7,995 matches
-
părăsi. Primarul se Înduioșase și-și jurase În sufletul lui că avea să le lase pe acele ființe să moară de bătrânețe. Apoi plecase hotărât către Câinaru și acuma stătea cam nedumerit și asculta tâmpeniile ălui tânăr despre putința și neputința lui Dumnezeu. Își drese glasul și rosti cu un ton oficial, ca acela pe care Îl folosea când Încheia căsătoriile: „Am venit să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de astăzi, colaborarea noastră comercială Încetează”. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de astăzi, colaborarea noastră comercială Încetează”. Văzând gura căscată a omului, adăugă „hai noroc!”, se Întoarse pe călcâie și o luă Înapoi prin Vale. I se chirci sufletul de neputință și durere când Își dădu seama că din Întreg satul se Înălța către cerul limpede miros ucigaș de friptură de iepure. Profesorului Marin Foiște Îi apărea În fața ochilor cum Satul cu Sfinți se prefăcea Într-o necuprinsă ciupercă de bălegar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amenzi pe care nu le-ar fi putut niciodată plăti - spre a-i convinge să-și trimită de bunăvoie copiii la Învățat carte. Pășeau cu greu prin noroaiele adânci și clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel dezmăț de tulpini, frunze și flori - nici măcar fioroșii țepi ai sârmei ce făceau gardul și mai Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri era deschisă de către cei doi militari Înarmați. Canafas arăta Înspăimântător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se străduise În ultimele luni, săptămâni și zile de viață să creadă că oamenilor cu adevărat le crescuseră cândva aripi și lui nu. Își dorise din răsputeri să zboare și el, Însă nu izbutise și se căise amarnic, Încredințat că neputința aceea Îi venise odată cu singurătatea, boala și spaima de moarte. Dacă atunci când era sănătos ar fi crezut În ele, poate ar fi căpătat și el o pereche de aripi, dar așa, fiind nevoit să creadă, rugile sale păreau, poate, mincinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume Îi găsiseră și pe țiganii care vindeau documente fiscale. Pentru timbre cereau de douăzeci de ori prețul oficial. „Dragule, mă poți credita cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea caracterul tatălui său, se mistuiseră cu desăvârșire. Era clar că, după părerea preotului, îndelungatul război civil se sfârșise. Astfel, a-l ajuta pe Katsuyori să îngenuncheze cu forța trupele clanului Oda sau a găsi vreo soluție infailibilă, era cu neputință. Clanul Takeda fusese întemeiat cu secole în urmă, iar numele lui Shingen strălucise prea orbitor pe cer: Katsuyori n-avea să cerșească, la picioarele lui Nobunaga, capitularea. Takeda Katsuyori avea o voință puternică și cunoștea sentimentul rușinii. Printre oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai când îi supraveghea Kanbei. — Războinicul-demon șchiop se uită la noi! În sfârșit, Kanbei îi raportă lui Hideyoshi: — Va fi cu neputință să terminăm la timp. Numai ca să fim siguri că suntem pregătiți, v-aș cere să hotărâți dinainte o strategie pentru cazul că întăririle clanului Mori sosesc când construcția va fi încă doar la jumătate. Pe toți zeii, e mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce scop te-ai vedea tu - care ai acționat ca general la distrugerea Muntelui Hiei - cu un preot care a supraviețuit din acel dezastru? — Pe-atunci, îmi era inamic, răspunse Mitsuhide. Acum, însă, Muntele Hiei a fost redus complet la neputință, iar oamenii de-acolo s-au prosternat la pământ și au jurat credință fază de Azuchi. — De formă, fii sigur. Dar cum vor uita ceilalți preoți și rudele oamenilor masacrați, precum și călugării ale căror temple și mânăstiri străvechi au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar dacă va fi noaptea, târziu. Am înțeles, stăpâne. Dengo porni imediat spre Koriyama. Înainte de a apuca să se întoarcă, însă, sosiră cercetași anunțând că forțele lui Hideyoshi se îndreptau spre răsărit, iar avangarda ajunsese deja în provincia vecină, Hyogo. — Cu neputință! Trebuie să fie o greșeală! izbucni Mitsuhide, când auzi vestea. Nu-i venea să creadă că Hideyoshi putuse încheia pace cu clanul Mori și, chiar dacă o făcuse, că reușise să-și deplaseze imensa armată atât de repede. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
invitația de a încheia o alianță. Uesugi Kagetasu trimise un vasal ca să-l felicite pe Hideyoshi pentru victorie și să-i răspundă afirmativ la ofertă. Având în vedere relația aparent prietenească dintre Hideyoshi și clanul Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință o luptă de rezistență. Prin urmare, își ascunse intențiile și, în cele din urmă, îi jură lui Hideyoshi supunere. Apoi, își căsători fata cu al doilea fiu al lui Inuchiyo, Toshimasa, și se stabili, ușurat, în propria lui provincie. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai este, începu mesagerul, și, prin urmare, ar trebui să te gândești la Hideyoshi în locul lui. Dacă o faci, vei fi liber să te întorci la castelul și în provincia dumitale natală. Genba râse: — Katsuie a fost Katsuie. E cu neputință ca Hideyoshi să-i ia locul. Katsuie s-a sinucis deja și un mai am de gând să rămân în astă lume. Nu-l voi sluji niciodată pe Hideyoshi, chair dacă mă pune stăpân peste întreaga națiune. Al doilea mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu inițieze nici o manevră sau provocare proprie. — Ăsta-i un om care nu știe ce înseamnă cuvântul destul. Hideyoshi găsise deja răbdarea lui Ieyasu greu de suportat, dar nici el nu era complet lipsit de răbdare. Știa că era cu neputință să deschidă carapacea crustaceului, chiar și cu ciocanul, dar, dacă-i prăjea, în schimb, coasta, carnea putea fi scoasă ușor. Asemenea raționamente banale îi ocupau acum gândirea. Trimiterea discretă a lui Niwa Nagahide pentru a discuta despre încheierea unui acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bogat în Împărăția lui Dumnezeu!" 26. Ucenicii au rămas și mai uimiți, și au zis unii către alții: Cine poate atunci să fie mîntuit?" 27. Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu." 28. Petru a început să-I zică: "Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat." 29. Isus a răspuns: "Adevărat vă spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
