5,147 matches
-
octombrie 1940, prigoana s-a atenuat, în mica parte și mulțumită prieteniei din tinerețe dintre dictatorul Ion Antonescu și președintele federației comunităților evreiești din România, Willy Filderman, dar în special politicii mareșalului cu privire la evrei și statutul lor. Mulțumită acestor circumstanțe, mareșalul Antonescu a tolerat că forurile conducătoare ale unor municipalități (bunăoară primarul Cernăuților, Traian Popovici) sau ale unor organizații (de pildă Serviciul Maritim Român) să nu aplice politică de eliminare a evreilor, ci să-i ajute pe aceștia să emigreze, nu
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
(n. 13 mai 1764; d. 17 martie 1830), născut Laurent Gouvion, marchiz de Saint-Cyr, a fost un general, Mareșal al Franței (1812) și om politic francez ce a îndeplinit funcția de ministru de război după A doua Restaurație a Bourbonilor. Voluntar în 1792, luptă în armata Rinului ca ofițer de stat major, devenind rapid general de brigadă pe 5
Laurent de Gouvion Saint-Cyr () [Corola-website/Science/313133_a_314462]
-
cu Primul Consul Bonaparte, care îl trimite să comande o armată franco-spaniolă din Portugalia (1801). Este apoi amabasador la Madrid și apoi i se dă comanda unei armate din Neapole. Ostil instaurării Imperiului, nu este inclus pe lista inițială de Mareșali, dar este păstrat la comanda armatei din Neapole în 1805. Comandă din 1806 până în 1808 o tabără de la Boulogne-sur-Mer, post extrem de obscur, înainte să fie numit conte al Imperiului și trimis în Catalunia, unde cucerește Barcelona. După ce a refuzat să
Laurent de Gouvion Saint-Cyr () [Corola-website/Science/313133_a_314462]
-
irealizabile, este înlocuit cu Augereau și își părăsește postul înainte de vreme, motiv pentru care este arestat și nu mai este utilizat până în 1811. Comandă apoi Corpul VI al Marii Armate în cadrul invaziei din Rusia, ocazie cu care devine în sfârșit Mareșal. În timpul campaniei din 1813 este capturat de austrieci. Nu se raliază Împăratului în timpul celor „100 de zile” și Restaurația franceză îi oferă postul de Ministru de Război (1815 și apoi 1817-1819) și pe cel al Marinei, cât și titlul de
Laurent de Gouvion Saint-Cyr () [Corola-website/Science/313133_a_314462]
-
, scris uneori Du Roc (25 octombrie 1772 - 23 mai 1813), duce de Friuli, a fost un general și diplomat francez, Mare Mareșal al Palatului Imperial în timpul Primului Imperiu. Se remarcă în cadrul armatei din Italia, unde devine aghiotant al generalului Bonaparte, devenind unul dintre prietenii cei mai apropiați ai acestuia. Ca diplomat se remarcă prin negocierea unora dintre cele mai importante tratate internaționale
Géraud Christophe Michel Duroc () [Corola-website/Science/313136_a_314465]
-
Cultelor și al Apărării, împotriva unor preoți și credincioși catolici etc. Pentru a lupta cu aceste discriminări la adresa populației catolice din Moldova, episcopul Mihai Robu a adresat la 6 martie 1943 o serie de memorii detaliate și bine documentate către mareșalul Ion Antonescu, în care îi cerea acestuia să analizeze situația existentă și să dispună "măsuri de îndreptare". După cum scria episcopul Robu, ""credincioșii mei au fost și sunt cetățeni pașnici și-și fac datoriile lor către țară la fel ca frații
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
de Armată, Radu Pascu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel Vasile Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din Spania, căreia autoritățile spaniole nu i-au dat curs) Vasile Parisianu, fost director în Prefectura Poliției Capitalei (extrădat din Iugoslavia), Nicu Ștefănescu (zis Niky), fost director în Siguranța Generală
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
-l privește pe Ion Antonescu se afirmă că Mihail Moruzov ar fi deținut unul sau mai multe dosare compromițătoare privindu-l pe acesta. Așa zisele dosare compromițătoare, care oricum nu erau de resortul SSI, o priveau pe Lița Baranga, mama mareșalului, octogenară la acea dată, ca și presupusa "bigamie", pentru care Ion Antonescu obținuse câștig de cauză în instanță. Aceste dosare fuseseră "instrumentate" din ordinul lui Carol al II-lea, pentru a avea un pretext de a-l înlătura pe general
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii mareșalului Ney în ceață”, 1931). Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din anul 1931 numele de , ceea ce în maghiară înseamnă „brașovean” (brassói, brassai). În 1933 i-a apărut primul album, „Parisul, noaptea”, însoțit de
