52,214 matches
-
pentru puțin timp, alături de voi doi, că aș putea continua să vă cunosc? Crezi că pot lua așa ceva în serios? În clipa aceea ochii mei au întâlnit privirea lui Honor, peste capul lui Palmer. Atunci am schimbat între noi un mesaj și, concomitent, mi-am spus că este probabil cel din urmă. N-a fost doar o părere; a făcut un semn negativ dintr-o mișcare aproape imperceptibilă a capului, iar apoi peste ochii ei s-a lăsat o perdea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sufragerie, am închis ușa și am încercat cu înfrigurare să deschid scrisoarea. Am reușit cu greu. După ce am rupt plicul, am recunoscut scrisul lui Palmer și am înghețat. Am smuls din plic scrisoarea mototolită și ruptă. Nu mai era alt mesaj în plic. Scrisoarea suna astfel: Martin, noi plecăm spre America pe unsprezece, cu intenția de a ne stabili acolo. Foarte probabil am să-mi deschid un cabinet undeva pe coasta de apus, iar Honor își va căuta un post în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceva ce părea de la distanță o plantă sau un fluture. Recunoașteți acest organ? Apostolul spermei. Însuși simbolul fundației noastre, zâmbi umil. Martin consideră munca de sexolog o misiune. Și ce ar putea simboliza mai bine datoria noastră de a răspândi mesajul lui Amor decât acest Înger Înfloritor? Desigur, noi predicăm o oricare dintre Evangheliile sexuale. Nici o orientare nu e irelevantă, nici o deviere nu e trivială! Apropiindu-ne, ne-am dat seama că avea dreptate: desenat astfel Încât să-și dezvăluie interiorul, organul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmbrăca În orice are chef. De aceea, puterea integrală posedată de bărbat Înainte de acoperirea sexului trebuie recâștigată, ca el să poată redeveni titan. Karp se opri, apoi adăugă: În culturile primitive, testiculele sunt considerate originea tuturor lucrurilor. Sperma e un mesaj divin, o misiune albă și imaculată. Astfel, prima ejaculare a unui băiat e considerată fără păcat. Idei asemănătoare s-au păstrat până azi. Spre exemplu, se crede că prin execrciții de atletică se poate produce un fel de úr-spermă, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
iau tramvaiul până la Crama Albastră. Acolo am petrecut câteva ore cu Ludmila, care mi-a Împrumutat bani să plătesc două luni de chirie. Dar Anton n-a mai apărut, așa că, atunci când Rigoberto Își pregătea ultimul act, i-am lăsat un mesaj cu Helmut și am luat tramvaiul spre est. Lakritz mă găsea acasă a doua zi. Dora a fost cea care a spus chestia cu „dorințele obscure“ - Într-o noapte de vară anul trecut, la Paris Bar, când am discutat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În afară de veridicitatea goliciunii, poate. Și totuși, dacă nu mă Înșelam, cauza desfășurării evenimentelor din ultimele săptămâni se afla chiar aici, ascuns În spatele ușii camerei 202. Netezindu-mi fusta care Îmi alunecase pe șolduri fără să observ, m-am gândit la mesajul pe care-l lăsasem lui Anton. Îl rugam să mă aștepte la Crama Albastră la 11 seara, cel târziu; susțineam că am descoperit ceva revelator. „Prietene, e timpul pentru marea finală. “ Eram destul de convins că oriunde s-ar afla Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o prinde, ducând la eliminarea din joc a celui de-al treilea adversar și iată-l, oameni buni, pe bătrânul C.D. făcând reclamă pentru P. Lorillard and Company), după care, dintr-o singură mișcare, în timp ce bătrânul Connie ne transmite un mesaj de la Old Golds, pornesc spre banca echipei mele, ținând mingea între cele cinci degete ale mâinii stângi, dezmănușate și, când ajung în terenul interior - după ce am bătut strașnic cu piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia mea, mă așez s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mie cel mai mult la sinuciderea