4,656 matches
-
de 3,5 mm, ce suportă atât introducerea de căști, cât și a unui cablu TV-out pentru afișarea imaginii de pe ecranul telefonului pe un televizor compatibil. Tot deasupra telefonului se află și portul microUSB al acestuia, protejat de o ușită mecanică de plastic, cât și slotul pentru cartela micro-USB, acoperit cu o protecție de plastic rabatabilă. De asemenea, al doilea microfon, pentru anularea zgomotului de fond, se află tot în partea de sus a terminalului. Pe spate, Nokia N9 are o
Nokia N9 () [Corola-website/Science/325651_a_326980]
-
unic determinată. Dacă însă starea inițială a sistemului nu este complet determinată (cum se întâmplă în cazul operatorilor cu valori proprii degenerate), există mai multe funcții de stare compatibile. În acest caz este necesară o tratare statistică analoagă celei din mecanica statistică clasică: trebuie luate în considerare toate stările inițiale posibile, atașând fiecăreia o probabilitate, care se determină prin măsurări repetate asupra sistemului incomplet de observabile utilizat. În cazul general când informația este incompletă, sistemul se poate afla în oricare dintre
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
premii, dintre care 85 internaționale. Din 2011 este profesor emerit în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca și Doctor honoris causa al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. Născut în orașul Turda, județul Cluj, a absolvit Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, Facultatea de Mecanică, specializarea TCM în 1968. Student fiind, a participat la activitatea de cercetare științifică studențească, în calitate de membru al cercurilor de metalurgia pulberilor, ștanțe și matrițe, mașini-unelte, etc. unde a contribuit la realizarea cercetărilor, lucrărilor și referatelor care urmau a fi prezentate
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
Goursat. În 1927 susține doctoratul în matematică cu subiectul "Sur une classe d'équations fontionnelles". Întors în țară, intră ca profesor de matematici la liceul militar "Mănăstirea Dealu". În 1928 este numit conferențiar la Universitatea din Cluj la Catedra de Mecanică rațională și deține acestă funcție până în 1931, după care intră ca profesor de analiză matematică. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. Între 1949 și 1955, deține conducerea Catedrei de Matematică la
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
ale lui Runge și Kutta pentru ecuațiile diferențiale. În cadrul mecanicii generale a studiat mișcarea punctului material, mișcarea tautocronă, proprietățile mecanice ale lănțișorului. A studiat proprietățile conicelor și cuadricelor. a mai scris și o serie de manuale didactice privind algebra elementară, mecanica elementară.
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
al cărui colaps a dus la formarea găurii negre ar dispare odată cu ea; acest concept contrazice principiul conform căreia informația nu poate fi distrusă („paradox al informației găurii negre”). Universul însuși stochează informația într-un mod similar găurilor negre, iar mecanica cuantică vine cu presupunerea ca informația este stocată în fiecare volum de spațiu.Asta înseamnă că fiecare volum al spațiului conține o cantitate discretă de informație Așa cum a arătat Raphael Bousso, Thorn a observat în 1978 că teoria corzilor admite
Principiul holografic () [Corola-website/Science/326245_a_327574]
-
Teorema lui Liouville este în mecanica hamiltoniană si mecanica statistică o teoremă fundamentală legată de descrierea evoluției dinamice a stării unui sistem format dintr-un număr foarte mare de corpuri, considerate punctiforme și alcătuind un sistem de puncte materiale. Teorema lui Liouville afirmă că pentru un
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
Teorema lui Liouville este în mecanica hamiltoniană si mecanica statistică o teoremă fundamentală legată de descrierea evoluției dinamice a stării unui sistem format dintr-un număr foarte mare de corpuri, considerate punctiforme și alcătuind un sistem de puncte materiale. Teorema lui Liouville afirmă că pentru un domeniu arbitrar formula 1
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
urmărește evoluția acestor stări, conform ecuațiilor canonice; fie formula 11 pozițiile punctelor considerate la un moment ulterior formula 6; atunci volumul domeniului formula 4 este egal cu volumul domeniului formula 1". Toate aceste formulări sunt echivalente. Ecuațiile de mișcare sub "forma canonică". utilizate în mecanica hamiltoniană și adoptate de mecanica statistică. sunt date de relațiile: formula 15. Starea unui sistem cu formula 16 grade de libertate microscopice este determinată, la orice moment, prin valorile "coordonatelor generalizate" formula 17 și a "impulsurilor generalizate conjugate" formula 18. Funcția formula 19 numită "hamiltoniană
