4,697 matches
-
unei forțe, este fermentul constituirii dramei”. Din această perspectivă, sunt reluate categoriile curente ale discursului teoretic despre teatru: personaj, conflict, situația dramatică, fapt dramatic ș.a. Alături de lucrările de istoria teatrului și de teatrologie, C. a mai publicat volumul de versuri Melancolii (1987). Poetul e un elegiac, în tradiție transilvană. SCRIERI: Colocvii teatrale clujene (în colaborare), I-II, Cluj-Napoca, 1974-1975; Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978; Melancolii, Cluj-Napoca, 1987; Teatrologia românească interbelică, București, 1990; Despre constituirea dramei, Cluj-Napoca, 1995; Teatrul Național din Cluj-Napoca (1919-1994
CEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
dramatic ș.a. Alături de lucrările de istoria teatrului și de teatrologie, C. a mai publicat volumul de versuri Melancolii (1987). Poetul e un elegiac, în tradiție transilvană. SCRIERI: Colocvii teatrale clujene (în colaborare), I-II, Cluj-Napoca, 1974-1975; Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978; Melancolii, Cluj-Napoca, 1987; Teatrologia românească interbelică, București, 1990; Despre constituirea dramei, Cluj-Napoca, 1995; Teatrul Național din Cluj-Napoca (1919-1994) (în colaborare), Cluj-Napoca, 1995; Silvia Ghelan. Eseu despre actor, Cluj-Napoca, 1998; Evoluția formelor dramatice, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Mircea Ghițulescu, Justin Ceuca, „Zaharia
CEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
constituind jurnalul unei iubiri defuncte, cu toate tristețile ce le implică. În Masca Diotimei (1975), titlurile câtorva poeme rezumă pur și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul - acesta ni-i rostul prin care umblăm peste gloria trecerii”, iar cuvântul-cheie este „melancolie” („vastă”, „tainică”). Dăinuim (1976) cuprinde poezii ce se vor patriotice, dar prin supralicitare devin doar versificări patriotarde în manieră vetust pașoptistă. Se rețin vagi înfiorări nostalgice după Satul copilăriei, după Mama, câte o Carte către tata și una adresată lui
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
doar versificări patriotarde în manieră vetust pașoptistă. Se rețin vagi înfiorări nostalgice după Satul copilăriei, după Mama, câte o Carte către tata și una adresată lui Eminescu tânăr. Plachetele ce au urmat, Solia (1980), Portretul focului (1983), Mic tratat de melancolie (1984), Peisaj de vânătoare (1987), fără a schimba profilul poetului (în sensul că aceleași „imagini din copilărie”, aceeași nostalgică durere după iubita demult pierdută apar și aici), reușesc totuși să mute accentele. În schimb, volumul Sonete (1996) impune nu doar
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
SCRIERI: Agora, București, 1969; Orientalia, Cluj, 1970; Fiul, Iași, 1972; Semnul unei corăbii, București, 1973; Masca Diotimei, București, 1975; Dăinuim, București, 1976; Cu poezii și nuci în buzunare, București, 1980; Solia, București, 1980; Portretul focului, București, 1983; Mic tratat de melancolie, București, 1984; Peisaj de vânătoare, București, 1987; Un delfin, trei copii și mai multe peripeții, București, 1988; La ceas de mirări, București, 1991; Sonete, București, 1996; Într-o barcă de fildeș, București, 1996; Cenușă în unduire, București, 1999; Fântâna din
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
18; Piru, Poezia, II, 436-439; Iorgulescu, Scriitori, 44-45; Dorin Tudoran, Zămislirea și rodul, LCF, 1976, 11; Radu G. Țeposu, „Masca Diotimei”, ST, 1976, 9; Gh. Simion, „Dăinuim”, CRC, 1977, 46; Lit. rom. cont., I, 701-703; Dumitru Micu, „Mic tratat de melancolie”, CNT, 1984, 42; Ulici, Lit. rom., I, 254; Micu, Scurtă ist., II, 338. D.Gr.
