4,790 matches
-
în funcție de numărul satelor cu care este menționată și după metodologia anterioarei situații ar rezulta, ipotetic, următorul tabel: Locuitorii satului se ocupau cu creșterea animalelor mici (oi, capre) și a albinelor, cultivau cereale (grâu, mei, porumb, orz mixt), dădeau dijma din miei, iezi și stupi, precum și din cereale, având posibilitatea de a răscumpăra o parte din dijmă în bani. De exemplu, în anul 1694 ei răscumpărau 142 de iezi cu 8 florini și 52 dinari, iar peste trei ani, în 1697, răscumpărau
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
fluier, buhai, țingălău), realizând o interesantă polifonie populară." Formația corală a obținut același premiu I și la Concursul pe țară desfășurat în anul 1956. Trișcașii există în Leșu din cele mai vechi timpuri. De altfel, aproape fiecare copil, care păzește mieii, oile sau caprele, putea și poate fi văzut și azi cu trișca după curea. Din trișcă își cântau mai mult leșenii durerea și dorul, cu trișca și cavalul imaginau ei curgerea tumultoasă a izvoarelor, cu trișca era pornit și continuat
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
sate: Vornicenii, Dealu-Crucii și Davidoaia. Satul Vorniceni este o așezare veche, relativ mare, specializată în cultura plantelor, creșterea animalelor (vite și oi), ocupații care s-au păstrat până astăzi. De asemenea ocupațiile tradiționale legate de prelucrarea cânepii, lânii, pielicelelor de miel, țesutul în stative și „războiul” vertical au reprezentat principalele surse de trai pentru locuitori. Celelalte două sate sunt mai noi și mai mici. Atât Vornicenii, cât și cele două sate au avut, permanent, surse de apă potabilă, din pânza freatică
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
tot anul. Dacă totuși îți vin femeie și bărbat în casă, trebuie să intre întâi bărbatul. Nu le este permis acest lucru sub nici o formă fetelor. Ca să-ți meargă bine tot anul este bine ca primăvara să vezi prima dată miel alb și nu negru. Pentru a fi sănătos și să nu te doară capul, e bine ca atunci când auzi prima dată tunând să dai cu capul de ceva tare, lemn sau piatră ori fier zicând: , Cer, cer/ Capul meu defier
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Sânjeorjul era cunoscut ca sărbătoarea slugilor, deoarece acum se angajau copiii ca slugi pe simbrie, pentru un an de zile, la cei înstăriți. Simbria consta în câteva „rânduri” de haine pentru vară și iarnă, hrană și câte o oaie cu miel .( Pavel Copil) Se crede că se poate semăna grâul de primavară când înfloresc mâțișoarele, iar porumbul, când înfloresc pipijoii. La Rusalii se duc crengi de tei în casă, în grajd și în holde, pentru a le feri de „rodie”. Tot
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
acestor meleaguri. Ca serbare câmpenească, Măsurișul a început în anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare. Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție. Toponimele sunt legate de: Costumele populare, țesăturile, culorile, broderiile sunt asemănătore cu cele din întreaga zonă a Meseșului dar
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
Maramureșul. Portul popular femeiesc este format dintr-un "spăcel" (ie) din pânză albă de cânepă, cu mâneci largi cu broderie înflorată sau cu aplicații ornamentale și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un "pieptar" confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un "laibăr" (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. "Poalele" (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie aplicată în
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
bocanci din piele neagră, în sărbători și opinci în zilele de lucru. În perioada anului când vremea era călduroasă pe cap se purta "clop" (pălărie) de paie sau postav, iar în timpul iernii, "cușmă" (căciulă) neagră sau sură, din blană de miel. Reportaje
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
de lei care nu acopereau nici oe departe necesarul pentru întreținerea familiei. Pe de altă parte el (țăranul) băgă de seamă cum în vremea recoltatului creștea numărul celor care sub pretextul că aduc "îndrumări prețioase", plecau cu autoturismele încărcate cu: miei, putini cu brânză, saci cu cereale, etc. Totdeodată observă cum dispăreau: azi un porc și un vițel, mâine trei miei și două putini cu brânză, etc. Câte un țăran mai curajos îndrăznea să protesteze sau să ceară lămuriri legate de