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
Mariana. În iunie 1941 România intra în război contra Uniunii Sovietice. Nadia Russo participa, împreuna cu Mariana Drăgescu, Virginia Thomas și Virginia Duțescu, la campania Basarabiei. Activitatea aviatica a tinerelor femei trezește admirație din partea opiniei publice și recunoaștere din partea statului. Mareșalul Antonescu îi solicita generalului Jienescu, subsecretar de Stat al Aerului, în ședința Consiliului de Miniștri din 6 septembrie 1941: "Sa-mi faci o propunere pentru toate persoanele care lucrează la Crucea Rosie, în care să intre și doamnele, care știu
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
englezi din Comisia Aliată de Control, Nadia Russo este arestată și condamnată în 1951 la șapte ani de închisoare, din care va ispăși doar șase și alți cinci ani de domiciliu obligatoriu în Lătești (Bărăgan). Aici reîntâlnește mai multe : soția mareșalului Ion Antonescu, soția lui Corneliu Zelea Codreanu, precum și viitorul soț - Gheorghe Bossie. În 1962 a scăpat de domiciliul obligatoriu și a colindat România în căutarea unui post de lucru. S-a angajat la Buftea, la o fabrică de ambalaj. În
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
(sau Ebelsberg) a avut loc pe 3 mai 1809, opunând o serie de trupe franceze, comandate de Mareșalul Masséna unei forțe austriece, aflate sub comanda generalului Hiller. În urmă bătăliilor de la Abensberg și Eckmühl, armata austriacă a fost tăiată în două, de o parte și de alta a Dunării, forța lui Hiller fiind împinsă la sud de fluviu
Bătălia de la Ebersberg () [Corola-website/Science/314679_a_316008]
-
a opus armata franceză condusă de Napoleon I unei armate pruso-ruse, conduse de Feldmareșalul prusac Blücher. Cele trei zile de lupte sângeroase s-au încheiat cu victoria la limită a francezilor, privați de o victorie decisivă de manevrele ezitante ale Mareșalului Ney, din data de 21, cât și de lipsa cavaleriei, decimate în urma campaniei din 1812. Pe data de 22, armata aliată, aflată în retragere, dă două lupte de ariegardă, la Reichenbach și Markersdorf, unde o ghiulea îl ucide pe generalul
Bătălia de la Bautzen () [Corola-website/Science/313559_a_314888]
-
decimate în urma campaniei din 1812. Pe data de 22, armata aliată, aflată în retragere, dă două lupte de ariegardă, la Reichenbach și Markersdorf, unde o ghiulea îl ucide pe generalul Kirgener, genist și îl rănește mortal pe generalul Duroc, Mare Mareșal al Palatului Imperial și apropiat al Împăratului Napoleon.
Bătălia de la Bautzen () [Corola-website/Science/313559_a_314888]
-
Napoleon l-a instalat pe fratele său, Iosif, ca rege al Neapolelui. Atunci când Iosif a fost trimis în Spania doi ani mai târziu pentru a prelua coroana spaniolă, acesta a fost înlocuit de către sora lui Napoleon, Carolina, și cumnatul împăratului, mareșalul Joachim Murat. Între timp, Ferdinand fugise în Sicilia, unde și-a păstrat titulatura, în ciuda încercărilor succesive din partea lui Murat de a invada insula. Britanicii vor apăra Sicilia până la sfârșitul războiului, însă deși Regatul Siciliei a făcut parte în mod formal
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
comanda lui Napoleon I, „armatei Silezie”, aflate sub comanda Feldmareșalului Blücher. Bătălia a fost o întâlnire de trupe, în condițiile în care prusacii își concentraseră forțele, după ce capturaseră un ofițer francez de legătură, care le-a predat ordinele Împăratului către mareșalul Mortier și generalii Colbert și Bordesoulle. Ordinele îi informează pe prusaci despre planul francez și, la fel de important, nu parvin comandanților francezi, astfel că aceștia sunt nevoiți să lupte în inferioritate numerică și fără a beneficia de prezența „Vechii Gărzi”. După
Bătălia de la Brienne () [Corola-website/Science/313581_a_314910]
-
aceștia sunt nevoiți să lupte în inferioritate numerică și fără a beneficia de prezența „Vechii Gărzi”. După o serie de acțiuni de cavalerie conduse de Grouchy și de subordonatul său, Lefebvre-Desnouettes împotriva cazacilor și a cavaleriei lui Olsufiev și Sacken, mareșalul Victor lansă un atac de infanterie, dar fără succes. Nici măcar sosirea lui Ney nu aduce succesul francezilor, care reușesc totuși, spre seară, să cucerească castelul și o parte din oraș. Aliații, deși superiori numeric, abandonează câmpul de bătălie în timpul nopții