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
-i absurd și nimic nu e logic / Seara mă-ntorc și m-așed în sicriu, / Sub toată oboseala de timp ontologic - / Și tare-i târziu... și tare-i târziu...” Trecutul înghite cu lăcomie prezentul, universul se sfoiegește și se închide în melancolii nesfârșite, iar amintirile devin răni deschise. Obosit de existență, poetul ajunge să-și supraviețuiască, scriind poezii „postume”: „De fapt murisem de-atunci / ca melancoliile / în sala de așteptare a bucuriei. / Te și miri că soarele / nu s-a topit / nu
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
și tare-i târziu...” Trecutul înghite cu lăcomie prezentul, universul se sfoiegește și se închide în melancolii nesfârșite, iar amintirile devin răni deschise. Obosit de existență, poetul ajunge să-și supraviețuiască, scriind poezii „postume”: „De fapt murisem de-atunci / ca melancoliile / în sala de așteptare a bucuriei. / Te și miri că soarele / nu s-a topit / nu s-a sfâșiat. / Fiecare copac stă ca o gheară / de-a lui Mârșăvie Împărat.” „Logica ni-ni-stă” (nici-nici) are drept rezultat sublinierea absenței (Imagine cu
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
tentată și de mitologic (La revedere, Nausicaa). Farsele (Din năzdrăvăniile lui Păcală) ratează chiar și pitorescul de limbaj. Seve de rusticitate pulsează în volumul liric de debut, Exod (1933), animând un peisaj evocat, în duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
48-50; Alexandrescu, Confesiuni, I, 92-101; Philippide, Considerații, II, 240-248; Crohmălniceanu, Literatura, II, 354-358, 622-623; Firan, Macedonski-Arghezi, 103-105; Corbea-Florescu, Biografii, II, 38-48; Fanache, Întâlniri, 60-67; Geo Bogza, Poetul aproape centenar, RL, 1977, 9; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 27-43; Gh. Bulgăr, Melancolia amintirilor, ARG, 1984, 5; Scarlat, Ist. poeziei, II, 353, IV, 45; Micu, Modernismul, I, 264-265, 314; Mihail Celarianu, RRI, I, partea II, 579-587; Firan, Profiluri, 156-159; Const. Ciopraga, Personalitate și evanescență: Mihail Celarianu, CL, 1987, 10; Negoițescu, Ist. lit., I
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Cearta cu haosul). Deși critica literară a situat-o pe C. în categoria personalităților lucide, care își cenzurează prin inteligență impulsurile și instinctele, tema dominantă a poetei a rămas iubirea neinhibată de vreo prejudecată, dar tratată cu umor sau cu melancolie. De la epoca inocenței la cea a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței directe sau a celei intelectualizate, o nemăsurată poftă de dragoste. Acidă și sentimentală concomitent, cu „un ochi de
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1976-1981), a fost redactor la publicațiile „Orizontul”, „Tinerimea Moldovei”, lucrând apoi la „Săptămâna” și „Momentul”. C. este autorul volumelor Cuvinte și tăceri (1989) și Istoria geloasă (1990), în care, ca un cavaler al melancoliei, își construiește, cu o sinceritate jucată, o mască satanică, marcată de rictusul amar-ironic al negativismului nonșalant. SCRIERI: Cuvinte și tăceri, Chișinău, 1989; Istoria geloasă, Chișinău, 1990. Repere bibliografice: Vasile Gârneț, Metafore și ziaristică, LA, 1991, 10; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia
CIORNEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286270_a_287599]
-
istoria să fie citită pe dos și nici demistificată. Originalitatea narațiunilor - proze poematice, de evocare uneori cu intruziunea fantasticului - constă în a sugera că oamenii de demult seamănă cu cei de astăzi, în sensul că se simțeau moderni. Atmosfera de melancolie contemplativă, omniprezentă, este un reflex al ideii că, în oricare dintre momentele istoriei, oamenii, simțindu-se în miezul evenimentelor, nu mai puțin își trăiau singura viață cu deplina conștiință a acestui trist adevăr. Activitatea de editor (și totodată de istoric
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins, resemnarea. „Cântecele”, urzite în dorul făpturii îndrăgite, sunt tincturate de tristețea singurătății. Melancolia nu exprimă numai o frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
înfiorări. Hălăduielile în lucoarea incertă a asfințitului - o elocvență mută are, în descrieri, magia ca și impresionistă a luminii - tind să fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
autor și le-a retras. Gestul presupune un scrupul care, din păcate, nu e susținut de o înzestrare pe măsură. Rareori destins și surâzător, poetul este, în stihurile lui de simțire romantică, un sceptic, părăsit de iluzii și invadat de melancolie. Trist, el caută mângâiere, așa cum, amăgit în iubire, exaltă „plăcerile durerii”. În sonete, care s-ar fi cerut încă șlefuite, se resimt înrâuriri baudelairiene. Într-un comentariu din „Literatorul” (1918), Tudor Vianu detecta, în încercările lirice ale lui G., „formațiunea
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