acest individ. N-au folosit nici un cod de prioritate pentru el și totuși mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicție. În propria mea arie de jurisdicție! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputință, ceea ce îi făcu pe cei doi subalterni să se încrunte și ei. Însă numaidecât consolarea își făcu apariția în mintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai niște simple zvonuri atunci problemele mele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a oprit să mă aștepte cu brațele desfăcute - ca aripile unei păsări trecute prin cine știe câte furtuni - să mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar după tine. Mai am atâtea a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în față decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
decât “s-o luăm pe scurtătură”, cum se spune. Călcam alături de călugăr. Îi simțeam slăbiciunile trupești după cum răsufla, ofta sau se sprijinea în toiag... Aș fi vrut să-i fiu de folos cumva, dar cum, când el își poartă noianul neputințelor sale ca pe un stindard?! Probabil că vede și simte pornirile mele interioare spre a-i fi de folos în vreun fel, dar nu vrea să-mi dea nici o șansă de a participa la suferințele lui. Când am ajuns în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Hai să ne facem a păși, fiindcă despre călător se spune că.... --Că îi șade bine cu drumul... Mergeam respectându-i pasul greu și opririle dese. Nici nu îndrăzneam să-l privesc în față când ne opream. Vedeam bine că neputințele lui îi dau o stare de jenă.... Când am ajuns la chilie, s-a oprit și, cu respirație grea, a pus o mână tremurândă pe umărul meu: --Cred că pe astăzi ne-am luat porția de taifas. Așa că după amiază
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întâlni și oameni ce lucrează acolo. --Adevăr grăit-ai, dragule, fiindcă la 10 septembrie 1754 (7263) “Mărina fata lui Lupan, femeia lui Ion cantaragiul ot (de la n.n) Vamă” face o diată în care spune: “făcut-am această... diiată... la neputința bolii mele... la mâna dumisale Stratului pârcălabu și a soțului dumisale Marie,... să se știe că murindu soțul meu, Ion cantaragiul, și rămânându eu săracă și neavându noi copii... și rudele mele și a soțului meu nu m-au căutat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dumisale Stratului pârcălabu și a soțului dumisale Marie,... să se știe că murindu soțul meu, Ion cantaragiul, și rămânându eu săracă și neavându noi copii... și rudele mele și a soțului meu nu m-au căutat la boala și la neputința me... dumnealor... m-au îngrijit... fiind eu și fără videre, m-au căutat ca pre o maică unsprăzece ani... și eu văzându mila dumilorsale... și avându eu numai o casă cu locul ei... lângă Bărboiu... le-am dăruit această casă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iubit pe Dumnezeu mai mult decât s-au iubit pe ei înșiși. Duhovnicul bun, ne spunea părintele Teofan, păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, îi iartă pe toți cei care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințelor lor. Nu iubea păcatul lor, dar pe ei îi prețuia. Așa era părintele Teofan, un ales păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului, când văzând moartea la tot pasul citea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
iar la toate slujbele când vremea nu era prielnică muncii în grădină, era Ioachim. Venea la slujbe aproape neobservat de nimeni, se închina la icoane și se așeza în ultima strană. Avea trupul aplecat de muncă și bătrânețe, dar în ciuda neputințelor trupești se dovedea sprinten la mers. Toți îi spuneau grădinarul. A fost călugăr în obștea de la Sihăstria Voronei până în ziua în care a fost nevoit să plece în lume din cauza decretului 410 din anul 1959, care dispunea ca cei tineri
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sfânta mânie proletară. Dar din păcate, acest mod dea privi lucrurile, este nepericulos pentru cei de sus și nici determinant a vreunei schimbări oarecare, deci și comentariul și sudalma, oricât de apăsat spusă, nu sunt decât manifestări exterioare ale unei neputințe cronice, piatra de moară legată veșnic de gâtul nației române. Deci, ca să revenim la cuvintele lui Mircea Badea, amintit la începutul acestei scrieri și să ne întrebăm, privitor la conducătorii noștri, vizavi de noi, nu pot ei să ne guverneze
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se temea de nimeni și de nimic. Numele lui ne trecea un fior rece pe șira spinării. Când am început școala, am cunoscut unele dintre victimele lui.Copile cu chip de înger, captive într-o lume a umbrelor și a neputinței.Unii copii le șicanau, adresându-le cuvinte dure, auzite prin familie. Fratele meu ocrotea una din aceste fetițe care îi era colegă de bancă. O striga mereu la poartă să o însoțească până la școală. Am înțeles, mai târziu, că voia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]