5,001 matches
-
al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX de dezvoltarea capitalului de stat, pe de o parte, și de apariția mass-mediei, pe de alta. Reluată în lucrările ulterioare, sintagma "industrie culturală" descrie rolul esențial jucat de industrie în modelarea gusturilor, preferințelor și conștiinței maselor populare potrivit unor dorințe și nevoi false. Industria culturală se definește ca impunere asupra indivizilor, care, în consecință, nu ar avea nici un control asupra fenomenului cultural. Marcat de omogenizare, acesta "forțează atât domeniul artei "înalte
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
muzicii), semiotica ocupă un spațiu al răspîntiilor în care interferează antropologia, sociologia, psihologia socială, filosofia, lingvistica și disciplinele comunicării. Ea vizează domenii și aplicații din cele mai diverse, subsumabile mitologiei baroce a lui Circe și Proteu sau in-ventarelor prevertiene: de la modelarea grevei sau pasiunii (Greimas și semiotica pasiunii) la lectura modei fotografiate (Roland Barthes și sistemul modei) sau a spațiului citadin (același Roland Barthes în Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate continua ad libitum. Acuzată ca și lingvistica de colonialism, semiotica
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la cel al finalității (obiectul trebuie descris în termenii unei scheme mijloc/-scop sau ai unei strategii); * preceptului exhaustivității (de enumerare a tuturor părților) i se substituie preceptul agregării (de introducere a unor simplificări selective). Toate aceste caracteristici vor subîntinde modelările noastre semiotice: pertinența modulată în contextualizarea uzajului semnic, globalismul transpus în complementarizarea sistemelor semiotice într-o practică sincretică precum teatrul, filmul, televiziunea, comunicarea face-to-face, iar orientarea teleologică reformulată ca strategie de producere și receptare a semnelor. Trăsăturile fundamentale ale noii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al lui "modus"): pe de o parte, prezența limbii naturale ca posibilitate de transcodaj universal chiar în științele cele mai abstracte (a se vedea rolul metaforei în știință: de la "găurile negre" la teoria "super-corzilor" etc.), iar pe de altă parte, modelarea a numeroase fenomene din cîmpul științei cu ajutorul modelului lingvistic (infra structuralismul și semiotica). Limbajul ca fundament al cunoașterii (Anfangsgrund în filosofia kantiană) a însoțit dintotdeauna creșterea cunoașterii, marile schimbări de paradigmă în istoria științei fiind dublate și de mutații de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fitosemiotica), la interacțiunea animalelor sau semiotica operei, circului, mass-media și la diverse grade de generalitate: semiotică teoretică și semiotică aplicată; semiotică descriptivă, experimentală și comparată. Semiotica generală (pură) reprezintă știința universală a semnelor întemeiată pe limbajul uman ca instrument de modelare, în timp ce semioticile regionale (specifice) adaptează teoria semnului la un domeniu strict circumscris. De fapt, semiotica generală ca domeniu al specificității semnelor și semiozei nu poate fi concepută în afara unei "ascultări" atente a textelor, a semioticilor particulare, într-un fecund demers
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Dacă se poate reproșa lui Propp reducerea varietății basmelor atestate și atestabile la un basm unic, printr-un exces invers Bremond propune imaginea unei povestiri proteiforme cu o infinitate de parcursuri posibile (cf. și C. Calame, C. Geni-nasca, 1982: 78). Modelarea narativității la C. Bremond capătă o dimensiune explicativă și axiologică. Pe de o parte sînt nuanțate procesele de modificare (ameliorarea și degradarea), de conservare (protejare/ vs/frustrare) și de influențare (informarea și tăinuirea, obligația și interdicția, sfatul și sfatul inhibitor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
istorică și depozițiile martorilor, benzile desenate și procesele verbale etc.) ce transcend frontierele comunicării lingvistice și a unei competențe narative ce subîntinde discursurile-ocurență așa cum sistemul saussurian al limbii subîntinde fluxul vorbirii (A.J. Greimas, J. Courtès, 1979: 219). 5.9 Modelarea narativității În economia generală a producerii sensului narativitatea ocupă un loc dominant. Dar ca la orice extindere (Hors de narrativité, point de salut), apare pericolul diluției conceptuale și voalării frontierelor, sesizat deja de Greimas în introducerea la lucrarea Du sens
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai bun gen de dovadă în istorie" (dar și în multe alte domenii)," cel mai apt să tranșeze și să convingă toate spiritele, este narațiunea completă" (A. Thierry, apud R. Barthes). Conform triadei semiotice: sintaxă/semantică/pragmatică, pledăm pentru o modelare ternară a obiectului basm (ca text generic pentru obiectele textuale modelabile: literatură cultă apsihologică, genuri mediatice convenționale). Într-o primă etapă se va proceda la segmentarea textului (cf. supra schema narativă greimasiană). În etapa următoare se va furniza reprezentarea matricială
