5,043 matches
-
al II-lea August pentru stăpânirea provinciei franceze Vexin, regiune în care în anul 1198 a năvălit cu o armată, a ars mai multe sate și a asediat castelul Gisors. Filip al II-lea, a sosit în grabă cu o oaste strânsă în pripă și ca atare puțin numeroasă, abia a scăpat cu viață din luptă și poate urmările ar fi fost grave pentru regele Franței dacă veșnic impulsivul Richard nu ar fi intrat în conflict cu vasalii săi din Franța
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
aparținând unui nobil al cărui suzeran Richard I era, și unde se aflase că s-a descoperit o comoară care, potrivit dreptului feudal, îi revenea. Seniorul de Chalus nici nu voia să audă de așa ceva. A urmat o încăierare între oștile celor doi pretinși proprietari ai comorii, luptă urmărită cu mult interes de regele Angliei, de pe o înălțime din apropiere, de unde putea vedea perfect, ca dintr-o tribună. O săgeată rătăcită, un moment de neatenție când Richard, ca un adevărat suporter
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
în trei grupuri. Cel central a pătruns în Ungaria și, după ce a zdrobit pe malul râului Sajo armata maghiară, a ajuns până în Dalmatia. Grupul sudic după ce a străbătut Moldova și Muntenia, a pătruns în Transilvania. Cărturarul armean Kirakos (Guiragos) scria: „Oastea adunată de Béla al IV-lea, concentrată la poalele unui deal și între apă smârcoasa provenită din dezgheț a pârâului Sajo, a fost înconjurată că o turmă de berbeci de o haită de lupi și aproape în întregime nimicita. Au
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
a-și strânge armata el avea nevoie de timp și împăratul bizantin știa acest lucru. Roman știa că nu va mai avea această șansă de a înfrânge pentru totdeauna această amenințarecu toate că generalii săi îi cereau să accepte armistițiul. Oastea lui Roman era destul de pestriță. Astfel atunci când a ajuns la Erzurum (vechiul Theodosopolis, termenul de Erzurum este deformarea numelui arab întrucât acestia i-au spus Arz ar Rum adică "pământul Romanilor") e posibil ca împăratul bizantin să fi încorporat în
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
lui Roman era destul de pestriță. Astfel atunci când a ajuns la Erzurum (vechiul Theodosopolis, termenul de Erzurum este deformarea numelui arab întrucât acestia i-au spus Arz ar Rum adică "pământul Romanilor") e posibil ca împăratul bizantin să fi încorporat în oastea sa și kurzii din împrejurimi O altă populație care alcătuia oastea lui Roman Diogenes erau uzii. Ei constituiau de altfel și cea mai mare parte a mercenarilor angajați de bizantini pentru bătălia de la Manzikert și tot ei sunt cei care
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
vechiul Theodosopolis, termenul de Erzurum este deformarea numelui arab întrucât acestia i-au spus Arz ar Rum adică "pământul Romanilor") e posibil ca împăratul bizantin să fi încorporat în oastea sa și kurzii din împrejurimi O altă populație care alcătuia oastea lui Roman Diogenes erau uzii. Ei constituiau de altfel și cea mai mare parte a mercenarilor angajați de bizantini pentru bătălia de la Manzikert și tot ei sunt cei care vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu cea a turcilor selgiucizi. Ca
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
martie 1600, a fost primită cu mult fast de către cei doi domni la Brașov. Nicolae Pătrașcu a participat la cucerirea Moldovei de către Mihai, conducând, personal, o armată alcătuită din 10-16 000 de oșteni. La începutul lui septembrie 1600 trece cu oastea în Transilvania pentru a-și sprijini tatăl, aflat în conflict cu nobilimea răsculată aliată cu generalul imperial Basta. După înfrângerea de la Mirăslău, din 8/18 septembrie 1600, Mihai a pierdut toate stăpânirile, inclusiv Țara Românească. În timp ce tatăl său lupta cu
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
în Transilvania pentru a-și sprijini tatăl, aflat în conflict cu nobilimea răsculată aliată cu generalul imperial Basta. După înfrângerea de la Mirăslău, din 8/18 septembrie 1600, Mihai a pierdut toate stăpânirile, inclusiv Țara Românească. În timp ce tatăl său lupta cu oastea polonă care-l aducea pe pretendentul Simion Movilă, Nicolae Pătrașcu este trimis ca ostatic în tabăra imperială. A rămas ostatic în Transilvania, împreună cu mama și sora sa până în toamna lui 1602, după care a purces spre Viena, unde a ajuns
