6,653 matches
-
făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se pot găsi comori, dacă ai norocul să le vezi când ard... Dovadă că au umblat hoți pe acele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o minune, și un lopătar... aveau să treacă peste marginea de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a întrebat de tine. Darcey tăcu și Anna pocni din degete sub nasul ei. — Alo? Pământul către Darcey? Darcey înghiți în sec și luă o gură de apă. Nu mai contează, spuse. Dar îl cunoști deja. Ochii Annei sclipiră. Ai ocolit subiectul când te-am întrebat dacă era vreo pasiune mai veche, dar de cunoscut, l-ai cunoscut mai demult și am impresia că tot a fost ceva-ceva la mijloc. Dacă tot mi-ai îndrugat toată povestea despre iubirea vieții tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bunicii:,, Ducă-se pe pustiu"! Din oricare parte, Nu te puteai apăra! Și din tată în fiu, Prolifică cum era, A tot... proliferat! Din pădure în sat, Din sat în zăvoi, Și azi îl găsești printre oameni ca noi! Este ocolit pe departe, Iar când de nevoie toarăș și l fac, Din absolut orice parte, Toți se feresc ! Ca de drac! Morală: Cu un prost la drum de ești, Să-ți faci bine cărțile, Spre-a putea să te ferești, Din
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nimic. — Ești un mincinos. Pe cuvânt, Herr Gunther, nu știu nimic. Dacă știam, vă spuneam. Doar am nevoie de bani, nu? Înghiți greu și Își șterse sudoarea de pe frunte cu o batistă care arăta ca o amenințare la adresa sănătății publice. Ocolindu-mi privirea, Își stinse țigara, fumată numai pe jumătate. — Nu te porți ca și cineva care nu știe nimic, i-am zis. Cred că ești speriat de ceva. — Nu, mă asigură el pe un ton sec. — Ai auzit vreodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
niște albinuțe harnice. Mult timp m-am gândit la acel vis . Parcă ar fi fost real. Ce păcat ca n-a durat mai mult! Iarna CojoFlorinela, S.A.M. Sirețel Iarnă, ai venit grăbită , Dar, pari tare necăjită! Oamenii te-ar ocoli ; Iar copiii te-ar dori . Iarnă, nu fi supărată De copii ești adorată! Tu ești zâna din povești Flori de gheață tu ne țeși. Și-un covor pufos și moale Ni-l așterni jos, la picioare. Iarnă, dragă tu ne
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
fabulos. Și, privind-o, ceva din vanitățile noastre se clatină. Dacă șoselele ar fi străjuite de piramide, probabil multe lucruri ar arăta altfel... Dar putem continua să nu fim modești. Nu e nici un pericol. Piramidele sunt puține și le putem ocoli. Peste câteva ceasuri și noi vom fi departe de ele. De altfel, șoferul mașinii cu care am venit claxonează. Am venit, am urcat, trebuie să ne continuăm drumul. "Al cincilea soare" are și el pretențiile lui. Mai întîrziem câteva clipe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mult timp". Niciodată nu mi-a plăcut să văd un muzeu în grabă și, culmea ironiei, îmi dădeam seama că muzeul "clasic" din Villahermosa merită să-i consacri, cel puțin, o zi întreagă. În drum spre hotel, a trebuit să ocolim din nou o stradă pe care e interzisă circulația; o stradă din centrul orașului, liniștită, aproape neverosimilă, ferită de performanțele motocicliștilor care încearcă rezistența țevilor de eșapament sau a șoferilor totdeauna gata să arate la volan că orgoliul de a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu și da/ Nu mă pot dezbrăcina..." Acum, elevele de liceu mi se par niște mâțe candide, dar pe atunci nici nu îndrăzneam să privesc vreuna în ochi. Câteva aprinseseră deja țigările și strigau și ele cât puteau, fără să ocolească nici cele mai șocante cuvinte. Ca să nu mai aud toate mizeriile alea, mă concentram doar asupra peisajului de pe fereastră. Cîmpia-ntinsă până la orizont, plată