5,414 matches
-
a unei cochilii, răsucite în chip de turnuleț smălțuit, din unele frumoase pietre plate, lipite cîte două, între care a fost prinsă pe plajă. M. Proust, În căutarea timpului pierdut, vol. II, p. 124 (59) Afară ninge. Afară ningea, a nins, afară ninge. Fulgi de zăpadă. Fulgi mari de zăpadă cad ușor, continuu, uniform și drept, căci nu e nici o adiere de vînt pe dinaintea fațadelor înalte, cenușii care aproape că nu se mai zăresc. Nici linia acoperișurilor sau intrările nu se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cochilii, răsucite în chip de turnuleț smălțuit, din unele frumoase pietre plate, lipite cîte două, între care a fost prinsă pe plajă. M. Proust, În căutarea timpului pierdut, vol. II, p. 124 (59) Afară ninge. Afară ningea, a nins, afară ninge. Fulgi de zăpadă. Fulgi mari de zăpadă cad ușor, continuu, uniform și drept, căci nu e nici o adiere de vînt pe dinaintea fațadelor înalte, cenușii care aproape că nu se mai zăresc. Nici linia acoperișurilor sau intrările nu se mai văd
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
5.Precizarea și dezvoltarea unui răspuns scurt dat, pe baza unor întrebări ajutătoare și a unui suport vizual: Răspunsuri scurte, incomplete, date : a)Soarele a strălucit. b)Cerul a fost acoperit. c)A plouat. d)A bătut vântul. e)A nins. Dezvoltarea răspunsului : Soarele a strălucit. (Când a strălucit?; Unde a strălucit?; Ce fel de cer?) ...Luni, soarele a strălucit pe cerul senin. -Modelul iconic sau învățarea prin modelare își motivează necesitatea aplicativă prin caracterul concret intuitiv și acțional al gândirii
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
vegetaționale identificabile. Ce ne spun documentele? La vestea că i se pregătește moartea, păstorul victimă își dorește testamentar: De mi-ți omorîre, Fluericica mea La cap mi-o puneți. Lancea la picioare. Cînd ploaia ploiare, Lancea strălucire. Cînd neaua va ninge, Fluera va zice, Oile s-or strînge; Floierița mea, La cap să mi-o puneți. Lancea la picioare. Cînd vîntul a sufla, Floira-mi zicea, Oile-mi venea. Pe mormînt s-or plînge Cu lacrimi de sînge; Iar la cap să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
gând - căci eu n-am avut fericirea să am o bunică adevărată - se așezase și parcă picotea. De fapt, se lăsase liniște în odaie și stăteam toți trei așa... Nu îndrăzneam să sparg această liniște cu banala idee că afară ninge foarte tare și că viscolește. Se făcuse noapte, un glas, tot al bătrânei, s-a strecurat prin liniștea odăii: - Anetă, du-te și închide la găini! - Dați-mi o lopată, va fi nevoie să fac o cărare până la păsări, m-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nunțile lor, le păstraseră în lăzi, și acum ea... Tata acum vorbea despre comerțul cu grâne. — Prețul grâului îl facem noi, la Istanbul, că nimeni nu mai vinde grâu în afară de noi. De ani de zile în părțile Franței plouă și ninge, nu se mai coc holdele, strugurii putrezesc pe coardă, de-au ajuns țăranii să mănânce iarbă. Străbunica adormise de-a binelea cât fusese vorba despre politica polonezilor, acum însă ciulise urechile. Grâul pentru ea însemna aur, monede rotunde și strălucitoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte brocardul greu și privi în întunericul de afară. Ninge, ninge tare, unde să pleci pe o vreme ca asta? — Ce-ți pasă? Cât îmi dai? — Știu eu? — Nu-i spui lui Constandin de învoială decât de la plecarea noastră după două zile. Plec la Brașov pe la Tabla Buții, că vămile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte brocardul greu și privi în întunericul de afară. Ninge, ninge tare, unde să pleci pe o vreme ca asta? — Ce-ți pasă? Cât îmi dai? — Știu eu? — Nu-i spui lui Constandin de învoială decât de la plecarea noastră după două zile. Plec la Brașov pe la Tabla Buții, că vămile pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și poruncea să înhame iapa la sanie aproape în fiecare seară. Pe la rubedenii, unde-i ducea iapa, se încingeau la chef și de multe ori rămâneau să doarmă prin străini. Doamne, ce zăpadă groasă era în anul acela! Și acum ninge și abia a trecut ziua Sfinților Arhangheli. O să fie iarăși iarnă grea? Toate iernile sunt grele, dar despre aceea, iarna cometei, ea întotdeauna o să-și aducă aminte. Atunci, abia atunci și-a simțit sufletul înrobit de dragoste pentru bărbatul ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gura. Prin somn îl caută alături și, când vede că nu-i, se trezește și nu mai adoarme până-n zori. Când pleca pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai furișeze mâna rece pe sub cojocelul ei de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Prin somn îl caută alături și, când vede că nu-i, se trezește și nu mai adoarme până-n zori. Când pleca pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai furișeze mâna rece pe sub cojocelul ei de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu palate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de milă sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e o părere, și nu crezu decât când vornicul intră și comunică răspicat vestea. Bărbatul cu care se măritase nu mai era domn! Cum adică, ea nu mai era doamnă? Afară ningea și viscolea. Repetase în gând fiecare mișcare pe care trebuie să o facă doamna Moldovei la liturghia din ziua Crăciunului, peste nici o săptămână. Nu mai era doamnă? Cum a fost cu putință una ca asta? Și Maria a