5,344 matches
-
însă acest lucru nu este confirmat. Al-Qasim, care declara "Războiul Sfânt" ("djihad") împotriva germanilor, s-a retras atunci când a primit veste asupra neașteptatelor întăriri primite de împăratul Otto pe când se afla în apropiere de Rossano Calabro. Informat asupra unor vase musulmane în retragere, Otto și-a lăsat soția și copiii în oraș cu tezaurul imperial și a pornit în urmărirea adversarului. Când al-Qasim și-a dat seama că fuga sa nu are șanse de succes, și-a dispus armata pentru luptă
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
Când al-Qasim și-a dat seama că fuga sa nu are șanse de succes, și-a dispus armata pentru luptă la sud de Crotone, la Capul Colonna. După o violentă încleștare, un corp al cavaleriei grele germaen a distrus centrul musulman, avansând către garda lui al-Qasim. Emirul a fost ucis, însă truple sale nu au fost demoralizate de această pierdere: dimpotrivă, ele au reușit să încercuiască forțele germane, măcelărond pe mulți dintre imperiali. Potrivit cronicarului Ibn al-Athir, pierderile germanilor ar fi
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
doar neînțelegerile apărute între atacatori au făcut ca invadarea Siciliei să nu aibă încă loc. În paralel, înțelegeri comerciale erau stabilite cu bizantinii, iar negustorilor arabi le era permis să comercializeze bunuri în porturile siciliene. Cu toate acestea, atacurile flotei musulmane s-au repetat în 703, 728, 729, 730, 731, 733 și 734, în cel puțin ultimele două atacuri invadatorii întâmpinând o rezistență substanțială din partea bizantinilor. Prima cucerire mai durabilă a fost lansată în anul 740: în acel an, principele musulman
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
împotriva Siciliei. Emirul a fost de acord cu cucerirea Siciliei, promițând să i-o ofere lui Eufemius în schimbul unui tribut anual, și a încredințat operațiunea de cucerire lui Asad ibn al-Furat, pe atunci în vârstă de 70 de ani. Forța musulmană număra 10.000 de infanteriști, 700 de cășăreți și 100 de vase și a întărit poziția lui Eufemius, contribuind cu vase și, după debarcarea de la Mazara del Vallo, cu călăreți. O primă bătălie împotriva trupelor bizantine legaliste a avut loc
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa de a cuceri Castrogiovanni (actuala Enna, unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). Cucerirea Siciliei nu s-a realizat cu ușurință; o considerabilă rezistență atât din partea bizantinilor cât și a localnicilor, alături de multe dispute în interiorul taberei musulmane, a făcut ca operațiunea de cucerirea a Siciliei bizantine
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). Cucerirea Siciliei nu s-a realizat cu ușurință; o considerabilă rezistență atât din partea bizantinilor cât și a localnicilor, alături de multe dispute în interiorul taberei musulmane, a făcut ca operațiunea de cucerirea a Siciliei bizantine să dureze peste un secol. Siracusa a rezistat multă vreme, însă a căzut în anul 878, Taormina a fost supusă abia în 902, iar ultimul avanpost bizantin a cedat abia în
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
și Al-Khalisa. Pe de altă parte, pe tot parcursul emiratului de Sicilia, au continuat să aibă loc revolte ale bozantinilor, în principal în răsăritul insulei, iar părți din teritoriu au fost chiar reocupate de către greci. Populația locală căzută sub stăpânirea musulmană era constituită din sicilieni catolici romanizați în apus și din creștini vorbitori de greacă în răsărit, alături de un număr destul de consistent de evrei. Acestor populații cucerite li s-a permis o anumită libertate de practicare a religiei proprii ca "dhimmi
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas'r Ianni (actuala Enna) încă era guvernat de către emirul său, Ibn Al-Hawas, care a reușit să îl păstreze încă un număr de ani. Succesorul său, Ibn Hamud s-a predat și s-a convertit la creștinism
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
Docibilis I a inițiat construirea marelui palat, ale cărui ruine se păstrează încă în oraș și a cheltuit în mod abundent bani pentru decorarea de biserici. În egală măsură, a fost un principe războinic, ale cărui dispute cu toți vecinii, musulmani sau creștini, longobarzi sau greci, ecleziastice sau seculare, sunt descrise în cronicile vremii, în special în cea a lui Erchempert. Cu soția sa Matrona, el a avut, pe lângă Ioan, alți doi fii, Leon și Anatolien, pe cel din urmă făcându
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
Armata otomană a invadat orașul și a devastat orașul. Constantinopol, considerat timp de un mileniu de către mulți europeni drept capitala divină a Imperiului Roman creștin, a fost cucerit de Mahomed în ceea ce musulmanii au considerat capitala divină a Imperiului Otoman musulman. Moștenirea imperială a orașului nu a fost pierdută astfel. După cucerirea Constantinopolului, Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, a construit în 1462 Palatul Topkapî și a mutat capitala imperiului de la Adrianopole. Mahomed s-a proclamat „Kaiser-i-Rum” (Cezar Roman) și
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
otomanii au invadat Otranto, scopul sultanului Mahomed a fost reunificarea Imperiul Roman pentru prima oară după 751. Hagia Sophia, catedrala construită de Iustinian cel Mare, a fost convertită în moschee imperială, ca și multe alte biserici și mănăstiri. Drepturile ne-musulmanilor au fost garantate de sultan, iar continuitatea și stabilitatea comerțului a fost asigurată. Constantinopolul era în momentul cuceririi otomane un oraș care nu își revenise complet după jeful suferit în timpul celei de-a patra Cruciade și după aproape două secole
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
