5,003 matches
-
Nici acolo nu le place să muncească, grevează mereu pentru lefuri mari și reducerea zilelor de travaliu, așteaptă totul de la Guvern, Președinte, Sindicate, Asigurări Sociale, iar uvrierii calificați, informaticienii, medicii de mare clasă și inginerii și-i atrag de unde se nimerește, inclusiv din Europa orientală, unde, încă, se mai știe carte plus meserie. Încât, în 2010, când țerișoara noastră se va agita în Comunitatea Euro, rata delincvenței juvenile nu are să hie mai scăzută decât în Englitera, în vreme ce studenții noștri se vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Când era de așteptat să se nască un flăcău blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu fiarele pădurii din marginea satului, nici de cele acoperite cu haine de pe ulițe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
recomandat" titlul " Să alergăm împreună", a obținut avizele de la București, pentru publicare, dar cu prețul renunțării la două capitolașe (deloc... lașe). În acest context, "bătrânul" Rusu s-a oferit să realizeze coperta, care urma să sugereze doi tineri alergând (fugind?). Nimerindu-te tu, vechi și bun prieten, în spațiul muzeal de la Casa "Pogor", aflându-se acolo și tânăra poetă, elevă de liceu, Irina Andone, l-am rugat pe C. L. Rusu să vă fotografieze alergând pe aleea junimiștilor de odinioară. Discopatiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strigă după mine pe drum. În același timp, moașa Ileana a pus numele meu real unui pom din grădină, să mă înfrățească pe veci cu vitalitatea lui. Și am trăit ca prin minune, poate din îndurarea acelui pom, dar am nimerit într-o lume care a făcut, în continuare, tot posibilul să mă suprime ca ființă biologică și spirituală. Iată în ce familie am trăit și ce educație am avut. La puțin timp după nașterea mea, tata a urcat în Munții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întâmplat în viață până acum, și cele rele și cele bune, ca hotărâte de altcineva, nu de mine, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii. Pe când lucram la revista "Flacăra", după 1985, și eram alergat "pe teren" după reportaje, mă nimeream în cabinetul câte unui director sau grangur mare, pe ramura lui, din industrie sau agricultură, și-mi turuia verzi și uscate, în limbajul acela de lemn al "plenarelor" din Scânteia, din care nu puteai reține absolut nimic, mă simțeam la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să continui, nu neapărat să lucrez în învățământ, pentru că mi-a plăcut această activitate, cât să fac acest drum uzant, care însemna o navetă zilnică în orașul Vaslui, două ore în tren, două-trei ore, depindea de trenul cu care mergeai, nimereai..., care era la ora respectivă, de regulă dura cam trei ore. Mi-am asumat această navetă, ca mulți alții..., însă, însemna multe schimbări și o uzură inutilă, până la urmă. În fine, să spunem că am căutat modalități de a lucra
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu era poartă, nu era poartă aici, unde suntem noi acuma, era teren de sport, cu pistă de alergare, cu mini-teren de fotbal, cu teren de volei, cu tot... Multifuncțional... Când ajung la poartă, acolo, și când am văzut, am nimerit într-o pauză de masă, așa, când am văzut muncitorii aia cum erau îmbrăcați, eu m-am speriat. Domnule, nu le străluceau decât dinții din gură... că atunci se repara în Nicolina, numa’, era Turnătorie-Forjă și se reparau numai locomotive
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu le străluceau decât dinții din gură... că atunci se repara în Nicolina, numa’, era Turnătorie-Forjă și se reparau numai locomotive cu abur... Era o mizerie, dacă te dezbrăcai, pantalonii stăteau în picioare [râde], fără exagerare... Și zic „- Băi, am nimerit-o din lac, în puț !” [râde]... Ce m-o frecat taică-meu, la țară, că bunică-meu spunea: „- Băi, unde te duci să-l dai pe-ăsta, da' cine-o să pască oile mele și cutare, și cutare ?!” Și eu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Moldovei, sunt redate entuziasmul și simțămintele patriotice ale hușenilor față de noul domnitor ales și față de Adunarea Electivă: „Patriotismul, demnitatea și dreptatea cu care onorabila Adunare Națională a ordonat începutul lucrărilor sale, iar mai cu seamă înțelepciunea cu care a știut nimeri pe unsul lui Dumneseu și alesul nației, în persoanea Alteței Sale Domnul Alexandru Ioan Cuza, carele cu adevărat se socoate paladiul celor mai sfinte nădejdi ale nației (subl.ns), au deșteptat ca dintr-un somn veșnic țara toată, în cât