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Ce ne spui despre mediul tău? De unde vii și unde te duci? Abordare generică Abordare morfologică Naratologia Retorica Pragmatica Psihanaliza Bédier Propp Todorov Bremond Genette Barthes Dundes Ben Amos Hendricks Fromm Rank Roheim Fiecare stare a basmului este un text Modelarea basmului este posibilă Imanența semnificația textului Actele lingvistice trebuie reinserate în contextul performanței Textul este transparent Stilistică și literară, se sprijină filologie Descriptivă și schematică, se bazează pe lingvistică Descriptivă și critică, se bazează pe lingvistică Globalizantă, se sprijină pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
decît să subscriem la opinia lui C. Chabrol (1973) privind necesitatea înscrierii situației de producere/receptare în modelul unei gramatici universale. Dimensiunea pragmatică va modula contextul sub toate formele sale: context referențial actual și lumi posibile; context situațional ("didactic" de modelare a unui comportament; de divertisment de dezlegare a unei enigme etc.); context acțional (al actelor de limbaj ale discursului/vs/intențiile, credințele, dorințele, așteptările interlocutorilor). Este indispensabil deci să se depășească perspectiva gramaticală a naratologiei formale insistînd pe raporturile de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semiotice cele două regimuri ale publicității REGIMUL DENOTAȚIEI REGIMUL CONOTAȚIEI Informație Semnificație Reprezentare Emoție Analitic Sintetic Obiect Semn Produs Complicitate Cunoaștere Valoare Instrucție Empatie Nume Caracter Practică Mit Mimesis Poiesis (G. Péninou, 1972: 112) Propensiunea spre vis și mit este modelarea așteptării salvatoare, aptă să răspundă angoaselor produse de o tradiție pustiită și de o modernitate pustiitoare (G. Balandier): "Țările care vor domina lumea vor fi cele care vor ști să ne facă să visăm. Ele nu sînt prea numeroase. Unele
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a dialogului, negocierii, discuției). Lipsa de petinență este accentuată și de deficitul de reperaj (un fel de maladie a abstracțiilor, a teoriilor disjuncte de contextul real) și de numeroasele reminiscențe ale limbii de lemn. 10.4. Sistemul mediatic postcomunist În modelarea evident simplificatoare a peisajului mediatic post-comunist vom prezenta principalii parametri ai triunghiului comunicațional emițător-mesaj-receptor sau în limbajul retoricii antice ethos-logos-pathos. Vom încerca să punem în evidență caracteristicile mesajelor (noua logică a sistemului mediatic), ca și schimbările actanțiale (statutul și rolul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Vladimir Propp .................. 111 5.5. Claude Bremond și logica povestirii ....................................... 115 5.6. A.J.Greimas și modelul actanțial ............................................. 118 5.7. A.J. Greimas și schema narativă .............................................. 122 5.8. Modelul gramatical al lui T. Todorov ............................. 125 5.9. Modelarea narativității ............................................................. 129 6. SEMIOTICA PUBLICITĂȚII ................................................... 135 6.1. Iconicitate și comunicare ......................................................... 135 6.2. Publicitate și comunicare ......................................................... 138 6.3. Publicitate/vs/relații publice .................................................... 141 6.4. Strategia publicitară ................................................................. 144 6.5. Principalele funcții ale comunicării de masă și publicității
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
determinist, la acela de destin, "unde datul și libertatea colaborează" și în acest fel "voința omului poate interveni". Autorul leagă destinul individual de cel colectiv prin raportare la timp, propunând o echivalență între cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al omului se află inclus într-un timp social, într-un destin comun. Ov. Papadima se împotrivește modernizării, militând pentru tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
religie există problema mântuirii), sunt prevăzute norme și mijloace prin care se poate crea un destin superior. Destinul solidarizează cele două planuri ale existenței: planul metafizic și planul natural, planul inteligibil și cel sensibil; destinul pare un curent de continuă modelare a vieții. Vasile Băcilă susține că factorul metafizic rămâne factorul principal în această ecuație și că în limba română destinul are mai mult înțelesul de "menire" ("ursită", "rost adânc", "luptă cu împrejurările determinate de la un moment dat", "stăruință pe același
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
forme de vocativ, prin verbe la imperativ (așanumita reto rică de apel), prin alți indici textuali ai persoanei a IIa (deixis al receptorului). Activarea funcției conative poate avea scopuri diverse: persuadarea receptorului, indicarea unui mod de a acționa, influențarea opiniilor, modelarea/schimbarea unor comportamente etc. În textul literar, funcția conativă este semnalată prin: - orientarea discursului poetic înspre tuul liric (receptor ficțional/lectorul abstract), prin invocație retorică, prin monolog adresat etc. (în imn, odă, epistolă sau în Glossa eminesciană: Tu rămâi la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