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
papuci (iminii) sau opinci. Femeile, purtau o bluză din cânepă cu pieptul din in, și fustă tot din cânepă, iar pe cap ștergare din cânepă cu margini din in. Iarna se purta suman, cojoc, pantaloni (bernevigi) din postav, căciulă de miel, opinci sau ciobote înalte. Încet, încet au început să apară tot felul de materiale, au apărut negustorii evrei, iar lumea cumpăra mai ales pentru sărbători, haine noi și încălțăminte. În trecut, hrana era pâinea dospită, (chită) sau nedospită (azimă) iar
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
acest sat a fost scos de sub jurisdicția voievodului și a comitelui, fiind supus autorității judelui clujean. În schimbul serviciului practicat, felecanii au fost scutiți de dijma numită "quinquagesima ovium" sau "datul oilor" (fiecare al 50-lea cârlan și o oaie cu miel), obligație feudală exclusivă a comunităților românești din Transilvania. La cca 0,5 km sud-est de sat (pe Valea Mănăstirii - “Valle Monaster”), pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095) este marcat amplasamentul unei mănăstiri (“"Monostor"“). Între 1486-1488 a fost
Feleacu, Cluj () [Corola-website/Science/300328_a_301657]
-
sud-vest a Olteniei, bogat ornamentat și viu colorat, este purtat mai cu seamă în ocazii deosebite, sărbătorești. Costumul femeilor este format din Ie (vestimentație), maramă de borangic și fotă, iar costumul bărbătesc este format din căciulă înaltă din piele de miel, Ie (vestimentație) și cojocel, ițari și opinci. Ca dotări și utilități sociale, comuna dispune de de patru grădinițe, trei școli, un liceu, un spital cu maternitate, farmacie și policlinică, un dispensar veterinar și patru biserici. Până în anul 1959, în comună
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
basma obligatorie pentru femeile măritate, pe care o purtau chiar și pe caniculă, doar că-i mai ridicau colțurile pe creștet. Vara se purtau desculți, în anotimpul rece purtând opinci sau bocanci. Bărbații purtau pe cap iarna o căciulă de miel și îmbrăcau poturi, pantaloni de postav, și un zăbun sau un cojocel. Prin anii 50 au început să se poarte șepcile, dar mai ales băștile bleumarin, iar în picioare încălțau teneși, după noua tradiție proletcultistă. Printre obiceiuri se numără o
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
a păcatelor și o pocăință interioară având ca scop iertarea păcatelor. Iisus s-a botezat de către Ioan, după cum mărturisesc evangheliile. Chiar și unii dintre ucenicii lui de mai târziu au fost botezați de către Ioan care i-a făcut atenți asupra "mielului lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii". În perioada următoare au botezat, după cum relatează Evanghelia după Ioan () atât Ioan, cât și o parte din ucenicii lui Iisus. În Faptele Apostolilor () ni se relatează că Pavel din Tars întâlnește în Efes
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
modul cel mai probabil Isus a murit în anul 30. O soluție a acestei dileme se află în a accepta faptul că Ioan a schimbat intenționat data morții lui Isus din motive teologice și anume pentru a-l prezenta drept miel de jertfă, jertfit simultan cu jertfirea mieilor din Templu. În acest caz Evanghelia după Marcu, izvor istoric mai vechi decât Evanghelia după Ioan, ar fi mai de încredere decât izvorul istoric mai recent. Paștile (Pesah, în vechea ebraică) sunt o
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
în anul 30. O soluție a acestei dileme se află în a accepta faptul că Ioan a schimbat intenționat data morții lui Isus din motive teologice și anume pentru a-l prezenta drept miel de jertfă, jertfit simultan cu jertfirea mieilor din Templu. În acest caz Evanghelia după Marcu, izvor istoric mai vechi decât Evanghelia după Ioan, ar fi mai de încredere decât izvorul istoric mai recent. Paștile (Pesah, în vechea ebraică) sunt o sărbătoare religioasă iudaică asociată cu legenda învierii
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
profesie pescari. Numele "Andrei" provine din greaca veche, care era lingua franca a Vechiului Orient. Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !” (Ioan 1,36) i-a urmat lui Isus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Isus și Pogorârea Duhului Sfânt (la Rusalii), apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a
Andrei (apostol) () [Corola-website/Science/299127_a_300456]