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
ecuațiilor canonice; fie formula 11 pozițiile punctelor considerate la un moment ulterior formula 6; atunci volumul domeniului formula 4 este egal cu volumul domeniului formula 1". Toate aceste formulări sunt echivalente. Ecuațiile de mișcare sub "forma canonică". utilizate în mecanica hamiltoniană și adoptate de mecanica statistică. sunt date de relațiile: formula 15. Starea unui sistem cu formula 16 grade de libertate microscopice este determinată, la orice moment, prin valorile "coordonatelor generalizate" formula 17 și a "impulsurilor generalizate conjugate" formula 18. Funcția formula 19 numită "hamiltoniană", reprezintă energia totală a sistemului
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
câteva studii științifice, (Jean-Pierre Petit și Gabriel Chardin încă mai abordează problemă), dar a fost folosită din plin că o temă a științifico-fantasticului În fizica cuantică problemă de modul de măsurare poate fi descrisă pe cale neoficială cum urmează: 1) În conformitate cu mecanica cuantică o fizică a sistemului, fie un set de orbitale ale electronilor într-un atom, este descris de o funcție undă. Această funcție este o undă obiect matematic care se presupune că descrie maxim posibil informații care conține un stat
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
o funcție undă. Această funcție este o undă obiect matematic care se presupune că descrie maxim posibil informații care conține un stat pur. 2) Dacă nu unul extern la sistem sau în cadrul anunțului sau să încercați să vedeți cum sistemul, mecanica cuantică ne spun că statul a sistemului evoluează deterministically verifica calculabilitatea expresiei introduse. Cu alte cuvinte, ați putea prezice unde merge perfect spre sistem. 3) Funcția de unda ne informează ce sunt rezultatele posibile ale unei măsuri și conexe sale
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
de la un sistem pur având un stat care evoluează deterministically verifica calculabilitatea expresiei introduse de stat au un amestec sau "incoerenta". (B) Fie admitem că există unele care nu sunt fizice obiecte numite "conștiința" care nu sunt supuse legilor de mecanica cuantică și că vom rezolva problema. (C) Sau încercarea de a propune o teorie pentru a explica procesul de măsurare, si nu sunt atât de teoria determina măsurători. "Diferiți fizicieni au găsit diferite soluții pentru aceasta "trilema":" 1) Niels Bohr
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
explica procesul de măsurare, si nu sunt atât de teoria determina măsurători. "Diferiți fizicieni au găsit diferite soluții pentru aceasta "trilema":" 1) Niels Bohr, care a propus un model de atom inițială care în cele din urmă dat naștere la mecanica cuantică și era mult timp considerat unul dintre apărătorii interpretării din Copenhaga, a fost tentat de (A). 2) John Von Neumann, matematician care a adus idei excelente la teoria cuantică, el favorizate (B). 3) Hugh Everett, interpretarea este una dintre
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
ul este o cuantă propusă pentru timp, o „unitate” discretă și invizibilă a timpului ca parte a unei teorii care propune că timpul nu este continuu. În timp ce timpul este o cantitate continuă în mecanica cuantică și în teoria relativității generale, mulți fizicieni au sugerat că un model discret al timpului ar putea funcționa, în special atunci când se ia în considerare combinația mecanicii cuantice cu teoria relativității generale pentru a produce o teorie a gravității
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
5,39×10 secunde. Timpul zero este o cuantificare universală a timpului, întrucât crononul este o cuantificare a evoluției într-un sistem de-a lungul liniei sale și consecvent cu valoarea crononului, la fel ca și alte observabile cuantificate în mecanica cuantică, este o funcțiune a sistemului sub considerație, în special condițiile sale marginale. Valoarea crononului, "θ", este calculată astfel:
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
prezent al doilea producător de automobile american ca vechime după marca soră de la GM, Buick, și este printre cele mai vechi mărci de automobile din lume. Cadillac a fost fondată în 1902 de către Henry Leland , un antreprenor cu masterat în mecanică, care a numit compania după strămoșul său, Antoine Laumet de La Mothe, Sieur de Cadillac, fondatorul orașului Detroit. Cadillac a luat naștere ca urmare a închiderii companiei Henry Ford, atunci când Henry Ford a plecat împreună cu câțiva dintre partenerii săi cheie, iar
Cadillac () [Corola-website/Science/326345_a_327674]
-
