungurești sub comanda maiorului Gaal. Timp de patru zile au incendiat satele din jurul Halmagiului ...
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]
-
de pădure din vecinătatea moșiei pe care o aveau în stăpânire: Alma - în cazul fiilor lui Mihail și Dârlos pentru Nicolae. Un comite care-și spunea Nicolae de Șmig (comitem Nicolaum dictum de Sumugy) zis Wos cel Mare (dictus Wos maior) este menționat în documentul emis la 21 decembrie 1332, la Vișegrad, de voievodul Transilvaniei, Toma Szécsényi. Nicolae amintit în acest document ar putea fi fiul banului Symon sau alt nobil care deținea o parte din moșia Șmig. El era, la
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
conținând urme de așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III) și din perioada Halstatt. Alte cinci obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1799, refăcută în 1865) din Neajlovu; biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1850-1902); hanul maiorului Mișa Anastasievici (1859), astăzi bibliotecă; biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” (1864); și ruinele Școlii de Meserii (1834, refăcută în 1853), ultimele patru din satul Clejani. Celelalte două sunt monumente memoriale sau funerare, ambele aflate în Clejani: cripta maiorului Mișa Anastasievici (1885
Comuna Clejani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300426_a_301755]
-
Domnului” (1850-1902); hanul maiorului Mișa Anastasievici (1859), astăzi bibliotecă; biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” (1864); și ruinele Școlii de Meserii (1834, refăcută în 1853), ultimele patru din satul Clejani. Celelalte două sunt monumente memoriale sau funerare, ambele aflate în Clejani: cripta maiorului Mișa Anastasievici (1885) și monumentele funerare ale unor familii de sârbi, aflate în curtea bisericii „Sfântul Mihail”.
Comuna Clejani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300426_a_301755]
-
de cărămidă, iar din pisania acesteia se pot desprinde următoarele date: În anul 1834, Ioan Drăghicioiu începe zidirea bisericii, dar murind pe neașteptate la 1836, va continua lucrările sora sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de cavalerie, construcția bisericii terminându-se la 24 septembrie 1838. Maiorul Ioan Cacaliceanu își aduce soldații în punctul de la marginea de Răsărit a satului, căruia bătrânii încă îi mai zic “lagăr”. De la toba
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
bisericii, dar murind pe neașteptate la 1836, va continua lucrările sora sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de cavalerie, construcția bisericii terminându-se la 24 septembrie 1838. Maiorul Ioan Cacaliceanu își aduce soldații în punctul de la marginea de Răsărit a satului, căruia bătrânii încă îi mai zic “lagăr”. De la toba Regimentului, care se bătea zilnic auzindu-se până spre satele din jur și căreia localnicii îi ziceau “tambură
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
îi mai zic “lagăr”. De la toba Regimentului, care se bătea zilnic auzindu-se până spre satele din jur și căreia localnicii îi ziceau “tambură”, a rămas până în zilele noastre denumirea satului Tâmburești. Recunoscut drept ctitor și în semn de prețuire, maiorul Ioan Cacaliceanu își doarme veșnicia în cripta situată în pronaosul bisericii. După ce biserica a fost și pictată de pictorul Marin Comoșteanul, acest sfânt locaș de închinăciune se sfințește în luna noiembrie a anului 1838, primind hramul Sfântul Ioan Botezătorul și
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
înzestrează în anul 1919 cu un clopot nou, în locul celui vechi, ridicat de nemți în timpul primului război mondial. În anul 1928, biserica a fost reparată capital, pe cheltuiala și purtarea de grijă a avocatului Constantin Calețeanu, nepot de frate al maiorului Ioan Cacaliceanu, dimpreună cu soția sa Maria. Ulterior, s-au mai făcut îmbunătățiri prin purtarea de grijă a vrednicilor de pomenire urmași ai ctitorilor, Gheorghe Constantin și Elena Calețeanu. În centrul parohiei, în curtea școlii, s-a ridicat un monument
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
găsite și risipite de-a lungul vremii. Iată un „inventar cuprinzând toate obiectele de antichități ce s-au putut găsi într-o escursiune arheologică în termen de patru luni pe la vechile cetăți romane de prin districtele Dolj și Romanați” de către maiorul Pappassoglu, oferite de acesta MA la 22 august 1864: „Obiectele provenite din diferite așezări vor fi prezentate grupat: astfel la nr. 1-11 și 35-56 au fost înregistrate obiectele găsite la Celei; dintre acestea nr. 1-11 provin dintr-un sarcofag de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Ierusalim cu versete din Coran; 2 pumnale; 1 pușcă veche; 1 șișanea lucrată de aur; 1 carabină lucrată în argint ce a aparținut d-lui Teodoru; 2 perechi pistoale englezești care au aparținut lui Dinicu Golescu”. După cele consemnate de maiorul Papassoglu, „aceste obiecte le-am depus pe Muzeului Națiunii în cabinetul de antichități din Universitatea României din București și doresc confraților mei arheologi ca să lucreze și ei în același zel pentru îmbogățirea și înfrumusețarea Muzeului Națiunii Române căci numai prin
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
În anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la ˝Școala superioară de război˝, absolvind în anul 1913. În timpul primului război mondial a avut gradul de maior. În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930-1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932-1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935-1937), Comandant la Corpului I Armată (1937
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de îngheț. Washington, D.C. este un oraș nou. Proiectarea orașului Washington a fost în mare măsură activitatea lui Pierre (Petru) Charles L'Enfant, un arhitect francez, inginer, și planificator de orașe care a ajuns în colonii ca inginer militar alături de maiorul Lafayette în timpul Războiul de Independență al Statelor Unite. În 1791, generalul George Washington i-a comandat lui L'Enfant să înceapă planificarea aspectului noului oraș capitală. La cererea lui L'Enfant, Thomas Jefferson a pus condiția ca planurile să fie asemănătoare
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
asasinați: 15.570 în cele trei lagăre menționate mai sus și aproximativ 7.000 de prizonieri din regiunile vestice ale Ucrainei și Belarusului. Printre cei uciși la Katyń s-au numărat un amiral, doi generali, 24 colonei, 79 locotenent-colonei, 258 maiori, 654 căpitani, 17 căpitani de marină, 3.420 subofițeri, câțiva preoți militari, trei moșieri, un prinț, 43 de oficialități, 85 de cetățeni privați și 131 de refugiați. Printre asasinați s-au aflat 20 de profesori universitari, 300 de doctori, sute
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
Ungariei administrația a fost necesară din cauza marilor moșii regale. Administrația a fost organizată în jurul cetăților. În fruntea comitatului regal se afla jupânul "(comes)". El strângea impozitele regale, având dreptul la o treime din sumă, din care organiza - ajutat de "locotenet (maior exercitus)" - oaste în caz de nevoie. Obligativitate de ajutor în acest sens avea și "comandantul militar a cetății (maior castri)", iar în judecate "magistratul regal." "Száznagy" conducea slugile semilibere "specializate" - "locuitori de cetate". Armata comitatului era condusă de jupân sau
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
se afla jupânul "(comes)". El strângea impozitele regale, având dreptul la o treime din sumă, din care organiza - ajutat de "locotenet (maior exercitus)" - oaste în caz de nevoie. Obligativitate de ajutor în acest sens avea și "comandantul militar a cetății (maior castri)", iar în judecate "magistratul regal." "Száznagy" conducea slugile semilibere "specializate" - "locuitori de cetate". Armata comitatului era condusă de jupân sau de locotenent. Acesta era compus din iobagii cetății "(miles, jobagio castri)", - ofițerii lor fiind "száznagy" și "caporalii (decurio)". Numărul
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]