lui Ronald Nimkin e biletul pe care maică-sa l-a găsit prins cu un bold de cămașa lui de forță încăpătoare, cămașa lui sport spălată și apretată gigea. Știi ce scria? Ghici. Ultimul mesaj al lui Ronald pentru mămica lui? Hai, ghici. Te-a căutat doamna Blumenthal. Te roagă să aduci regulamentul de mah-jong la partida de diseară. Ronald Ei, cum ți se pare treaba asta, bunătatea asta manifestată până la ultima suflare? Cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mare, Rose? Nu-mi face deloc plăcere să spun așa ceva despre mine, dar sunt prea bună. Exact astea-s cuvintele ei, doctore, înregistrate de ani de zile în creierul meu. Și continuă să mă omoare până azi! Astea-s adevăratele mesajele pe care aceste Rose și Sophii și Goldie și Pearle și le transmit zilnic una alteia! Le dăruiesc altora tot ce am, recunoaște ea cu un oftat, și, drept răsplată, încasez palme peste față - iar vina mea e că, oricâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam duminica pentru zilele săptămânii următoare. Ideea că e și asta tot o agendă cu lucruri ce așteaptă să fie făcute mi-a venit în minte doar atunci când, în loc s-o studiez cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse, numărul 33. — Nu pot să plec din gară, Îi spuse omul. — La ce oră ieși din tură? — La șase. Nu-i bine. Trebuie s-o ștergi. Poți face asta, nu? Nu va băga nimeni de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Expressul spre Viena. Nu-i va aduce interviul În noaptea aceasta; Îl va transmite telefonic mâine de la Viena. Spune-i că-i pe urmele unei bombe de pagina-ntâi. Acum repetă totul. În timp ce el se-mpletici cu Încetineală prin detaliile mesajului, ea rămase cu un ochii pe ceas. Unu treizeci și unu. Unu treizeci și unu și jumătate. — Așa. Ia-ți zborul. Dacă nu l-ai dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de mită. Îi rânji cu veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ajungem la Viena În seara asta, la opt și patruzeci. La nouă voi telefona la redacția din Köln. Ei vor transmite materialul meu la Londra până la zece. Publicația nu intră la tipar pentru prima ediție londoneză decât la unsprezece. Chiar dacă mesajul Întârzie, se mai pot face schimbări pentru ultima ediție până la orele trei ale dimineții. Relatarea mea va putea fi citită mâine dimineață, la micul dejun. La nouă dimineața fiecare ziar din Londra va avea un reporter ce va da târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci de minute lungi, ea rămase cu paginile În mână. Mesajul pe care-l conțineau o Înfurie. Se așteptase la noutăți care să constituie un extraordinar succes, la abdicarea unui rege, o răsturnare de guvern, o cerere populară ca dr. Czinner să se-ntoarcă - ceva ce l-ar fi ridicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
destui bani la ea. — În cazul acesta, spuse calm controlorul de bilete, aruncând o privire la ceas, doamna va trebui să ia trenul următor. Orient Express va pleca. Cât despre poșetă, nu trebuie să vă Îngrijorați. Se poate trimite un mesaj telefonic la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de mână, Îl ascultaseră amândouă În Întuneric În timp ce aparatul de filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și plătiți, Își spuse el, socotind cât i se trage din soldă pentru mâncare, cazare și Încălzire. — Maiorul este Înăuntru? Întrebă el când ajunse la postul de gardă și apoi bătu cu timiditate la ușă. Ar fi trebuit să transmită mesajul prin intermediul sergentului, dar acesta era plecat, și de fapt nu se știe niciodată când poate apărea ocazia de-a face un serviciu special, iar asta poate duce la o avansare, la o soldă mai mare, mai multă mâncare, o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bune. Myatt Îl Întrerupse: — Mă duc Întâi la poștă. Și apoi vom Încerca hotelurile