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
I-am plătit optsprezece dolari și s-a scuzat din nou pentru prețul la bucată. A doua zi a cumpărat Înapoi patru tablete. - SÎnt al naibii de greu de găsit acum, indiferent de preț, a spus, căutîndu-și o venă pe picior. A nimerit În cele din urmă o venă și a injectat lichidul cu o bulă de aer În el. - Dacă bulele de aer te-ar putea omorî, n-ar exista junky În viață. Mai tîrziu, În aceeași zi, Roy mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a bucurat că i se acordă atîta atenție și vorbea cu satisfacție despre „chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
alt nume. Am Încetat să mă mai duc În Village și mi-am mutat Întîlnirile cu clienții din Village la periferie. CÎnd i-am zis lui Gains ce mi-a spus recepționerul și ce noroc am avut că s-a nimerit să fie un tip În regulă, a zis: - Tre’ s-o Întindem. N-avem viață lungă cu adunătura asta. - Păi, am zis, sînt acolo. Ne așteaptă În fața automatului. Toată garnitura. Să plecăm azi? - Da. Mă duc să fac cura la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se bucure de viață fără iarbă. Am mai văzut oameni ca el. Pentru ei iarba preia locul ocupat de obicei de alcool. Nu au nevoie de ea În sens fizic, dar nu se pot simți realmente bine fără. S-a nimerit să am acasă cîteva zeci de grame de iarbă. Cole a fost de-acord să-mi cumpere patru capsule În schimbul a șaizeci de grame de iarbă. Ne-am dus la mine, Cole a-ncercat iarba și a spus că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o faci pentru mine”. Și și-a dat pantalonii jos. Înțelegi, trebuia s-o facă pentru mine. Pat Își căuta o venă. Și-a Încrețit buzele dezaprobator. - Băi, vorbiți ca niște degenerați! - Care-i problema, Pat? am zis. N-o nimerești? - Nu. Și-a mutat garoul pe Încheietură, ca să se-nțepe Într-o venă de pe mînă. Mai tîrziu, m-am oprit la biroul avocatului meu să stăm de vorbă despre caz și să-ntreb dacă aș putea să plec din stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a II-a, 1996, p. 7. ) Strânsesem nu numai doamnele patroane ale Societății „Regina Elisabeta“, dar multe prietene și cunoștințe, pe surorile mele și pe cumnata mea Adina, ca să organizăm în Azilul de bătrâni un spital de răniți. Localul era nimerit cu multele lui odăițe, convenea pentru îngrijirea ofițerilor. Comitetul doamnelor și consiliul de administrație aprobară ideea mea, în afară de doamna Lydia Phi lippescu, care nu admitea evacuarea nenorociților bătrâni în mănăstirile din împrejurime și la gazde în oraș, bineînțeles, plătite de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai repede. Fără însă a-i da pas, l-am coborât la subsol, unde tot așteptau săracii, și în pivnița de vin, unde l-am dus de voie, de nevoie (dar nu la pivnița garajului, unde mai aveam lemne). Nu nimerea ușa să fugă și mi-a mărturisit că i se denunțase 30 000 kg lemne, nu 2 000, cum declarasem noi oficial. „Trebuia să cercetezi, domnule, cine suntem și să alegi între declarația noastră și denunțuri. Acum ar trebui să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu Vintilică, pentru a saluta pe maica stariță. Mamă-sa îi făcuse morală ca să nu se sperie de toate călugărițele în costumul lor impresionant pentru un așa mic copil. Îl învățase să-i sărute mâna, zicându-i: „Plecăciune, maică“. Nu știu cum nimerise acest termen original. Băiețelul, foarte emoționat, a ascultat-o întocmai și pe urmă s-a vârât într-un colț de unde observa toate, cu ochi mari. Noi vorbeam cu starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii, făcură două mătănii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu lăzi de șampanie, cu coșuri și cutii de prăjituri. Pe noi, cu Postul Paștelui, mai mare ispita, dar ce să faci? Nu puteam mânca. Ei se îmbătaseră, luaseră la joc pe Floarea țiganca. Voiau să joace sârba și nu nimereau...“ Când au voit să ridice toate vitele din mănăstire, maicele au tras clopotele și au început să se roage cu mătănii către biserică. Impresionați, le-au lăsat vitele. „Tot așa se întâmplă de câte ori este vreo vijelie mare sau vreo grindină
