7,435 matches
-
myth, p. 83. 142 Nu există un conflict între știință și religie, observă cu subtilitate Campbell, ci un conflict între două științe: cea a Vechiului Testament conformă mileniului al IV-lea î.Cr. și cea pentru finalul celui de-al doilea mileniu d. Cr. La fel, nici moralitatea nu poate fi statică, deoarece nici societățile nu sunt, ceea ce neagă pretențiile de imuabilitate a legilor. ibid., Myths to live by, p. 89. 143 Ibidem, p. 217. 144 Robert Ellwood, op. cit., p. 177. 145
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
19. 520 Serge Tisseron, La bande dessinée peut-elle être pédagogique?, p. 18. 521 Ibidem, p. 16. 522 Ibid., p. 17. 523 Scott McCloud, op. cit., p. 66. Intervalul poate acoperi o distanță în timp de la câteva fracțiuni de secundă la câteva milenii. 524 Ibidem, p. 108. 525 Michel Covin, Proposition sur la bande dessinée, p. 143. Hergé, marele creator de bandă desenată, afirma că există două elemente constitutive ale unei povestiri: cerințele dinamicii povestirii (fiecare element constitutiv al ei fiind selectat în funcție de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ghilgameș, erou semilegendar, conducător al vechiului oraș sumerian Uruk din sudul Mesopotamiei. Faptele vitejești ale lui G. au fost cântate într-un poem babilonian înscris pe 12 tăblițe de argilă arsă, găsit în biblioteca regelui asirian Assurbanipal. Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nimeni nu știe, căci nimeni nu i-a văzut fața... Pentru o clipă „dungatu‟“, a înălțat capul cu urechile drepte, o privi drept în ochi, cu gura închisă. La doi pași în fața fetei se opri. Sfiala față de om, înrădăcinată de milenii în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de frica acestuia cu totul străină animalului, îl mai opreau... Rămase încremenit... Lupul se trezi parcă... își înălță mai sus fruntea, ochii, urechile și ascultă... Doar privirea omului, parcă îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îmbrățișat cu pânza albă după căderea întunericului iar tu miroseai tulburător a smirnă și a dragoste răstignită apoi ne-am ridicat la cer trăgând crucile după noi în vreme ce un pilat din pont multiplicat s a spălat pe mâini timp de milenii fără să se curețe 15 aprilie 2011 căzuse în genunchi împreunase bătăturile mâinilor de undeva din istoria apocrifă a trupului său se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fuga din egipt rămânea o amintire i se dădea cezarului ce era al său pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți iuda se prelingea pe lângă ziduri ca o părere ca o vinovăție nici nu bănuia ce discuții aprinse va induce peste milenii atunci s-a comprimat timpul (poate că însuși dumnezeu a bătut din palme) eu cred că primul torquemada a fost caiafa numai că rugurile nu fuseseră inventate tocmai de aceea a fost nevoie de cuie de o cruce de simon
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade din cer, De-acolo sosesc informații urgente Și niște comete, zburând insistente, Să știi că salvarea nu vine din cer. Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu, Crezusem în bine, lăsat în genunchi, Acum mă cutremur, oftez din rărunchi, Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu. Sunt multe dureri, presărate constant, Confetti și lacrimi, crispare difuză, Pe scena-nvechită și piesa-i confuză, Sunt multe dureri, presărate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
informații urgente Și niște comete, zburând insistente, Să știi că salvarea nu vine din cer. Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu, Crezusem în bine, lăsat în genunchi, Acum mă cutremur, oftez din rărunchi, Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu. Sunt multe dureri, presărate constant, Confetti și lacrimi, crispare difuză, Pe scena-nvechită și piesa-i confuză, Sunt multe dureri, presărate constant. Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
