7,150 matches
-
care o ilustrează proza grafică francobelgiană și italiană. Imaginarul din Pif mi-a modelat propriul gust, astfel încât eroii extraordinari ce populează mințile celor de astăzi îmi sunt străini. Pasiu nea mea pentru proza grafică europeană este și o formă de nostalgie pentru acele obiecte fragile ce refuză convenția poveștilor cu supereroi blindați tehnologic și infailibili. În interiorul acestei tradiții a prozei grafice europene și sudamericane, decupajul realizat este unul fundamental subiectiv. Lipsesc din acest album de familie, spre a men ționa doar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
invocate doar în dezbaterile televiziunilor de știri. Abandonate în colțul unui anticariat sau postate de fidelii nostalgici pe forumurile de internet, numerele din Pif nu pot vorbi cu adevărat decât celor care vin din același teritoriu, accidentat și straniu, al nostalgiei. Odată ce reflexul lecturii îndrăgostite este reactualizat, paginile decolorate își expun vocația lor secretă, accesibilă doar unei confrerii de inițiați. Dintre culorile benzii desenate se întrevede, discret, sunetul unei Românii care a fost, ca prin miracolul unei cutii muzicale. Pif trăiește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dantesc de drum, un far către care se îndreaptă, asemeni lui Tintin, cu speranța, secretă, de a găsi elixirul care să închidă rana interioară care ucide. Din această magmă emoțională se naște poemul închi nat Orientului izbăvitor, narațiune ce evocă nostalgia irepresibilă pe care o transmite și James Hilton, în The lost horizon. Ținta spre care merge Tintin este Shangri-la, spațiul din care este alungat chinul faustic. În Tibetul de bandă desenată, Hergé caută și găsește seninătatea pierdută. Povestea pentru oameni
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
te va schimba pentru totdeauna. Ca și Blixen, Pratt acordă ciclului său african nota melancolică ce înseamnă conștiința sfârșitului apropiat al unei lumi. Ann de la Jungle este publicată în italiană în 1959, atunci când deja saga imperială era un obiect al nostalgiei. Kenya în care Pratt își plasează personajele se apropia de independență și un ciclu istoric și antropologic se apropia de final. Simetria cronologică nu este întâmplătoare - textul african al lui Pratt debutează în preajma unui mare război care avea să schimbe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un Winnetou ce crește spre a deveni marele războinic. Dincolo de granițele civilizației, Kirk are revelația acestei umanități pe care nașterea căilor ferate și șirul de războaie o vor lichida, în câteva decenii. În aventurile lui Kirk se întrevede doza de nostalgie a celui care are privilegiul de a contempla o lume destinată dispariției. Trepidantă și melancolică, povestea sergentului Kirk răstoarnă locurile comune pe care se sprijină westernul clasic. Vocația civilizatoare a pionierilor este, cel mai adesea, o mască dincolo de care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
engleze din Kabul fostului cartofor și aventurier englez. În marginea focurilor care ard între stânci, englezul întâlnește spionii țarului și descoperă minuțiozitatea cu care geografii ruși cartografiază nordul Indiei, ca parte a planului de infiltrare. Oscilând între lumi, consumat de nostalgia pentru patria engleză/indiană lăsată în urmă, Winkie este absorbit în acest vârtej al Marelui Joc. Dinspre sud, dinspre India, pătrunde în Afganistan o vastă coloană engleză - drumul din trecătoarea Khyber o duce direct către elaborata capcană pregătită de afgani
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
internaționale și omnipotente, cu resurse nelimitate și ținte subsumate intenției de dominație mondială. S.M.O.G. este echivalentul nu mai puțin redutabilei asociații oculte S.P.E.C.T.R.E., iar seria de confruntări este dominată de același dinamism al deghizărilor, crimelor și capcanelor. Fidelă nostalgiei culturale a filmului noir, proza grafică introduce, în centrul acestui labirint de enigme și de conspirație, o stranie ființă feminină, carnivoră și genialoidă. Miss Ylang Ylang este un Fu Manchu cu sex schimbat, a cărui amprentă de parfum îi anticipează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decât această tihnă care se întinde luni și ani de-a rândul, fără ca nici un nor să întunece cerul de la Moulinsart. Din când în când, vizitând camerele din castel, Haddock resimțea, ca o umbră depărtată a unei muzici stingându-se încet, nostalgia aventurilor pe care le trăise. Propria sa imagine i se înfățișa în nuanțe sepia, ca fragmentul dintr-un album de familie pe care îl răsfoia din ce în ce mai rar. Ceea ce rămânea, după aceste exerciții de melancolie, era pofta arzândă ce se stingea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care ți-o poți imagina este moartea visului în care trăiești izolat, ca într-un cristal de culori și de sunete ? Atâtea vise și atâtea reîntâlniri, gândește Corto în vreme ce dimineața se ridică deasupra câmpului de bătălie. Atâtea miraje și atâtea nostalgii. Poate că este timpul să plec, poate că este timpul să las în urmă această Spanie ce pare să trezească din pământul ei înmuiat de sânge spectrele trecutului meu. Poate că este timpul să se topească din nou în aventura