ca-n palmă, cu pădurici izolate din loc în loc, 28 cu plantații de grâu, floarea-soarelui, porumb, se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un culoar, nici beznă, nici lumină orbitoare. Un culoar de o simplitate fără cusur, eu veneam de undeva din spate, de la capătul lui, el venea din față, din direcția ferestrelor, era inevitabil să ne întâlnim, nu aveam cum să ne ocolim unul pe altul. Era un fel de încetineală în mișcările noastre, un fel de grabă atenuată, ca-n vis. În clipa în care Tudor a început în sfârșit să plângă și medicul l-a așezat pe pieptul meu gol, înainte
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
pe care omul le face sau le suportă, Vine primăvara?! O întrebare ciudată la început de februarie, dar în aer plutește o adiere de muguri plezniți, mirosul lor, Puah! Vorbești despre primăvară, despre tot felul de lucruri grețos de livrești, ocolind cu premeditare să-ți clarifici sentimentele contradictorii ce te aruncă peste prăpastia simțurilor ca pe o minge de ping-pong, Te vrei în afara și deasupra acestora, dar nu le poți ignora, ele sunt acolo în mintea, în sufletul tău, omenesc, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal de inofensivul ei parfum, De ce dau oare vina pe parfumul ei, pe eleganța ei, pe, când eu însumi am urmat-o fără împotrivire, nu mi-a spus nici o vorbă de reproș, de ce am ocolit-o atâta vreme, n-am mai întâlnit-o decât o dată anul ăsta, imediat după Anul Nou, de ce n-am mai dat pe la ea, nu mi-a spus nimic, ca și cum ne-am fi văzut foarte des în tot timpul acesta, Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
parfumul ei ca un câine hămesit ce-și adulmecă vânatul, De ce ești atât de aspru cu tine însuți? Pentru că sunt un ticălos! Am iubit-o în seara asta pe Aida ultima oară! Jur! Nu jura împotriva simțurilor! 30 aprilie, am ocolit-o atâtea zile pe Ana, n-am îndrăznit să mă arăt înaintea ei și totuși astăzi te-ai dus pe la facultate, am recunoscut-o de departe, elegantă cum n-o mai văzusem niciodată, îmi scăpa mie ceva?! stătea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să iasă la lumină din pântecul muntelui care le sloboade cu pașnică resemnare și în acest, Tu de ce, îmi întrerupe Janos firul gândurilor, tu de ce vrei să pictezi biserici? Și eu cuprins de vraja fără scăpare a înserării nu pot ocoli adevărul, Vreau să mă înțeleg pe mine însumi și adevărul adevărat, vreau să mă apropii de Dumnezeu! Atunci te sfătuiesc să faci filosofie și nu pictură, se-ntoarce Janos spre mine cu jumătatea stângă a trupului, Apropierea de Dumnezeu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privirea lui Theo se stinge brusc făcând loc, Bună seara! Bună seara, părinte! mă ridic în întâmpinarea lui și-l poftesc să șadă, Am văzut lumină, zâmbește senin părintele, și-am cutezat să vin eu la tine, dacă tu mă ocolești, Tac la mustrarea lui și-i arăt prin gestul larg al mâinii patul tare de lemn acoperit cu o pătură decolorată de prea desele spălări, Dar el se întoarce spre lavița de lemn din colțul odăii și se așază cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iubit o fată al cărei tată, bunic, unchi, sau ce-o fi fost, a făcut temniță la Aiud, am intrat în casa lor, ei ascultau europa liberă, m-am speriat de moarte, aveam șaptesprezece ani și a doua zi am ocolit-o pe fată, avea cei mai frumoși ochi din lume și eu nu m-am mai uitat în ochii ei, sunt vinovat, mi-au făcut dosar, totul va fi dat în vileag, am fost în casa lor și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că așa se procedează, de ce nu-i Theo aici să-l întreb pe el, cu fratele Rafael n-aș vorbi despre asta, mă ridic hotărât s-o iau spre sat, trec prin pădure și nu mai intru prin curtea mănăstirii, ocolesc