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Erdec-Burnu (în ), în acel an el fiind redenumit Utkonosivka. La 16 noiembrie 1485, în apropierea satului Erdec-Burnu de pe malul lacului Catalpug, a avut loc Bătălia de la Cătlăbuga în care oastea moldovenească a lui Ștefan cel Mare (1457-1504), cu ajutor polonez, a învins armata otomană condusă de Bali-beg Malcoci Oglu, pașa de Silistra. După descrierea cronicarului Grigore Ureche, ""mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
descrierea cronicarului Grigore Ureche, ""mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. În secolul al XVIII-lea
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
reușește totuși să se îmbarce și să-i aducă lui Cezar legiunile rămase în Italia. Pompei, lent, nu poate împiedica joncțiunea dintre cele două armate. Cezar încearcă să-l încercuiască pe adversarul său cu valuri de pământ; acțiune dificilă, pentru că oastea acestuia era mai numeroasă si ocupa un spațiu prea mare pentru a putea fi izolată complet de mare sau de restul țării. Pompei este constrâns să dea lupta și o câștigă în iulie 48 î.e.n. datorită grabei cu care Cezar
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
altfel, întreaga armată urma să înceapă lupta la semnalul generalului său. Această organizare minuțioasă a frontului, faptul că fiecare unitate știe exact ce misiune are, pun în evidență calitățile deosebite ca tactician pe care le are Cezar. Pompei își așează oastea cu aripa dreaptă sprijinindu-se pe râul Enipeus, sub comanda lui Lentulus, centrul sub comanda lui Scipio și arpa stângă sub comanda lui Ahenobarbus. Pe aripa stângă este așezată călărimea, 7.000 de oameni plus arcașii și aruncători cu praștia
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
egal cu un adversar mai numeros și când oboseala cuprinde amândouă tabere, Cezar aruncă în luptă linia a treia, pe care o păstrase în rezervă. Din flanc atacă și cele șase cohorte care participaseră inițial la respingerea cavaleriei adverse. Centrul oștii lui Pompei cedează și lupta este pierdută. Cu mult mai înainte Pompei fugise în tabără. Cezar, neobosit, își îndeamnă oamenii sa-i urmărească pe fugari, sa-i încercuiască pe alții; el pierde 200 de oameni, adversarul 15.000 de morți
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
anul 2015 la numărul 439, având codul de clasificare . Satul Todirești este situat la o distanță de aproximativ 17 km de orasul Suceava. Conform tradiției, moșia satului ar fi fost dăruită de domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) unui căpitan de oaste cu numele de Toderașco. Prima sa atestare documentară datează din 12 martie 1439, când domnitorii Iliaș și Ștefan obțin satul de la Mănăstirea Moldovița în schimbul unor danii. ""Cu mila lui Dumnezeu, noi Ilie voievod, Domnul Țării Moldovei, și fratele domniei mele
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
Bătălia de la Cynoscephalae. Termeni tratatului îl obligau pe Filip să plătească o despăgubire de război, iar Macedonia va deveni un aliat roman în timp ce Roma a ocupat unele zone ale Greciei. Între timp, Imperiul Seleucid luptă împotriva Egiptului Ptolemeic. Antiohie înfrânge oștile egiptene în bătălia de la Panium în 201 î.Hr., ocupând Siria-Coele în 198 î.Hr. Seleucizii atacă posesiunile lui Ptolemeu al V-lea din Asia Mică (Cilicia, Licia, Caria), de asemenea Antiohie trimite o flotă pentru a ocupa orașele de coastă egiptene
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
Asiaticus l-au urmarit peste Marea Egee. Flota romano-rodoziană a învins flota seleucidă comandată de Hannibal în bătălia de la Eurymedon și în bătălia de la Myonessus. După câteva lupte în Asia Mică, seleucizii au luptat împotriva armatelor Romei și Pergamului la Magnesia. Oastea romană-pergameză a câștigat bătălia, și Antioh a fost forțat să se retragă. Războiul a fost dezastruos pentru seleucizi, întunecându-i toate realizările lui Antiohie cel Mare (asigurarea vasalității Parției și regatului Greco-Bactrian; recucerirea Siriei-Coele și a unor teritorii indiene). Printre
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
între generalii săi, numițidiadohi,pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus Olbia. Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre diadohi. La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal, cel care i-a umilit pe romani chiar pe pământul Italiei Italia. Aflându-se refugiat la curtea regelui Prusias al Bythiniei a fost trădat de acela în anul 183 e.A, la cererea romanilor. Pentru a nu