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
seama. Dacă trecutul adevărat îi sărăcea? Domnul Andrei putea să descopere că n-a fost în realitate decât simplu spălător pe un aeroport. Anton, că n-a fost decât grefier. Încât doreau și nu doreau să afle adevărul. Aveau uneori nostalgia lui, dar mult mai înclinați erau să-l socotească primejdios. Mai ales că niciodată nu se știe cât adevăr poate îndura un om, în ce doză care să nu fie mortală. Numai zeii și brutele sânt mașini fiziologice desăvârșite pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
li se putea întîmpla oricând ceva rău, de aceea căutau să scoată de la mine totul. A trebuit, la insistențele lui Siminel, să născocesc și o întreagă poveste despre traversarea deșertului, episod de care, în povestea mea, Bătrânul își amintea cu nostalgie. 22 "Vasul nostru eșuase în apropierea unui port african, după ce se luptase, purtat de valuri ca o coajă de nucă și scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dimpotrivă, prin jocul normal al egoismului, ea ascuțea și mai mult în inima oamenilor sentimentul nedreptății. Rămânea, bineînțeles, egalitatea ireproșabilă a morții, dar pe asta nimeni n-o dorea. Săracii care sufereau de foame se gândeau cu și mai multă nostalgie la orașele și la satele vecine, unde viața era liberă și unde pâinea era ieftină. Din moment ce nu li se putea da suficientă hrană, ei aveau sentimentul, de altminteri cam nesocotit, că ar fi trebuit să li se permită să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noaptea veneau dube/ Vreme plină de bube/ Când tinerii pleacă, bătrânii mor/ Și popa rămâne fără popor”, se întâlnește cu prietenii din sat și „îi văd, îi revăd. Ne strângem de mâini/ Copiii de ieri, azi oameni bătrâni.” Câtă duioasă nostalgie a trecutului, după atâția ani! Iar când „într-o noapte/ Duba i-a ridicat pe toți/ I-au chinuit ca pe hoți” autorul gândind profund la viitorul poporului afirmă indubitabil: „Stau așa și prind puteri/ Să pot scăpa de poveri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lumea în general și lumea în particular, a satului în care a trăit cu folos reciproc pentru toată obștea. în felul acesta, am scos la lumină unele întâmplări și figura acestui om a cărui imagine încerc s-o readuc cu nostalgie în memoria oamenilor de astăzi, cu tot omenescul pe care la avut, trecând prin această lume... în cele ce urmează, fac loc recenziei „în moara mea”, concepută la 5-6 decembrie trecut. La 12 noiembrie 2010, dl. Ion Popescu Sireteanu m-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu părinții în Siberia, la 13 iunie 1941, exact cu două săptămâni înaintea declanșării războiului germano-sovietic. Autoarele, mamă și fiică, trec prin fața cititorilor drama zguduitoare a românilor basarabeni afirmând încă de la început: „Aceste amintiri ale noastre vin nu numai din nostalgia pentru trecutul fericit, ci și din durerea sufletului nostru din anii Surghiunului groaznic în Siberia de gheață. Se dedică tuturor victimelor represiunilor din perioada regimului comunisto-stalinist. Crivățul necruțător din 1941 a dus la chinuri și la moarte sute de mii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apoi, de ce să nu fi plâns? Ea nu cunoscuse nimic altceva în afară de viața aceea, de acel mod de viață care îi adusese un oarecare comfort. Lacrimi vărsate și acum. Simpli stropi de umezeală datorată frigului înțepător. Nu simțea tristețe și nostalgie pentru viața pierdută, și nici durere pentru nenumăratele pierderi de sarcină, fie ele chiar accidentale. Îi curgea nasul și îl lăsa să curgă. Era o libertate măruntă, permisă de singurătatea sa. Cât timp le avea în gând pe cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