cele trei drepte verticale care trec prin vârfuri sunt egal depărtate și paralele cu axa parabolei. Teorema afirmă că aria segmentului parabolic este 4/3 din aria triunghiului înscris. Arhimede a dat două demonstrații ale teoremei principale. Prima demonstrație folosește mecanica abstractă, cu care Arhimede argumentează că greutatea segmentului va echilibra greutatea triunghiului când sunt așezate pe o pârghie. Cea de-a doua, faimoasă datorită folosirii geometriei pure, folosește metoda epuizării. Din cele 24 de propoziții, primele trei sunt citate fără
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
mai bun roman science fiction citit de mine vreodată". Romanul reprezintă un exemplu de hard science fiction prin atenția acordată detaliilor științifice. Marea majoritate a operelor lui Larry Niven și Jerry Pournelle aparțin acestui gen, această carte dezbătând probleme de mecanică, fizică și călătorie interplanetară. Generatorul Alderson și Câmpul Langston din carte sunt invenții literare, dar se bazează pe extrapolarea unor descoperiri științifice. După aproape douăzeci de ani, cei doi autori au scris o continuare a romanului, intitulată "The Gripping Hand
Lumea Pay () [Corola-website/Science/322551_a_323880]
-
așa cum este văzut de pe Pământ. Experiența lui Arhimede este interesantă prin faptul că a ținut cont de dimensiunea finită a pupilei ochiului și de aceea poate fi prima experiență cunoscută din psihofizică, o ramură a psihologiei care se ocupă de mecanica percepției umane, a cărei dezvoltare este atribuită lui Hermann von Helmholtz. Alte calcule interesante sunt cele ale paralaxei solare și a diferitelor distanțe dintre privitor și Soare, dacă privitorul se află în centrul Pământului sau la suprafața lui la răsăritul
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
dintre corpuri variază între apside în funcție de excentricitatea "e". Atunci, poziția baricentrului variază ea, și este posibil ca pentru unele sisteme baricentrul să fie uneori "în interiorul sau în exteriorul" celui mai masiv corp. Această situație apare atunci când: Imaginile sunt reprezentative. În mecanică, corpul rigid se admite ca fiind un continuu material nedeformabil, adică orice element de volum are masă iar distanțele dintre puncte rămân nedeformate, indiferent de solicitările la care este supus corpul. Pentru a stabili o legătură cu rezultatele obținute în
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
luându-se în considerație faptul că, în orice structură există defecte și că acestea se propagă prin utilizarea continuă a structurilor. Această abordare este frecvent utilizată în ingineria aerospațială pentru a gestiona extinderea fisurilor din structură aplicându-se principiile din mecanica ruperii. În ingineria aerospațială, o structura este considerată tolerantă la stricăciuni dacă a fost implementat un program de întreținere care să ducă la detectarea și repararea defectelor accidentale, precum coroziunea sau ruperea prin oboseală a materialelor, defecte care slăbesc rezistența
Toleranță la defecte (structuri aerospațiale) () [Corola-website/Science/322671_a_324000]
-
capabilă să-i preia funcția”. Anterior anilor 1970, filozofia inginerească predominantă în ceea ce privește capacitatea stucturilor de avion era aceea că se putea menține cu o singură parte ruptă, de altfel o cerință redundantă cunoscută sub denumirea de autoprotejare. Totuși, progresele din mecanica ruperii, precum și cedarea catastrofică la oboseală a avionului De Havilland Comet, au determinat o schimbare în cerințele structurilor de avion. S-a descoperit că un fenomen numit "defecte în poziții multiple" poate cauza multe rupturi fine în structură, care vor
Toleranță la defecte (structuri aerospațiale) () [Corola-website/Science/322671_a_324000]
-
nefolosit asociat cu întreținerea avionului (pierderea venitului de pe bilet), adăugat costului însuși de întreținere. Astfel că, aceste întrețineri sunt de dorit să fie făcute cât mai rar, chiar dacă acestă creșterea de interval cauzează creșterea complexității și a costului reparațiilor. În mecanica ruperii se arată că fisurile cresc în mod exponențial, însemnând că rata de creștere a fisurii este o funcție exponențială în funcție de dimensiunile curente ale fisurii (vezi Legea lui Paris). Dorința unor inspecții cât mai rare combinată cu creșterea exponențială a
Toleranță la defecte (structuri aerospațiale) () [Corola-website/Science/322671_a_324000]
-
A fost folosit și ca framework pentru o înțelegere teoretică a calculului, și ca bază teoretică pentru mai multe aplicații practice a sistemelor concurente. Spre deosebire de modelele de calcul anterioare, modelul Actor a fost inspirat din fizică incluzând relativitatea generală și mecanica cuantică. A fost deasemenea influențat de limbaje de programare ca Lisp, Simula și versiunile de început ale Smalltalk, dar și de sisteme bazate pe capabilitate și comutație de pachete. Dezvoltarea sa a fost "motivată de un prospect de mașini de
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]