2011 La un moment dat m-am numit maturitate într-o zi m-am luat la trântă cu norii era luni săptămâna începea nărăvașă semăna cu o femeie care s-a descoperit înșelată ne-am tăvălit prin cer timp de milenii apoi am obosit la o margine stăteau patru cavaleri au spus că așteaptă să terminăm joaca infantilă își ascuțeau săbiile iar soarele se reflecta în scuturi picta pe fruntea mea semne zodiacale nu-mi luați lupta cu norii (așa le-
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
confuzii. Mai spune-mi că suntem romantici Cum nimeni nu este acum, Iar eu mă voi naște din scrum, Scriind despre psalmi și zei antici. Mai spune-mi că sunt ca un lacăt Ce-nchide părere de rău, Rămân, un mileniu, al tău, Apoi o vom lua de la capăt. 20 septembrie 2011 Congruență Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. Conspirații mari, conspirații
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
înfățișați și ei în calendarul aztec. Primul soare ar fi durat 676 de ani (13x52), al doilea 364 (7x52), al treilea 312 (6x52), al patrulea din nou 676 (13x52). Aritmetică după care lumea n-ar fi mai veche de două milenii! La miezul nopții, preoții scrutau din vârful piramidei, cu înfrigurare, cerul. Când steaua Aldebaran ajungea la zenit, un prizonier era așezat pe piatra sacrificiilor. Îi era deschis pieptul cu un cuțit de obsidian și smulsă inima. În locul ei era pus
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai vede la amiază. Aici se înnegrește în lumină din pricina altitudinii și are ceva confidențial. Piramida Soarelui și Piramida Lunei n-au o vechime mai mare decât Colosseumul din Roma. În comparație cu necropolele faraonilor, ele sunt mai tinere cu aproape trei milenii. Cu toate acestea, foarte puțini rezistă să nu le compare cu piramidele egiptene. Se fac calcule că în Piramida Soarelui sunt aproape un milion de metri cubi de piatră, că prin dimensiuni ea se situează între a doua și a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ci de către cine. Totul arată că a existat cândva un adevărat oraș aici. O metropolă enigmatică, despre care nu se știe aproape nimic sigur, dar ale cărei urme se văd sau le bănuim dincolo de ceea ce au dezgropat arheologii. După un mileniu de existență, se zice, ea a agonizat inexplicabil cam prin secolul al Vll-lea al erei noastre, fiind treptat acoperită de valuri de pământ peste care a crescut iarba; numai Piramida Soarelui și Piramida Lunei au rămas solitare deasupra, înfruntînd timpul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dintre piatră și junglă a început, se pare, aici cam în vremea când la noi dacii îl uimeau pe Herodot. Mai întîi, piatra a triumfat. A fost epoca de construcție a acestor piramide și a templelor din vârful lor. Un mileniu după aceea, din motive necunoscute, s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat și la Teotihuacan. Orașul a fost părăsit. A fost lăsat să moară devorat de junglă. De ce? Într-o zi, pe aceste trepte n-a mai urcat nimeni. Ele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oamenii începeau să-și îngroape iarăși morții. Cine s-a nimerit să vadă Siena într-o noapte cu lună s-a convins că Evul mediu e încă viu. Și aici la Chichen-Itza timpul este echivoc. Ai impresia că te despart milenii de civilizația care a lăsat aceste ruine. Și totuși, ea era la apogeu când în Europa statuile antice putrezeau în pământ. Inițial, pe toate cele patru laturi ale piramidei au existat trepte care permiteau accesul spre vârf. Acum, accesul nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
văd? Un fluture care doarme, parcă, pe tăișul securii de obsidian. Asta mă emoționează. Introduce în dezgust o îndoială. Scenele povestite pe zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare, încă, viu. Dr. Huerta iese din rezerva sa obișnuită. Vrea să ne demonstreze acustica stranie a arenei. Se așează la unul din capetele ei și vorbește. Curios! Deși vorbește normal, chiar încet, cuvintele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ceva să-mi faci numai cunoscut, Am deschis acest caiet, dar de-o vreme am pierdut rânduiala zilelor și a calendarului, că e seară îmi dau bine seama după lumina