Bătălia de la Brienne () [Corola-website/Science/313581_a_314910]
-
familie („-Semăn eu a om care poate să aibă rude?”), Ostap este „Mare Maestru al Combinațiilor”, „Comandor”, „Medic activist pe tarâm social”, sau chiar “Grossmeister” de șah Ostap Bender colindă în "Douăsprezece scaune" mari întinderi ale spațiului sovietic, alături de fostul mareșal al nobilimii Kisa Vorobianinov (în căutarea fericirii în sumă de una sută cincizeci mii ruble zero zero kopeici). Este ucis, apoi învie în urma unui evocat remarcabil efort medical în al doilea roman, "Vițelul de aur", roman în care străbate Uniunea
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
, (1772 - 1842), conte, a fost un general francez, Mareșal al Franței și guvernator general al Algeriei franceze. Intrat în Gardă Națională în 1789, este locotenent în 1790, servește în "Armata Pirineilor" între 1792 și 1795, ăn în care devine adjudant general șef de brigadă. Servește apoi în vestul Franței
Bertrand Clauzel () [Corola-website/Science/314160_a_315489]
-
corpului de observație al Pirineilor Orientali", iar după Waterloo se autoexilează în Statele Unite, fiind ulterior condamnat la moarte în contumancie. Amnistiat în 1820, se reîntoarce în Franța iar în 1830 susține venirea pe tron a lui Ludovic-Filip. Acesta îl numește Mareșal în 1831 și guvernator al Algeriei în 1835. După o serie de bătălii câștigate, Clauzel eșuează în fața orașului Constantine și conduce o dezastruasă retragere, fapt pentru care este demis. Numele său este înscris pe Arcul de Triumf din Paris. În
Bertrand Clauzel () [Corola-website/Science/314160_a_315489]
-
pentru care este demis. Numele său este înscris pe Arcul de Triumf din Paris. În Sfântă Elenă, Napoleon a spus despre Clauzel: „Generalii care păreau destinați să se ridice erau: Gérard, Clauzel, Foy și Lamarque. Ar fi fost noii mei mareșali. („Leș généraux qui semblaient devoir s’élever, leș destinées de l’avenir, étaient Gérard, Clauzel, Foy, et Lamarque. C’étaient mes nouveaux maréchaux”.)
Bertrand Clauzel () [Corola-website/Science/314160_a_315489]
-
Baytown). Trupele lui Montgomery au fost țintuite pe loc mai multe zile în „vârful cizmei” italiene. Divizia 1 aeropurtată britanică a efectuat o debarcare auxiliară pe 9 septembrie la baza navală de la Taranto. Pe 3 septembrie, regele Victor Emanuel și mareșalul ("Maresciallo d'Italia") Pietro Badoglio au semnat în secret un armistițiu cu Aliații. Ei au format un guvern în sudul Italiei și s-au alăturat luptei Aliaților împotriva Axei. Atacul principal, Operațiunea Avalanșa, a fost dat pe 9 septembrie la
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
28 aprilie, dictatorul Mussolini și un grup de lideri fasciști au fost capturați de partizani în timp ce încercau să fugă din Italia. Mussolini și 15 fasciști au fost executați, iar trupurile lor au fost expuse în orașul Milano. Pe 29 aprilie, mareșalul Rodolfo Graziani a semant capitularea Grupului de Armate "Liguria", forța armată a Republicii Sociale Italiene. Succesele aliate în luna mai au fost rapide. Forțele americane au curățat inamicul din regiunea cursului superior al Padului și au cucerit Genova, polonezii au
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Comunei din Paris. Thiers reprimă cu brutralitate această insurecție și conduce represaliile împotriva revoluționarilor, care sunt arestați și în mare parte executați după o judecată sumară. Datorită implicării în acest măcel, va pierde alegerile prezidențiale, care vor fi câștigate de mareșalul Patrice de Mac Mahon. Numit președinte al republicii, inițiază reforme administrative, fiscale și militare. Dar nu reușește să stabilească un dialog între republicani și monarhiști. Astfel, "Pactul de la Bordeaux" din 10 martie 1871 este considerat ca un reviriment al republicanismului
Adolphe Thiers () [Corola-website/Science/314237_a_315566]
-
Loviturile primite de Austria au în Italia repercusiuni imediate. La Veneția, avocatul Manini, liberal arestat de poliția austriacă și eliberat de mulțime, proclamă "Republica Sfîntului Marcu". La Milano, revolta care izbucnește alungă din oraș, în cinci zile, trupele guvernatorului austriac, mareșalul Radetzky. Întreaga Italie este cuprinsă de febra revoluționară, curentul liberal fiind înlocuit curînd de cel național. Ținînd cont de faptul că Austria era slăbită, nu sosise oare momentul de a-i da o lovitură hotărîtoare și de a scăpa peninsula
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]