metri. Se amuzară amândouă de coincidență și se urcară Într-un taxi. Pe când mașina Înainta prin zloata murdară, fata Îi povesti lui Kitty că era model și că se Întorcea de la o ședință foto În Hawaii. Fură cuprinse amândouă de nostalgia soarelui pe care-l lăsaseră În urmă. Taxiul Își croi drum prin pădurea de clădiri Înalte și cenușii și printre movilițele de zăpadă de pe marginea drumului, până când opri sub copertina de deasupra intrării de la Armory Court. Kitty Își coborî picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
elaborare și o promptă actualizare a mijloacelor și structurilor de fabricație, începând cu urgenta substituție a vechiului cuptor, rămășiță arhaică a unei vieți artizanale care nici măcar ca ruină de muzeu în aer liber nu merită conservată. Să ne lăsăm de nostalgii care nu fac decât rău și ne țin pe loc, spusese Cipriano Algor cu o neobișnuită vehemență, progresul merge înainte, de nestăvilit, trebuie să ne hotărâm să-l urmăm, vai de cei care, de teama posibilelor neliniști viitoare, rămân așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
seama. Dacă trecutul adevărat îi sărăcea? Domnul Andrei putea să descopere că n-a fost în realitate decât simplu spălător pe un aeroport. Anton, că n-a fost decât grefier. Încât doreau și nu doreau să afle adevărul. Aveau uneori nostalgia lui, dar mult mai înclinați erau să-l socotească primejdios. Mai ales că niciodată nu se știe cât adevăr poate îndura un om, în ce doză care să nu fie mortală. Numai zeii și brutele sunt mașini fiziologice desăvârșite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
li se putea întâmpla oricând ceva rău, de aceea căutau să scoată de la mine totul. A trebuit, la insistențele lui Siminel, să născocesc și o întreagă poveste despre traversarea deșertului, episod de care, în povestea mea, Bătrânul își amintea cu nostalgie. 22 «Vasul nostru eșuase în apropierea unui port african, după ce se luptase, purtat de valuri ca o coajă de nucă și scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici măcar ce față avea, dar pentru mine ea era fecioară și prostituată, era eternul feminin. Și mult fierbeam În mine, ca să zic așa“. Adoptase din instinct un ton afectat ca să-și declare atitudinea ironică, conștient că se lăsase transportat de nostalgii nevinovate ale memoriei. „Mă Întrebam, și-i Întrebasem și pe alții, cum de putea acest Remo, care făcea parte din Brigăzile Negre, să se arate În public În felul ăsta, chiar În perioadele În care târgul*** nu era ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dar Între mine și Lia a rămas ceva nerostit. Pe de o parte, Lia mă pusese cu spatele la zid și-i displăcea faptul că m-a umilit, pe de alta nu era convinsă că m-a convins. De fapt, eu simțeam nostalgia Planului, nu voiam să-l arunc, conviețuisem prea mult cu el. Acum câteva dimineți m-am sculat devreme, ca să iau singurul tren spre Milano. Iar la Milano aveam să primesc telefonul lui Belbo de la Paris și aveam să Încep o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
chiar dacă creează dezastre devastatoare, individul va fi ”suspus” neîndoielnic acelui sistem de valori cu care se identifică și nimic nu îl va face să își schimbe opiniile (putem exemplifica cu cazul multor ”melancolici” comuniști, ultranaționaliști, neonaziști etc, care suferă cu nostalgie după sisteme sau concepte pe care le consideră în mintea lor ideale chiar dacă aplicarea acestora s-a dovedit devastatoare pentru omenire). Se poate observa aceste reacții și în rândul unor indivizi care prin educația sau profesia lor ar trebui să
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
societății, ruperea legăturilor cu divinitatea, situație concentrată în cuvintele filosofului german Friedrich Wilhelm Nietzsche, care chiar dacă exclamă Dumnezeu a murit!<footnote Friedrich Nietzsche, Așa grăita Zarathustra, Ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1996, p. 68 footnote>, o face juxtapus nostalgiei datorată unei pierderi însemnate, a unei îndepărtări nefirești de divinitate și adaugă: A-i iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu - iată cel mai ales și cel mai rafinat dintre toate sentimentele pe care le-au dobândit până acum oamenii. Afirmația
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
neliniștită a Marianei. Era la fel de neliniștită precum America. Europa era precum o bătrînă doamnă, măturîndu-și la nesfîrșit trotuarul din fața casei și călcîndu-și așternuturile. Într-o după-amiază, la Cadiz, bînd Jim Beam cu gheață - Mariana nu voia nimic altceva - Îl apucă nostalgia de propria lui țară, lipsită de nostalgie și deloc complexată de asta. CÎnd vom ajunge acasă, Își spunea În gînd, În timp ce Mariana mesteca gumă și Își flutura pletele În ritmul unei muzici pe care o auzea doar ea, mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]