obiectiv. Este prioritar în cazul textelor științifice și al celor juridic administrative. Comunicările specifice stilului jurnalistic și stilului colocvial urmăresc acest scop întro măsură mai mică sau mai mare. - Scopul persuasiv vizează transmiterea unor idei, formarea unor convingeri sau opinii, modelarea ori schimbarea unor comportamente, atitudini, reprezentări etc. Textele în care predomină scopul persuasiv - texte publicistice, reclame, discursul politic sau colocvial etc. - apelează la strategii specifice de persuadare. - Scopul argumentativ se concretizează în discursurile/textele care urmăresc să demonstreze sau să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
educativ al familiei nu se încheie însă când copilul devine adolescent, fiindcă atunci nevoia de afecțiune, de sprijin, de comunicare sau de modele este și mai accentuată. Familia, prin urmare, joacă un rol major în educația timpurie a copilului, în modelarea personalității adolescentului și, tocmai de aceea, trebuie săși împlinească, responsabil, datoria. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu Tudor Arghezi, Flori de mucigai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cel mai convenabil; iar în al treilea rând, "produsul" procesului educațional are (ar trebui să aibă) valoare în sine, contează în primul rând prin caracteristicile sale unice, înainte de inserția sa socială. Totuși, prin substituirea limbajului educației cu limbajul învățării, prin modelarea relației educaționale ca relație economică scopul școlii pare a fi acela de a "livra" societății anumite "piese", gândite ca având strict o funcționalitate economică și o durată temporală determinată de randamentul ansamblului în care se integrează. Avem în vedere că
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
considerând că paideia trimite la model și, prin urmare, la o doctrină a adevărului: "Totuși, de cuvântul παιδεία se apropie, chiar dacă niciodată pe deplin, cuvântul german Bildung. (...) Bildung înseamnă două lucruri: pe de o parte o formare, în sensul de modelare, care desfășoară. Această "formare", însă, "formează" (modelează) totodată pornind de la o raportare anticipatoare la o viziune dătătoare de măsură care, de aceea, se cheamă imagine-model (Vor-bild). Bildung este modelare și îndrumare prin intermediul unei imagini". (Heidegger, 1988, p. 182) Paideia este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
două lucruri: pe de o parte o formare, în sensul de modelare, care desfășoară. Această "formare", însă, "formează" (modelează) totodată pornind de la o raportare anticipatoare la o viziune dătătoare de măsură care, de aceea, se cheamă imagine-model (Vor-bild). Bildung este modelare și îndrumare prin intermediul unei imagini". (Heidegger, 1988, p. 182) Paideia este arta de a-i face pe oameni asemănători zeilor pe cât le stă acestora în putință, afirmație care trimite la câteva consecințe: precaritatea ființei umane, conștiința acestei precarități (de unde efortul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
una politică: "în concepția greacă (de fapt a unora dintre sofiști n.a.), această educație este exclusiv politică", iar paideia sofistă (înțeleasă ca o techné), a folosit "cunoașterea această nouă și uriașă forță intelectuală a epocii ca pe un instrument de modelare a caracterului uman, servindu-se de ea pentru atingerea idealului său". (Jaeger, 2000, p. 216). Cu alte cuvinte, sofiștii au dislocat areté din contextul aristocratic al naturii (physis), care miza pe calitățile tradiționale moștenite prin sânge (a se vedea contextul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai întâi s-a produs o modificare de accent de pe educație pe învățare (de la limbajul educației la limbajul învățării Gert Biesta), ceea ce a permis diminuarea/ignorarea elementelor necuantificabile: aspecte valorice, tradiții, mentalități etc. În al doilea rând, s-a încercat modelarea procesului educațional în conformitate cu formatul economic și cultural impus de lucrul la bandă rulantă, proces teoretizat și favorizat de introducerea unei paradigme cantitative în descrierea și evaluarea procesului educațional. Paradigma cantitativ-economistă a permis uniformizarea școlilor și substituirea scopului fundamental al educației
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
teleoperare, fie că sunt sisteme evolutive hibride, autoorganizaționale și autoreproductive, entitățile vieții artificiale sunt create pe baza unor algoritmi care le definesc ontologia și comportamentul. Unul dintre cele mai controversate deziderate ale domeniului îl constituie aplicarea metodologiilor vieții sintetice pentru modelarea funcțiilor creierului, considerat sistemul de procesare informațională „ultim” (vezi Shimohara, 2001Ă. Astfel, se aspiră la realizarea unui creier artificial, autoreplicant, nemuritor și autoevolutiv, având capacitatea de a învăța, de a fi autonom și creativ, care să formeze la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la chimie artificială și la teorii ale haosului și ale complexității (vezi Kaneko, 1995Ă, de la paradigme ale autopoieticii și de la sisteme autoorganizaționale la robotică evolutivă și hardware evolutiv, de la programe de ordinator care evoluează prin analogie cu fenomenele vieții până la modelări sociale (vezi Lindgren și Nordahl, 1995; Dyer, 1995Ă, adiționate simulărilor de rețele neuronale. Adesea se vorbește de neodarwinism (vezi Dyson, 1997Ă în această direcție biologic-cyberspațială, prin abordarea unui model evolutiv care ține cont de imprevizibilitate și de rolul întâmplării în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]