își are începuturile în cadrul general al cuceririlor musulmane, continuată cu dominația musulmană asupra insulei Sicilia și a Maltei, proces care a fost inițiat din secolul al IX-lea. Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 (când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
își are începuturile în cadrul general al cuceririlor musulmane, continuată cu dominația musulmană asupra insulei Sicilia și a Maltei, proces care a fost inițiat din secolul al IX-lea. Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 (când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat), domnia completă asupra insulei
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
își are începuturile în cadrul general al cuceririlor musulmane, continuată cu dominația musulmană asupra insulei Sicilia și a Maltei, proces care a fost inițiat din secolul al IX-lea. Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 (când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat), domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de Sicilia, durând între 965 și 1061. Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în Italia
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
insulei, sub forma Emiratului de Sicilia, durând între 965 și 1061. Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în Italia, însă stăpâniri temporare s-au înregistrat și în Italia continentală. Cea mai mare parte din Apulia a fost cucerită, iar invazii musulmane periodice și devastatoare au continuat să aibă loc ajungând înspre nord până la Roma sau în Piemont. Cuceririle musulmane nu trebuie privite ca parte strictă a unui război total între musulmani și creștini, ci mai degrabă ca o luptă pe scară
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Italia, însă stăpâniri temporare s-au înregistrat și în Italia continentală. Cea mai mare parte din Apulia a fost cucerită, iar invazii musulmane periodice și devastatoare au continuat să aibă loc ajungând înspre nord până la Roma sau în Piemont. Cuceririle musulmane nu trebuie privite ca parte strictă a unui război total între musulmani și creștini, ci mai degrabă ca o luptă pe scară mai largă pentru putere în Italia și Europa, în care Bizanțul se afla în competiție cu creștinii franci
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
normande în sudul Italiei și în Sicilia. Acest eveniment a marcat capitolul final al acestei perioade. Cucerirea normandă a instaurat cu fermitate creștinismul romano-catolic în regiune, după ce creștinismul ortodox predominase în perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane. A urmat convertirea pe scară largă, fapt care, dublat de relatinizarea locuitorilor, a condus la dispariția Islamului din Sicilia către anii '80 ai secolului al XIII-lea. O ultimă încercare musulmană de cucerire în Italia a fost cea a turcilor
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane. A urmat convertirea pe scară largă, fapt care, dublat de relatinizarea locuitorilor, a condus la dispariția Islamului din Sicilia către anii '80 ai secolului al XIII-lea. O ultimă încercare musulmană de cucerire în Italia a fost cea a turcilor otomani, care au reușit în 1480 să își stabilească un avanpost la Otranto, însă acesta nu a rezistat decât un an de zile. Parte a Imperiului Roman de Răsărit, Sicilia a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
a turcilor otomani, care au reușit în 1480 să își stabilească un avanpost la Otranto, însă acesta nu a rezistat decât un an de zile. Parte a Imperiului Roman de Răsărit, Sicilia a avut de suportat primele atacuri ale vaselor musulmane începând cu anul 652. Este vorba de arabi trimiși direct de către califul din Siria, Muawiyah I, și aflați sub conducerea lui Muawia bin Hudeij, și care au rămas pe insulă vreme de câțiva ani. Exarhul de Ravenna Olympius, a apărut
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
de zile. După cucerirea arabă a Africii de Nord (desăvârșită în jurul anului 700), insula Pantelleria a fost capturată de către arabi și doar neînțelegerile apărute între atacatori au făcut ca invadarea Siciliei să nu aibă încă loc. Atacuri a diverse flote musulmane asupra Siciliei s-au repetat în anii 703, 728, 729, 730, 731, 733 și 734, dintre care cel puțin ultimele două confruntându-se cu o substanțială rezistență bizantină. Prima expediție cu adevărat de cucerire a Siciliei a fost lansată în
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 805, patriciul imperial pentru Sicilia, Constantin, a încheiat un armistițiu pe zece ani cu Ibrahim I ibn al-Aghlab, emirul din Ifriqiya, însă acest acord nu a putut împiedica atacarea de către flote musulmane din alte părți ale Africii și din Spania a Sardiniei și Corsicii între 806 și 821. În 812, fiul lui Ibrahim, Abdullah I ibn Ibrahim, înainte ca armistițiul să expire, a trimis o puternică forță de invazie a Siciliei. Vasele
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
între patriciul bizantin Grigore și emirul de Ifriqiya stabilea comerțul liber între sudul Italiei și Africa de nord. După un nou atac întreprins în 819 de către by Mohammed ibn-Adballad, vărul emirului Ziyadat Allah I, sursele nu mai menționează niciun atac musulman în Sicilia până la 827. Cucerirea musulmană a Siciliei și a unor părți din sudul Italiei a durat 75 de ani. Potrivit unor surse, cucerirea a avut loc la inițiativa lui Eufemius din Messina, un comandant bizantin care se temea de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
de Ifriqiya stabilea comerțul liber între sudul Italiei și Africa de nord. După un nou atac întreprins în 819 de către by Mohammed ibn-Adballad, vărul emirului Ziyadat Allah I, sursele nu mai menționează niciun atac musulman în Sicilia până la 827. Cucerirea musulmană a Siciliei și a unor părți din sudul Italiei a durat 75 de ani. Potrivit unor surse, cucerirea a avut loc la inițiativa lui Eufemius din Messina, un comandant bizantin care se temea de pedeapsa împăratului Mihail al II-lea
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]