pentru a o găsi pe doamnă. — E numai unul. — Și apoi la gară. Expedierea telegramei luă ceva timp. Întâi trebui să-i trimită lui Joyce un mesaj formulat În așa fel Încât să nu poată fi acuzat de calomnie de către domnul Eckman. Se hotărî până la urmă la următorul text: „Eckman beneficiază de o vacanță de o lună Începând de acum. Te rog să preiei conducerea. Sosesc mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Telegrama era menită să-i transmită voința, dar trebuia scrisă folosind codul firmei și când textul codificat i-a fost Înmânat funcționarului prin ghișeu, acesta refuză să o accepte. Toate telegramele erau supuse cenzurii și nu putea fi transmis nici un mesaj codificat. Până la urmă plecă și ajunse să constate că la hotelul care mirosea a plante uscate și insecticid nu se știa nimic despre Coral. Probabil că e Încă la gară, se gândi el. Lăsă mașina o sută de metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui de dimineață: Nu. Mă tem că nu. Aveți să-i lăsați vreun mesaj? — Dar trenul a sosit, nu? — Nu. Are trei ore Întârziere. Cred că s-a defectat locomotiva undeva lângă Belgrad. — Spuneți-i că domnul Joyce... — Și acum, spuse recepționerul, aplecându-se confidențial peste pupitru spre două fete americance În transă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În aceeași răsuflare. Ochii lor mari și virginali Îl urmăriră cum se Întoarce pe călcâie la sunetul telefonului. — Alo, alo! Un apel internațional personal din străinătate? Da. Alo! Nu, domnul Carleton Myatt n-a sosit Încă. Vreți să lăsați un mesaj? Veți suna iarăși la șase. Vă mulțumesc. Ah, le spuse el apoi celor două americance, dacă mi-ar sta În putință, mi-ar face mare plăcere. Dar Îndatoririle mă rețin aici. Am totuși un văr de-al doilea și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și fosta doamnă Jamie Bellangere, În vârstă de douăzeci și șase de ani și jumătate, bineînțeles că a uitat să-l ia pe Jamie În mașina oferită de hotel! Portarul de la Sandy Lane tocmai o sunase ca să-i transmită un mesaj din partea familiei Douglas Blunkett, prin care o anunțau că este așteptată pe „bărcuța“ lor la ora opt, la cină („bărcuță“ fiind termenul din jargonul familiei Blunkett, folosit când se refereau la Private Lives, iahtul lor de aproape patruzeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
niciodată la telefonul mobil. Doar sună ea Înapoi, dar nu răspunde la apeluri. Se părea că nimeni n-o văzuse vreodată pe Lauren măcar formând vreun număr de telefon. Așa că se poate vorbi cu ea numai dacă Îți răspunde la mesaj. Se zvonește că nu a dat niciodată numărul ei de fix nimănui, cu excepția menajerei. Nu-i pasă dacă o sună vreun bărbat - ceea ce Înseamnă că Întotdeauna o sună - și apoi ea nu Îl sună din nou decât după vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zile Întregi. Încercasem să o sun de câteva ori ca să Îi mulțumesc pentru că-i fusesem oaspete la petrecerea de ziua ei, dar fusesem de fiecare dată Întâmpinată de cuvintele „Această căsuță vocală este plină“. Nu puteai nici măcar să lași un mesaj. Apoi, din senin, venise cu petrecerea asta de divorț despre care toată lumea credea că este nebunească. Deși nimeni nu era sigur ce Însemna exact, asta nici nu conta cu adevărat, căci, până la urmă, nimeni nu e sigur pe nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fără Hunter. — Mă sună tot timpul, i-am spus. Chiar mă suna. Hunter era plecat doar de douăzeci și patru de ore, dar mă sunase de pe JFK1 și de pe Charles de Gaulle 2 și chiar Îmi lăsase cu noaptea În cap un mesaj drăgălaș pe mobil cu „te iubesc-mi-e dor de tine“. N-aș fi putut dori un soț mai atent. Oricum vin la o cafea mai târziu, n-ai cum să mă Împiedici. Ne vedem la ora 6. Cu asta, puse receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]