drumul, trebuie să mă întorc acolo, să spun părintelui Dumitru, la Diana, ungerea din Betania, dăruire, părintele Ioan a vorbit numai despre femeie, ea se dăruie, eu trebuie să primesc, e bine, e ușor, aștept, celălalt nu face nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș vrea să merg spre, o recunosc de departe pe Floarea, Florița din Drăgosteni, înfofolită în cojocul ei înflorat și învelită cu baticuri colorate de lână, la piept șiraguri de mărgele, clopoțeii, coborând pe cărare n-am cum s-o ocolesc, ne îndreptăm unul spre celălalt, ea urcă de la izvor cu fața albă neatinsă de soare și pieptul ca laptele, un val de căldură urcă în mine de la tălpile picioarelor în sus ca mercurul în termometru la saltul brusc al temperaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
secrete. Apoi a văzut-o pe Lisa și a schițat un zâmbet de recunoaștere, deși nu se întâlniseră niciodată. Atmosfera se dezmorți. —Lisa? Felul în care îi rostise numele i-a stârnit o senzație ciudată de căldură. —Intră, ia loc. Ocoli grăbit biroul și veni lângă ea să îi strângă mâna. Lisa îl întâmpină aplecându-se în față, lăsându-și astfel spațiu să respire. Îi plăcea aspectul acestui Jack. Înalt? Bun! Brunet? Bun! Bine plătit? Bun! Era până la urmă redactorul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe fata ta. Cum o cheamă? Tara Palmtree Yokiemedoodle. Și chiar era Tara Palmtree Yokiemedoodle, plimbându-se înainte și înapoi prin fața hotelului, înconjurată de fotografi care dădeau frenetic din blițuri. —Arată-ne puțin piciorul. Așa, Tara, se rugau ei. Ashling ocoli, încercând să evite turma de fotografi, dar Lisa trecu hotărâtă chiar prin mijlocul lor. —Vai, ea cine e? auzi Ashling. Apoi Lisa izbucni: —Taaara, draga mea, nu te-am mai văzut de secole. După ce a învârtit-o pe Tara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmi place și munca de la reviste. Dar nu ți-ar veni să crezi cât de mult mă solicită Channel 9... Așa că nu ți-ar mai fi trebuit Colleen și toată munca asta în plus pe cap? îl necăji Lisa. Jack ocoli întrebarea. Ideea este că postul de televiziune are în prezent foarte mult succes. După doi ani de chin și tratative, personalul este în sfârșit bine plătit, sponsorii corporativi sunt mulțumiți și clienții primesc programe de calitate. Și suntem pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cap, iar tricoul lui era semitransparent și lipit de corp, lăsând să se vadă părul de pe piept. Nici ea nu era cu mult mai uscată. —Iisuse! Râzând, el se privea. Alăturându-i-se, Lisa spuse amuzată: —Deschide repede mașina! A ocolit mașina alergând, așteptându-se ca el să bage cheia în ușă, dar apoi și-a ridicat privirea către el... Apoi, când se gândea la asta, nu și-a dat seama care dintre ei a făcut prima mișcare. El? Sau ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
când a auzit voce de femeie. A mamei ei. —Ashling, draga mea, ne întrebam cum a mers lansarea și am sunat la birou la tine. Ne-au spus că nu ești. Ce este, ești bolnavă? — Nu. —Atunci? — Sunt... Ashling a ocolit cuvântul tabu, după care a cedat, simțind atât frică, cât și ușurare. —Sunt deprimată. Monica și-a dat seama imediat că nu era un caz de genul „Sunt deprimată pentru că am uitat să înregistrez Friends aseară“. Ashling avusese întotdeauna grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că în corzi e de neoprit, că își poate țintui acolo adversarii mai ușori cu ghidonări din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să se oprească din cauza rănirii lui. Asta mă irita, dar o cicatrice lungă de pe partea stângă a cuștii sale toracice părea să fie un loc tocmai bun pentru a-i provoca durere. — Cel puțin arată bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]