lui Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coliva la Mogoșoaia la biserica lor. Doar Constantin Brâncoveanu plecă de dimineață. În târg, o clipă soarele își arătă fața și vodă râse de unul singur din toată inima. De după zăplazuri, de după ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne arătăm bucuria că suntem chemați să sărutăm poala împărătească. Zicând acestea, domnul se ridică și ieși pe ușa mică, urmat de doamnă, mitropolit și de prinți. În spătărie rămaseră cei doi Cantacuzini. Se apropiară într-atât încât bărbile lor ninse mai, mai se atingeau. Marele stolnic împlinise șaizeci și patru de ani și marele spătar Mihai era doar cu un an și jumătate mai tânăr. Amândoi fuseseră convinși până acum că nepotul lor Constantin Voievod se sfătuia întru totul cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să se schimbe vremea, cu tot seninul la noapte o să înceapă să ningă. Mâine în zori trebuie să plec. Dumnezeule, câtă ură! De unde s-a putut aduna în sufletul lui neica Dinu atâta zavistie și de ce? Când a început să strângă hârtiile ca să-l poată vinde pe Constandinul Stancăi turcilor, când? Și i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și se îndreptă spre geam. — Iar o să ningă, credeam că a stat. Or să se troienească drumurile... Ca din altă lume, grav veni glasul sfinției sale Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei: — Și am venit aci și am stat în post și rugăciune trei zile și trei nopți și m-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ia de la început. Au plătit cu viata lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinții care mor. Ia priviți-i cum se duc, Ia priviți-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, si parcă ning. Plini de boli si suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiați-i pe părinți. E pământul tot mai greu, Despărțirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut mâna, mama mea. Dar de ce priviți așa
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
ridicați pentru racordarea Parisului; pe acoperișul din scânduri, unde nu se ajunge decât escaladând o scară abruptă, pompierul de serviciu veghează la siguranța publică, așezat sau culcat, cu pușca în mână; fie că plouă, că bate vântul sau grindina, că ninge sau e îngheț, își face garda cu o resemnare admirabilă, fără să se miște, până la sosirea succesorului său. După Vaslui, celelalte versante ale dealurilor sunt împodobite, în ciuda sezonului arzător, cu o iarbă fină, stufoasă, proaspătă ca în mai; intram în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Două mii costă. Du-te la casierie și-i încasează... Săracul Mircea Grigorescu. Ce-o fi făcând... După război... exclus din presă... Brusc m-am trezit dimineața. Adormisem fără să știu cu lampa aprinsă, cu aceste gânduri. Le și uitasem. Afară ningea. Brazii verzi erau încărcați de zăpadă. Pământul era alb. Oameni negri treceau agale prin această lume în care cerul cu pământul se contopeau. Zarea pierise în pădurile din fața ferestrei. M-am îmbrăcat și am ieșit afară. O surpriză. O știm
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Zarea pierise în pădurile din fața ferestrei. M-am îmbrăcat și am ieșit afară. O surpriză. O știm, zăpada, dar când o vedem din nou, albul ei parcă ne spală gândurile. Chiar dacă nu vrem, ceva alb pătrunde și în noi. Ne ninge; până și pe chipul omului murdar apare un surîs: ochiul lui uimit de întruchiparea a ceea ce e imaculat îl face să-și aducă aminte că și el a fost odată curat și e nedumerit că iată, poate fi din nou
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcut o plimbare lungă să mă pierd în ninsoare și să mă rătăcesc, cum i se întîmplă lui Hans Castorp din Muntele magic a lui Thomas Mann și n-am s-o descriu în lungi capitole, interminabile, ca să fac să ningă în aceste pagini. Aveam de dat un răspuns la o întrebare: Ce să scriu. De ce să scriu, nu mă întrebam. N-aveam nimic de răzbunat, nici nu simțeam că trebuie să vorbesc despre osemintele bunilor mei vărsate în mine, vârsta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o pecete, la fiecare, când se naște. Din fața lui nu ne putem da la o parte, doar să ajutăm și noi, cu ce ne stă În putință. Suntem numai noi, doi, la cabană, Într-un cadru feeric, de basm. A nins toată noaptea. Pădurea de conifere este albă. Stăm În fața șemineului cu masa Încărcată de bunătăți. Este dimineața primei zile de Paști. Lemnele de brad din șemineu, ard; din fiecare pocnitură sar scântei, parcă ar fi niște steluțe căzătoare. - Haide să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Înfrupta din bunătăți! - De acord, Îmi șoptești tandru, la ureche. Ieșim. Albul zăpezii ne orbește. În liniștea care ne Înconjoară, se simte doar aburul cald care iese odată cu respirația noastră pe care Îl taie ca un cuțit, gerul. Încă mai ninge molcom, cu fulgi mari și deși. Mă uit În sus. Dansul lor parcă seamănă cu niște Îngeri minusculi care vin spre pământ, Însoțiți de o muzică divină. Simt mâinile tale cum mă cuprind Într-o Îmbrățișare tandră și Începem să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile lui mari țineau Biblia strâns lângă piept, iar ochii negri își căutau drumul. S-a uitat în partea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna abia a început și ei, eh, ei tot cu bătrânețile. Poate mâine se va duce el la Lică, nu ar strica să vorbească cu feciorul lui. ‘Poi și bătrânețile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]