distractivă (epigrame, anecdote etc.), o poștă a redacției și o pagină mondenă, ce cuprinde cronica serbărilor din localitate. Deși foarte tineri, autoarele și autorii - odată cu al doilea an de apariție, revista primește și colaboratori din afara liceului - compun versuri încărcate de melancolie, evocând iubiri pierdute, cimitire, despărțiri, însingurări. Articolele (spre exemplu, Basmul în dezvoltarea spirituală a copilului) păcătuiesc prin schematism (delimitarea funcțiilor, expunerea foloaselor etc). Articolul Început bun (2/1934) ridică problema Basarabiei și a reînvățării limbii române după „schingiuirea ei”, timp
GHIOCEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287268_a_288597]
-
următor e întărit avocat al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar în 1866 devine prefect de Buzău. Cel care fusese, după expresia lui Al. Macedonski, „regele boemei române”, își pierde treptat, spre bătrânețe, voioșia și nepăsarea, lăsându-se adesea pradă melancoliei și suvenirurilor lui bogate. Este ceva ingrat în existența trepidantă a lui G. Vestita-i cocoașă a fost subiect de batjocură, nu numai în ziarele umoristice ale vremii, dar până și sub pana lui M. Eminescu, I.L. Caragiale, A.I. Odobescu
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
poetul căutând toposul mântuitor, în spirit de haiku. Mitologia e deplin stăpână în Cornetul cu înghețată al lui Polifem (1999), dar referința e mai mult ironică, fiind mereu induse trimiteri la cotidian. Versurile lui A. prezintă un poet la care melancolia trecerii insidioase a timpului, interiorizarea prin contemplare, pătrunderea tainelor și căutarea lor definesc o voce lirică aparte, în care discursul e mereu bine controlat. Traducerile, cu precădere din limba sârbă și germană, îi vizează mai ales pe scriitorii bănățeni contemporani
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
între precursorii direcți ai lui M. Eminescu. În proză (Memorial de călătorie), deși tonalitatea este naturală, dezinvoltă, autorul nu se ridică dincolo de observația directă și însemnarea topografică, excepție făcând paginile ce descriu un răsărit de lună la Tismana. Impregnat de melancolie și de culoarea fantastică dată de fiorul magiei lunare, peisajul devine stare de suflet și intră în literatură. Pentru întâia oară un veritabil poet român pătrundea cu fantezia în spațiul cosmic, îmbrățișa cu gândul toate regnurile, punând întrebări asupra cauzelor
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
ca vampir, suge sângele copiilor care dorm. Este o încarnare a demonului, a Prințului tenebrelor. De aceea Satan este reprezentat cu aripi de liliac. Animal hibrid, pasăre și animal în același timp, el simbolizează duplicitatea, ipocrizia. Este de asemenea emblema melancoliei, pentru că nu iese decât la crepuscul (de unde numele său latin vespertilio) și pentru că bântuie prin locurile solitare și printre ruine. Locurile solitare sunt desemnate în hărțile folclorice prin două aripi de liliac".19 Ia astfel naștere o imensă tradiție, cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
călătoare, printre care se află, poate, Mélané sau chiar Talitha. Cele două au numeroase puncte în comun. Poate că sunt mamă și fiică, de vreme ce, prin punte, se călătorește și prin timp? Sau amintirea încețoșează memoria îndrăgostită a lui Egon? Evocarea melancoliei, banală în sine, este întinerită și parcă recreată în acest nou cadru spațio-temporal. 3. Clonele în lumile imaginare ale SF-ului Clonarea este o ramură a manipulărilor genetice moderne. Această tehnică și-a făcut totuși intrarea în literatură printr-un
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
trei etape, în derularea acestui proces: etapa inițială, etapa intermediară și etapa de depășire (recuperare). Prima fază, extinsă pe o perioadă de săptămâni, din momentul tragicului eveniment, este impregnată cu sentimente depresive și însingurare. Se plânge frecvent, iar tristețea și melancolia domină suveran. Există cazuri când persoana se îndoiește chiar de existența divinității, după cum uneori se poate refugia într-o virulentă negare a celor întâmplate. Atunci se comportă bizar, ca și cum cel drag ar mai trăi încă. în următoarea secvență, cea intermediară
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a gesturilor și tipologiilor colecționării, fără să evoc și versantul negativ, angoasa care le însoțește obsedant și care se regăsește în toate temele monumentalizării. Reflecția lui Benjamin ne ajută să înțelegem natura profund materialistă a colecționării și în același timp melancoliile piederii pe care ea le implică. Pentru că, văzut prin prisma colecționarului, universul se umple de lucruri: cărțile se transformă în obiecte, mângâierea înlocuiește lectura, atingerea concretă a obiectului sau a corpului "frumos" devine principala sursă de satisfacție. Aceasta e rețeta
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se dezvoltă într-însul spiritul poetic. După reîntoarcerea sa în patrie pe la anul 1824 intră în șerbitul visteriei. Nu mult după aceea îi muri tată-său. Această întâmplare precum și necurmatele procese escate după moartea tătâne-său îl aruncară într-o melancolie și scârbă nespusă, de care îl scăpă apoi cetirea frumoaselor versuri ale lui Cârlova, cari și deșteptară într-însul gustul literaturei naționale" (Pumnul, Lepturariu rumânesc, IV, 1, p. 242). 78 Alecsandri, "Constantin Negruzzi", p. 366. 79 Bolliac, "Mozaicul social" (1858
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]