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a mâncat strașnic din proviziunile aduse, cu d. Nicolaescu, impiegat al administrației lor, și după ce au jucat amândoi cărți toată ziua la fereastra stariției, peste drum de casa mea. D. Nicolaescu îi făcea onorurile mănăstirii, reprezentând tristul regim de atunci. Nimeriseră tocmai în ziua hotărâtă de mine cu învățătorul din Burdușani pentru împărțirea jucăriilor promise elevilor celor silitori de la școală. Au venit mai întâi la slujba de duminică la biserica de la Pasărea, de acolo, în procesiune, la casa mea. Eu în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
concert ilicit, dar încântate în inimă de frumusețea muzicii. Bețiile acestea se făceau cu soldații germani. Unul din ei, netrezit din ajun, mergând cu mine la plimbare, a tras într un câine care l-a lătrat. Deși nu l-a nimerit, m am întors îndată acasă, am reclamat la Gefreiter(Caporal (germ.).) și am declarat că nu voi mai ieși cu acel bețiv care putea să pricinuiască o nenorocire, începând cu mine. Landowski făcuse în zadar un raport în contra lui, m-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Austria pentru a ajunge la Veneția, pe care nu pot să mi-o înfățișez decât italiană. Avusei norocul să nu întâlnesc niciodată vreun german la dânsa, ce e drept că mergeam foarte rar și nu la ora vizitelor, dar Pia nimeri într-o zi pe prințul Fürstenberg care fusese cu etapa la Florica; d na Philippescu îi explică legătura Piei cu acea localitate și amândoi, crezând că-i face plăcere, vorbiră cu laude de vilegiatura încântătoare ce făcuseră acolo. Pierduseră cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încărcate cu lăzi, cufere, saci, lădițe, tinichele; în mijlocul acestei grămădeli, câte un ofițer sau doi, sau câte un soldat. Venise știrea că francezii sunt la Giurgiu și alții la Calafat; de frică să nu fie prinși între două focuri, nu nimereau drumurile. Ai noștri mobilizau, germanilor li se dăduseră 24 de ore pentru a nu fi dezarmați. Mackensen, Hartmann, Koch, Tülff, toți au pornit într-o zi; își vindeau caii pe nimic, mareșalul, pe doi cei mai buni, cu 5 000
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
celor care nu-l aveau deja prin funcțiunea lor și, chemând pe d. Măgureanu, care se înfurișa, l-a rugat să-și facă conferința sau să găsească înlocuitor. După mulțumirile cuvenite, am întrebat pe d. Argetoianu de nu ar fi nimerit ca Voievodul Mihai să asiste la cele șase din Bucu rești. Desigur, invitați-l. Prin cine? „Trebuie autorizarea regelui, văz azi pe rege și îi voi vorbi.“ Am plecat cu totul liniștită și sigură de succesul comemorării regelui Carol I
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
viteză sau o cursă cu obstacole. * În box, câștigătorul se alege cu bani, dar și cu vânătăi. * În baschet, numai mingea se aruncă la coș. * Doar mergând pe stradă îți dai seama că puțini oameni au jucat baschet: ei nu nimeresc coșul. * Un meci de fotbal este o luptă crâncenă, fapt dovedit mai ales de spectatori. * Huiduielile și încăierările de pe stadioane nu au nici o legătură cu spectacolul sportiv; doar cu educația. * Unii calcă în străchini, alții calcă în gropi, dar toți
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Vintilă, eveniment ce a avut loc cu prilejul Manifestărilor Culturale ,,7 zile 7 arte” în cadrul căreia a avut loc expoziția de artă naivă ,,Mileniul III”, unde au expus o parte dintre artiștii prezenți în dicționar. Întrebând în stânga și în dreapta am nimerit cu ușurință la Centrul Județean de Creație din localitate. Spre mirarea mea, ajunsesem primul, cu toate că veneam de la cea mai mare distanță, din Moldova. După ceva timp a apărut și pictorul Gustav Hlinka, gâfâind și puțin mirat; deși mă așteptase în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]