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
1483 a fost oprită de vremea nefavorabilă, dar a doua a debarcat la 1 august 1485 pe coasta de sud-vest a Țării Galilor. Pătrunzând spre interiorul insulei, Henric a strâns din ce în ce mai multă susținere pe drumul său spre Londra. Richard a adunat oastea în grabă și l-a întâmpinat pe Henric în orașul Market Bosworth din Leicestershire. Lord Thomas Stanley și Sir William Stanley au venit și ei cu o armată pe câmpul de luptă, dar au stat deoparte nehotărâți care dintre părți
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
-lea. Dornic să-și asigure căsătoria, Henric a strâns aproximativ 2.000 de oameni și a ridicat ancora din Franța la 1 august. Până în secolul al XV-lea, ideile cavalerești engleze privind sacrificiul de sine pentru rege fuseseră deja denaturate. Oștile se strângeau doar la nivel de moșie individuală; toți bărbații în stare să poarte arme trebuia să răspundă apelului stăpânului lor, și fiecare nobil avea autoritate exclusivă asupra miliției sale. Deși regele putea și el să strângă o asemenea oaste
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Oștile se strângeau doar la nivel de moșie individuală; toți bărbații în stare să poarte arme trebuia să răspundă apelului stăpânului lor, și fiecare nobil avea autoritate exclusivă asupra miliției sale. Deși regele putea și el să strângă o asemenea oaste de pe pământurile sale, el nu putea strânge o oaste suficient de mare decât cu ajutorul nobililor. Richard, ca și predecesorii săi, trebuia să-i câștige pe aceștia de partea sa făcându-le daruri și păstrând cu ei relații strânse. Nobilii puternici
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
toți bărbații în stare să poarte arme trebuia să răspundă apelului stăpânului lor, și fiecare nobil avea autoritate exclusivă asupra miliției sale. Deși regele putea și el să strângă o asemenea oaste de pe pământurile sale, el nu putea strânge o oaste suficient de mare decât cu ajutorul nobililor. Richard, ca și predecesorii săi, trebuia să-i câștige pe aceștia de partea sa făcându-le daruri și păstrând cu ei relații strânse. Nobilii puternici puteau cere favoruri mai mari pentru a rămâne de
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
tabăra lor. La 20 august, Richard a ajuns la Leicester, împreună cu Norfolk. Northumberland a sosit a doua zi. Armata regală a pornit spre vest pentru a intercepta marșul lui Henric spre Londra. Trecând de Sutton Cheney, Richard și-a deplasat oastea spre Ambion Hill—deal pe care îl considera de valoare strategică—și a pus tabăra pe el. Richard nu a dormit liniștit și, conform "Cronicii Croyland", dimineața chipul său era „mai palid și mai cadaveric decât de obicei”. Armata yorkistă
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
forțele rebele în numele Casei de York. Armata rebelă a respins câteva atacuri ale forțelor lui Northumberland, înainte de a lupta direct cu armata lui Henric în bătălia de la Stoke Field la 16 iunie 1487. Oxford și Bedford au fost în fruntea oastei lui Henric, care număra și foști susținători ai lui Richard al III-lea. Henric a câștigat cu ușurință lupta, dar au urmat și alte nemulțumiri și conspirații. În 1489 a început o revoltă după uciderea lui Northumberland; istoricul militar Michael
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
la Teatrul Ion Creangă, împreună cu trupa Vank, în urma voturilor fanilor devotați, alegerea de către Fun Radio a piesei " I shot someone" drept piesă anului, aceasta în ciuda neaparitiei ei oficiale pe nici un suport. La capitolul rele trebuie trecută luarea cu arcanul la oaste a lui Vlad, astfel că activitatea trupei s-a redus drastic pentru un timp. Totuși aceasta nu a împiedicat înregistrarea unor piese pentru un split 7" împreună cu prietenii de la UDDU, 7" apărut în prima parte a anului '95 la primul
ZOB () [Corola-website/Science/322971_a_324300]
-
folosită ca adăpost pentru bolnavi și pentru săraci, motiv pentru care va fi cunoscută în epoca sub denumirea de "Biserica Suferinzilor". În timpul asediului Sibiului de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) de la 23 decembrie 1659, apărătorii cetății (corpul de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg și nobilimea care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay) a demolat biserica pentru a nu fi folosită de asediatori ca punct de atac. Crucifixul a fost îngropat în mormane de moloz și noroi
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]