de afară și mai am vaga senzație că au trecut milenii de la ultimele însemnări, în oglinjoara mică sprijinită pe-o poliță de lemn îmi plimb aparatul de ras, perfect bărbătesc, peste spațiul mioritic al obrazului meu, cred că sunt mai bine de două săptămâni de când am dat jos pictura meșterului Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene criptice. Fuseseră incizate adânc în piatră, ca să reziste de-a lungul mileniilor. Dar sensul lor rămânea de nepătruns. Germanicus puse mâna pe umărul fiului său și-i șopti în greacă: — Ți-ai fi închipuit toate astea? Gajus răspunse: — Nu reușesc să citesc nimic. E de-a dreptul umilitor. După ei, mulți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Observă că și tatăl său tăcea. Dinaintea tăcerii lor, sacerdotul poporului înfrânt și ajuns în mizerie zâmbea ușor, obosit, un zâmbet în care nu era nici măcar ură. Pe pielea lui de culoarea cretei vechi, lumina brăzda toate ridurile. Spuse că, milenii de-a rândul, acel templu se numărase printre cele mai mari din Aegyptus-ul de Sus și Aegyptus-ul de Jos. — De aici, de unde stai tu, până la khem, încăperea sacră, trebuie să numeri șase sute de pași bărbătești, mari. Era cu adevărat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzut vasele și plăcuțele de fildeș îngălbenit cu semnele sacre. Dar Germanicus, care se simțea atacat de o lume irațională, întrebă cum se putea ști dacă toate acelea erau într-adevăr vechi de patru mii de ani. — De-a lungul mileniilor, răspunse sacerdotul cu o mică tresărire de iritare, templul de la Ab-du a fost reconstruit de șapte ori. Coborând scara, am văzut cele șapte temelii, una dedesubtul celeilalte, tot mai jos. Fiindcă trebuie să știi că, dintre cei șapte constructori de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tatăl murind și se gândea neliniștit, lipsit de speranțe, la mama și la frații săi, însușirea acelor cuvinte mărețe - iscate și ele din tăcere, din singurătate, din durere - îi dădea un fel de invulnerabilitate lucidă. Marea Conversație dincolo de moarte, de milenii, de distanțe îl prindea și pe el. În casa sinistră a Liviei, nimeni nu-și închipuia cât de triumfătoare și de neoprit era evadarea lui. Paznicii îi vorbeau Liviei despre stupiditatea lui încăpățânată, obtuză, iar el se gândea că Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
meu a înțeles lumea asta, fiindcă n-a privit-o cu ochii arzători ai războiului“. Încercă să-i explice lui Manlius că Iunit Tentor, și Sais, și Ab-du nu erau doar locul unor rituri tainice și, poate, malefice; vreme de milenii, între zidurile lor de netrecut se refugiase cea mai fragilă operă a umanității: cultura. Muzica, matematica, medicina, astronomia, arhitectura, toate se născuseră acolo. Porunci: — Va trebui să proiectezi spații mari, porticuri și săli. Se gândi, dar era încă prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte solide, deoarece au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oamenii săi îi aduc un prizonier de pe corabie. În spatele lui se zăresc fiica sa Julia și chipul puternic al lui Agrippa, victorios. Se spune că o altă parte a reședinței - nu știm cât de mare - a fost distrusă la sfârșitul mileniului doi, pentru ca în locul ei să se construiască o parcare. Printre rămășițe aveau să se găsească fragmente de marmură, cărămizi vechi, bucăți de fresce... Res gestae. De-a lungul secolelor, aproape toate lespezile de bronz și de marmură pe care Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
S-a aprins pasiunea misterică a Renașterii. Era vorba despre niște imagini bizare create de un artist din vechime? Aveau ele un sens coerent? Iar în acest ultim caz, ce anume reprezentau? O pagină de istorie? Un mit vechi de milenii? Un ritual religios? Erau oare un instrument divinatoriu? Sau reprezentau, într-un mod pe care profanii nu-l puteau înțelege, ceremonia unei inițieri în ocultism? Indicau itinerarul unui adept în cadrul unei societăți secrete, de la nivelul cel mai de jos, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]