-
cheile de boltă sunt reprezentați Maria și Isus, apoi simbolurile evangheliștilor Luca și Marcu. Elemente sculpturale mai deosebite întâlnim și în nava laterală de sud. Aici cheile de boltă cu decor figurativ sunt cele cu imaginea lui Isus Cristos, a mielului cu stindardul "Agnus Dei" și a lui Isus Cristos cu cartea în mână. Menționăm de asemenea cheia de boltă cu reprezentarea episcopului Wolfgang aflată în ferulă. Pe peretele de nord al corului se află o frumoasă frescă reprezentând "Răstignirea", încadrată
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
la comandă. Bărbații poartă pălărie de pâslă neagră, asemănătoare cu a mărginenilor. Deosebirea constă doar într-o panglică cu două dungulițe albe care înfășoară calota pălăriei la bază. Iarna se poartă căciulă neagră, de formă țuguiată, confecționată din blană de miel. Cămașa lucrată din pânză albă, învrâstată cu dungulițe roșii sau albastre, este lungă până aproape de genunchi. Mânecile largi au mărginile de jos împodobite cu cusături geometrice și lucrate mai mult în negru. Peste cămașă se îmbracă pieptarul de tip "poienăresc
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
patru pătrate, cu inscripțiunile: Preotul, rostind versete din Biblie, cartea Isaia, capitolul 53, vă decupa agnețul cubic, în felul următor. Mai întâi face o inciziune adâncă prin bordura stânga a pecetii, anume în dreptul lui IC și NI, zicând: « Că un miel spre junghiere S-a adus. » A doua inciziune se va face prin bordura dreapta, în dreptul lui XC și KA, zicând: « Și că o oaie fără de glas împotriva celui ce o tunde pe ea, așa nu și-a deschis gură Să
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
care vine la el pentru a împlini planul lui Dumnezeu, moment în care Duhul Sfânt se pogoară asupra lui Iisus ca un porumbel, acesta fiind recunoscut ca Fiu bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, care era înaintea lui, pe care l-a făcut cunoscut, și care va boteza cu Duh Sfânt, relatează evanghelia lui Ioan. Acestui moment îi urmează ispitirea lui Iisus. Ioan îndemna noroadele să facă pomeni
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
pe teren propriu, mai ales prin derivare. Din substrat se presupune că provin cuvinte comune cu albaneza, majoritatea existând și în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "năprǫ́tcă / năprătcă" „năpârcă” și "țap", altele nu, de exemplu "daș" „miel de casă, pentru copii”. Lexicul meglenoromân moștenit din latină este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din istroromână. În lista Swadesh a limbii meglenoromâne de 207 cuvinte, 90,33% din acestea sunt moștenite din latină
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
inamicul antisemit printr-o reconfirmare apoteotică a originii sale iudaice. Episodul parodiază cu umor limbajul și grandoarea textului biblic: Rudy, fiul lui Bloom care a murit la puțin timp de la naștere („în a unsprezecea zi a vieții”) este identificat cu mielul sacrificial din tradiția avraamică. În "Boii Soarelui", ni se spune că trupul neînsuflețit al copilului a fost învelit într-o „cămășuță de lână de miel”, iar în "Circe", când Bloom halucinează și își vede băiatul viu, „îmbrăcat în costumaș Eton
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
murit la puțin timp de la naștere („în a unsprezecea zi a vieții”) este identificat cu mielul sacrificial din tradiția avraamică. În "Boii Soarelui", ni se spune că trupul neînsuflețit al copilului a fost învelit într-o „cămășuță de lână de miel”, iar în "Circe", când Bloom halucinează și își vede băiatul viu, „îmbrăcat în costumaș Eton”, „un miel mic își scoate capul din buzunarul de la piept” al costumului. De asemenea, băiatul ține în mână o carte din care citește de la dreapta
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
din tradiția avraamică. În "Boii Soarelui", ni se spune că trupul neînsuflețit al copilului a fost învelit într-o „cămășuță de lână de miel”, iar în "Circe", când Bloom halucinează și își vede băiatul viu, „îmbrăcat în costumaș Eton”, „un miel mic își scoate capul din buzunarul de la piept” al costumului. De asemenea, băiatul ține în mână o carte din care citește de la dreapta la stânga, o nouă aluzie iudaică. Aluziile sacrificiului continuă: data nașterii lui Rudy, 29 decembrie (așa cum se specifică
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]